eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Grasimile

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » NUTRITIE » grasimile

Gestionarea depozitelor de grasime

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements


GESTIONAREA DEPOZITELOR DE GRASIME

In modulul precedent am pus in evidenta cauza principala a formarii grasimilor de rezerva. Acesta este, de fapt, raspunsul la intrebarea “de ce ne ingrasam?”.

Ati inteles ca asociatia lipide-glucide, in cadrul unei functionari pancreatice detectuoase, poate sta la originea kilogramelor excedentare. In realitate in loc sa vorbesc despre glucide, ar trebui sa precizez ca ma refer la “glucidele rele”, pentru ca, asa ..cum am vazut in modulul II, cauza grasimii ar fi mai degraba calitatea, decat prezenta acestora din urma in alimentatie.

Poate ca stiti deja acest lucru. Dar ceea ce poate ca nu cunoasteti este mecanismul stiintific al fenomenului.

Probabil ca nu cunoasteti nici metoda prin care se pun in aplicare principiile de baza ale modului de alimentatie special, care va poate permite regasirea si mentinerea echilibrului ponderal.

Sa ne imaginam ca sunteti un barbat in greutate de 87 kg, cand, de fapt – tinand cont de inaltimea pe care o aveti – greutatea dumneavoastra ideala ar trebui sa fie de 72 de kilograme. Aveti, prin urmare, o greutate excedentara de 15 kilograme. Unii oameni au avut dintotdeauna o corpolenta si o greutate mai mare decat cea “normala”, dar acesta nu este cazul cel mai frecvent. Oricum, asta nu inseamna ca noul model alimentar pe care vi-l propun nu va fi eficace. Dimpotriva!

Ca si in cazul unui mare numar de contemporani de-ai nostri, greutatea dumneavoastra era aproape ideala, pe cand aveati 20-25 de ani. Dar, putin cate putin, fara ca sa va dati seama, ati luat cateva kilograme, in mod progresiv.


Motivele se pare ca sunt aproape aceleasi pentru toata lumea: sedentarism si schimbarea regimului alimentar.

Prima schimbare importanta de regim alimentar are loc dupa casatorie si prin avansarea pe scara sociala. Pentru femei, aceasta poate fi si consecinta maternitatii.

Dar ceea ce mareste cel mai mult circumferinta taliei sunt – in general – obisnuintele alimentare dobandite in cadrul vietii profesionale si sociale.

Deci aveti mai multe kilograme in plus si se pune problema cum sa scapati de ele.

In cele ce urmeaza ne vom margini sa luam in consideratie numai aspectul tehnic al fenomenului.

Principiul de baza al noului mod de alimentatie descris in sectiunea de fata se bazeaza, in parte, pe faptul ca, in majoritatea cazurilor, se evita amestecarea lipidelor cu glucidele rele, avand grija sa preferam lipidele bune, in scopul prevenirii bolilor cardio-vasculare.

Lipidele vor fi insotite de diferite legume, in special de fibre (ceea ce vom vedea, mai departe, in detaliu).

Iata exemple de meniuri in care glucidele rele nu ureaza:

Nr. 1.

Sardele

(lipide bune + proteine)

Omleta cu ciuperci

(lipide + fibre)

Salata verde

(fibre)

Branza

(lipide + proteine)

Sau Nr. 2

Cruditati

(fibre)

Pulpa de berbec cu fasole verde

(lipide + proteine + fibre)

Salata verde

(fibre)

Zmeura

(glucide bune + fibre)

Sau Nr. 3

Salata de rosii

(fibre)

Ton cu vinete

(lipide bune + proteine + fibre)

Salata verde

(fibre)

Branza

(lipide + proteine)

Nici unul dintre aceste trei meniuri nu contine glucide rele. Este evident ca fiecare dintre aceste feluri   va fi  mancat fara paine. Atentie la branzeturile de vaci, care contin 5 g de glucide la 100 de grame. Este mai bine sa le consumati la micul dejun sau la gustare, evitand sa le mancati la sfarsitul unei mese care contine lipide.[1]

Sa ne oprim cateva clipe la aspectul tehnic, pentru a descoperi |cum are loc pierderea in greutate.

In modulul precedent am vazut ca, daca alimentatia ar fi lipsita de glucide, pancreasul nu ar secreta insulina si ca, in consecinta, nu s-ar constitui grasimi de rezerva.

Deoarece organismul are nevoie de energie pentru a-si mentine echilibrul vital (mentinerea temperaturii corporale la aproape 37 oC si consumul energetic pentru miscare), el va recurge la grasimile de rezerva pentru a obtine energia care ii este necesara.

Astfel, alimentandu-se absolut normal (aport de vitamine, saruri minerale etc.), organismul isi va reduce de la sine grasimile de rezerva, care constituie excesul de greutate. Intrucatva, el va arde, cu prioritate, stocurile de grasime acumulate in prealabil.

Poate cunoasteti regula de gestionare aplicata stocurilor din intreprinderi: “ultimul intrat – ultimul iesit, primul intrat – primul iesit”.

In prezenta glucidelor rele, regula stocurilor nu este niciodata respectata, din moment ce, dupa cum am vazut in modulul precedent, in acest caz se constituie rezerve pe termen scurt pentru nevoile imediate (ultimul intrat – primul iesit), iar daca este un surplus, acesta este inmagazinat sub forma de grasime de rezerva, fara nici o speranta de iesire.

Eliminand glucidele rele din bolul alimentar, organismul isi regaseste deci una dintre functiile sale primare, care este aceea de a folosi cu prioritate stocurile, pentru a se aproviziona cu energie.

Dar intrebarea pe care v-o puneti cu siguranta, in gand, este: ce se intampla cand nu mai exista grasimi de rezerva?

Atunci cand acestea au fost complet utilizate si ne gasim, intrucatva, in “lichidare de stoc”, atunci cand organismul si-a regasit practic greutatea normala, el hotaraste sa pastreze un “stoc tampon minim”, pe care si-l va alimenta treptat, el insusi, pe masura nevoilor.

Organismul, asemenea celui mai performant ordinator, va pune la punct o gestiune optima a stocurilor sale de grasime. Si aceasta, atata timp cat programul nu va fi perturbat prin interferenta glucidelor rele.

Dar, de aici, nu ar trebui sa faceti deductia prematura ca aplicarea principiilor noului nostru mod de alimentatie va va interzice pe vecie sa mancati cartofi prajiti, prajituri si alte dulciuri. Glucidele rele vor putea face parte intotdeauna din alimentatie, cu conditia de a nu le ingera decat in mod exceptional si, pe cat posibil, intotdeauna separat de lipide, ceea ce va constitui, totusi, o abatere de care va trebui sa tineti cont in gestiunea dumneavoastra alimentara. Vom vedea in modulul urmator cum sa aplicati aceasta regula cu usurinta.

Vom vedea, mai ales, ca – dupa ce surplusul de grasimi de rezerva a fost resorbit – atunci cand veti intra in faza de stabilizare, veti putea include iar, in mesele care contin lipide, o anumita cantitate de glucide rele. Dar va trebui sa fiti prudenti si selectivi.

Deoarece afectiunea de care suferiti, pentru a folosi un termen medical, este o proasta toleranta la glucoza. Aceasta este singura diferenta dintre dumneavoastra, care va hraniti normal, dar “depuneti grasimea” si vecinul, care este uscat ca un bat, desi “baga in el ca intr-un spital”.

Aveti o intoleranta la zaharuri, poate de natura ereditara, dar sunteti, cu siguranta, una dintre mult-prea-numeroasele victime ale deplorabilelor obisnuinte alimentare proprii civilizatiei noastre.

Totul incepe chiar din copilarie: apa indulcita, piureurile, prajiturelele, bomboanele si acadelele. Apoi, pastele si orezul. Sunt cu mult mai usor de preparat decat o spuma de telina sau o mancare de praz. Au fost, dupa aceea, gustarile, tartinele groase de paine cu unt, chiflele cu lapte, briosele, dulceturile si turta dulce de la bunica. Mai tarziu, la internat si la armata, in cazul barbatilor, au mai fost cartofii, macaroanele si orezul. Era nevoie de lucruri hranitoare, care sa umple burta. Si, intotdeauna, multa paine si zahar. ˝ se spunea ca zaharul este bun pentru muschi.



In continuare, pe vremea studentiei, era fie “haleala” de la cantina Universitatii, fie vreun fast-food ori un sandvici mancat la birtul din colt. Micile “chiolhanuri simpatice”, la colegi acasa, sau organizate pe neprevazute in “ogeacul” dumneavoastra, nu erau, in realitate, decat niste “hidrati de-carbon-party”.

Iar de cand ati intrat in activitate, chiar daca alimentatia dumneavoastra este mult mai de calitate, sunteti mereu victima jalnicelor obisnuinte alimentare ale anturajului.[2]

Acasa, mancati ca bebelusii eternele paste, orezul, cartofii, adaugand uneori si un sos alb. Este rapid si usor de facut, mai ales ca, in zilele noastre, faina nu mai face cocoloase.

Nici la serviciu nu e mai bine. Nu ai intotdeauna timp sa mergi la cantina. Este mult mai usor sa mananci un sandvici. E mai rapid si mult mai simplu.

Si, apoi – productivitatea obliga – incerci sa castigi timpul care iti lipseste in permanenta. Pe durata orei de pauza pentru masa iti aranjezi diverse treburi, de exemplu, te duci la coafor sau profiti, -pur si simplu, ca sa mergi la cumparaturi. Aceasta iti permite sa-ti rezolvi unele probleme, dar te obliga sa sari peste masa de pranz. Si, pentru ca trebuie sa rezisti, bei cafea.[3] Cafea tare, pe cat posibil, si cu mult zahar, bineinteles, zahar normal, fiindca este bun pentru muschi, chiar si cand acestia nu lucreaza.

Sambata si duminica avem “papica buna” sau un “couscous-party” impreuna cu prietenii, sau, din nou, mesele traditionale de familie. Cartofii copti in spuza – la tara, la mam'mare – sau gratinati si pe care ar fi o crima sa nu-i mananci cu o pulpa de berbec asa de buna.

Si iata cum, intocmai ca “Bibendum”, omuletul lui Michelin, va fabricati propriul pneu, o roata de rezerva de care n-o sa va folositi niciodata si care devine cu atat mai greoaie, cu cat creste vazand cu ochii.

Dar, mai ales, iata cum ati fost sau sunteti intoxicati cu glucide de proasta calitate, adica glucide care elibereaza glucoza in cantitate mult prea mare.

De aceea, va trebui sa faceti o cura de dezintoxicare, ceea ce, de altfel, va coincide cu pierderea excedentului de grasime.

Intrucatva, va trebui sa va ridicati pragul de toleranta la zaharuri. Pentru ca, pe moment, il aveti foarte scazut. Ceea ce inseamna ca, de indata ce absorbiti cea mai redusa cantitate de glucide – si, in special, de glucide rele – pancreasul dumneavoastra se pune pe treaba si produce o doza anormala de insulina.

Cu alte cuvinte, doza de insulina produsa de pancreasul dumneavoastra nu se mai raporteaza la cantitatea de glucoza eliberata in sange. Si, pentru ca este excedentara, ea are ca efect recuperarea unei parti din acizii grasi pentru a-i stoca sub forma de grasimi de rezerva. Faceti pur si simplu, hiperinsulinism.

Dar aceste faimoase obisnuinte alimentare daunatoare, care vi s-au imprimat sau pe care le-ati adoptat din usurinta, nu au drept singura consecinta grasimea dumneavoastra. Ele mai sunt raspunzatoare si pentru un mare numar de afectiuni de care ati suferit si suferiti inca, dintre care, cele mai importante sunt oboseala si tulburarile digestive, cu toate implicatiile cunoscute. Aceste doua aspecte speciale vor fi studiate detaliat in modulele despre hipoglicemie si despre digestie.

In acest stadiu, tin sa-mi linistesc imediat cititorul. Originalitatea principiilor pe care vi le recomand nu consta in aceea ca vi se lasa cum se intampla in majoritatea regimurilor traditionale – un spatiu de manevra nesemnificativ.

Dimpotriva. Am precizat lucrul acesta inca de la introducere. Veti putea pune in practica, foarte usor, regulile enuntate in modulul urmator deoarece sunt foarte simple si au o latura practica rar intalnita.

Chiar la inceput, cand va trebui sa suprimati categoric unele alimente sau combinatii, va va fi cu atat mai usor s-o faceti, cu cat veti lua masa in oras.

Acasa poate ca va fi mai greu sa schimbati de la o zi la alta principiile obisnuite. Pentru ca nu poti pregati fiecaruia un meniu. Dar, cand gospodina casei va intelege (vazand rezultatele si citind aceasta sectiune) ca noile reguli alimentare sunt bune si eficace pentru toata lumea, inclusiv pentru copii, ea isi va schimba repede parerea si va va intampina cererile cu mai mult entuziasm.

In general, in viata, un principiu – oricare ar fi el – este relativ usor de admis. Ceea ce ridica intotdeauna probleme este aplicarea lui. Si poate ca, desi unele reguli prezentate in sectiunea de fata nu va sunt necunoscute, aceasta este ratiunea pentru care multi dintre dumneavoastra, lipsiti de un ghid, nu au putut niciodata sa le aplice in mod eficient.

Prin urmare, studiati in amanunt modulul urmator, pentru ca, multumita lui, veti castiga si “batalia pneului”, dar veti dobandi si o excelenta forma fizica si intelectuala.

METODA

Iata-ne ajunsi in miezul problemei. modulele precedente vi s-au parut, poate, putin cam lungi, data fiind nerabdarea pe care o aveati de a ajunge la metoda propriu-zisa, pentru a aplica, fara intarziere, noile principii care trebuie sa va inlesneasca realizarea obiectivului: pierderea in greutate, fara ca sa va mai ingrasati vreodata; si aceasta, continuand sa duceti o viata sociala, familiala si profesionala neschimbata.

Dar insist foarte mult – adresandu-ma in special celor care ar avea tendinta sa nu-i dea importanta – asupra faptului ca lectura modulelor precedente este absolut indispensabila pentru ca aplicarea in practica a acestor principii sa fie bine inteleasa si sa devina un succes. Este, cu adevarat, esential sa cunoasteti anumite mecanisme si, astfel, sa va scoateti pentru totdeauna din minte idei primite de-a gata, ca aceasta care se refera la calorii.

Asa cum am aratat mai sus, descrierea metodei se va face in doua etape:

1. – pierderea propriu-zisa in greutate;

2. – mentinerea echilibrului ponderal, adica faza de stabilizare sau “ritmul de croaziera”.

A. PIERDEREA IN GREUTATEFAZA I

Primul lucru care trebuie facut cand incepi sa pui in aplicare un proiect – care mai este si un proiect ambitios – este sa-ti fixezi un obiectiv.

Prin urmare, trebuie sa determinati care este numarul de kilograme pe care le aveti in exces, fiind constienti de faptul ca fiecare organism are o sensibilitate proprie. Exista mai multi factori care pot explic diferenta: sexul, varsta, trecutul alimentar, istoricul dietetic, ereditatea. De aceea, este greu de spus cate kilograme veti putea pierde intr-o saptamana. Pentru unii, va fi un kilogram, pentru altii, mai putin. In alte numeroase cazuri, s-ar putea obtine o scadere importanta la inceput, apoi una mai lenta. Nu fiti nelinistiti daca, pentru dumneavoastra, acest proces va fi mai lent decat la o alta persoana din anturaj. Poate ca v-ati facut deja o idee mai mult sau mai putin precisa despre kilogramele pe care doriti sa le pierdeti. Stiu, de exemplu, ca, daca ati putea scapa de 4-5 kg (din cele 10-l2, pe care le aveti in exces), ati fi foarte fericiti.

In ceea ce ma priveste, eu va incurajez sa fiti mai exigenti. Fara indoiala ca sunteti ambitiosi in viata profesionala. Fiti, prin urmare, si in privinta greutatii dumneavoastra.

a. ALIMENTELE SUB STRICTA SUPRAVEGHERE

Stiu din experienta ca, din punct de vedere psihologic, nu este bine sa incepi prin a nega. Si, foarte mult timp, am incercat sa insist, mai intai, asupra aceea ce este permis, inainte de a semnala ce nu este. Dar, in realitate, este destul de complicat, deoarece lista lucrurilor permise este atat de lunga, incat nu s-ar mai termina. In schimb, ce este interzis se afla pe o lista mult mai scurta, dar mult mai importanta, asa ca este mai bine sa ne ocupam de ea, in primul rand.

a. ZAHARUL

Este campion la toate categoriile de glucide rele.

Zaharul ar trebui sa fie insotit intotdeauna de simbolul pericolului. Pentru ca este un produs care poate fi periculos, cand este consumat in cantitate mare, asa cum este, din pacate, cazul majoritatii contemporanilor nostri si, mai ales, al copiilor.

I-am consacrat un modul intreg, pentru ca este indispensabil sa fiti convinsi o data pentru totdeauna de rolul sau nefast in alimentatie si de consecintele sale, nu numai in privinta excesului ponderal, ci mai ales in privinta oboselii (vezi modulul asupra hipoglicemiei), a diabetului, gastritelor, ulcerelor, cariilor dentare si maladiilor coronariene.

Dar zaharul este indispensabil, poate ca va ganditi dumneavoastra. Ei bine, nu! nu este indispensabil. Dovada este ca, timp de zeci de mii de ani, omul nu l-a avut la dispozitie si nu i-a fost rau din cauza asta, ci dimpotriva.

Zaharul, cu mai putin de doua secole in urma, era inca un produs de lux, putin accesibil pentru majoritatea oamenilor. Astazi, zaharul face aceleasi ravagii cat alcoolul si drogul la un loc.

Dar, veti intreba, daca suprimam zaharul in totalitate, cum ii vom putea pastra procentul minim indispensabil din sange?

Buna intrebare!

Aflati ca organismul nu are ce face cu un aport exterior de zahar (de altfel, tocmai in acest caz este perturbat, la nivelul glicemic) caci el stie sa si-l fabrice singur, sub forma de glucoza, cand are nevoie, si asta si prefera, glucoza fiind, intr-adevar, singurul carburant al organismului.

Pe masura ce organismul isi determina nevoile de zahar, acesta din urma este fabricat direct din rezervele de grasime. Grasimile sunt, pur si simplu, transformate in glucoza.

De aceea, nu mai consumati zahar!

Din doua una: ori va lipsiti de el, si eu va felicit, ori il inlocuiti cu un indulcitor de sinteza[4].

b. PAINEA

Painea ar fi putut face obiectul unui modul intreg, caci sunt multe de spus despre ea. De bine, in cazul “painii bune”, atat de rara in zilele noastre, dar mai ales de rau, in cazul produsului de proasta calitate, care este vandut in marea majoritate a brutariilor.

Painea obisnuita este fabricata cu faina cernuta (fara sa mai vorbim de aluaturile industriale congelate) si, de aceea, este total lipsita de ceea ce este necesar unui metabolism normal. Pe nutritiv, ea nu aduce nimic altceva decat energie sub forma de glucoza.

Pe digestiv, painea nu aduce decat tulburari, dat fiind ca toate elementele care ar fi trebuit sa-i asigure o buna digestie au disparut in procesul de rafinare a fainii.

De altfel, cu cat o paine este mai alba, cu atat este mai “rea”. Pentru ca albeata indica un grad inalt de cernere a fainii.

Painea cu tarate[5] sau painea integrala, fabricata dupa moda veche, cu faina necernuta, este mult mai acceptabila, pentru ca ea contine fibre (celuloza). Cantitatea de glucoza pe care o elibereaza este cu mult inferioara celei din painea alba. Deci “ingrasa” mai putin.



Dar, oricat ar fi de buna, si aceasta paine va fi suprimata de la masa. In schimb, va trebui sa mancati paine, in cantitate normala, la micul dejun, asa cum vom vedea, in detaliu, mai tarziu.



Va ingrijoreaza cumva suprimarea painii? Daca da, va voi linisti imediat.

Daca sunteti un consumator obisnuit cu paine alba cum este cazul pentru 45% din populatie, nu aveti nimic de pierdut, daca nu o mai mancati (cu exceptia kilogramelor). In schimb, aveti totul de castigat, pentru ca este atat de daunatoare sanatatii dumneavoastra, incat hotararea luata este foarte inteleapta.

Daca insa mancati exclusiv paine neagra sau paine integrala, fabricata din faina necernuta (ceea ce dovedeste ca aveti deja o buna cultura dietetica), riscati, intr-adevar, sa pierdeti ceva, mai ales la nivelul tranzitului intestinal.

Dar fiti pe pace, nu numai ca veti putea s-o mancati la micul dejun, in continuare, dar va vom recomanda, in compensatie, consumul de legume bogate in fibre, al caror rol in tranzitul intestinal este la fel sau chiar mai important.

c. FAINOASELE

Fainoasele sunt constituite din amidon. Acestea sunt, in majoritate, glucide rele, iar unele vor trebui sa fie excluse.

Cartoful

Primul dintre fainoase este cartoful. Ca anecdota, va relatam ca, in 1540, cand a fost adus din lumea noua, de catre navigatori, francezii au aruncat cu buna stiinta aceasta radacina buna de dat doar la porci. Au considerat-o atat de rea, incat au refuzat s-o consume, ceea ce, nu s-a petrecut cu popoarele nordice – germani, scandinavi, irlandezi care au adoptat-o. Trebuie sa marturisim ca nu prea aveau incotro, fiindca deseori altceva de mancare nici nu prea gaseau.

Francezii au tratat cu dispret acest “tubercul pentru porci”, timp de peste doua secole.

Au trebuit sa astepte publicarea, in 1789, a Tratatului privind cultivarea si folosirea cartofului, scris de Parmentier, pentru ca sa se decida sa consume tuberculul in chestiune.

Mai tarziu s-a descoperit ca acesta era plin de vitamine si de saruri minerale, dar ca isi pierdea majoritatea calitatilor prin fierbere si, mai ales, prin curatarea cojii.

Experimente recente demonstreaza ca glucoza eliberata de cartof in cadrul proceselor metabolice este foarte mare.

Dieteticienii traditionali clasifica, in general, cartoful ca “zahar lent”, ceea ce este o eroare. In raport cu un indice 100, care este cel al glucozei pure, s-a putut demonstra ca indicele cartofului este 70, ceea ce face din el unul dintre glucidele rele, in ciuda complexitatii moleculei sale de hidrat de carbon (vezi modulul II). In afara de aceasta, s-a putut verifica faptul ca prelucrarea industriala a cartofului (piureul instant) ii face sa creasca indicele glicemic la 95.

Prin urmare, uitati-va la cartoful aburind, din farfuria dumneavoastra, cu cel mai adanc dispret!

Dar cartoful se poate si praji, iar aici simt cum hotararea dumneavoastra se zdruncina.

Cartoful prajit, in sine, este un aliment glucido-lipidic, intru-catva ca painea cu unt. El nu poate fi consumat fara riscul de a va ingrasa, deoarece uleiul de prajit care il imbiba va fi stocat sub forma de grasime de rezerva.

Friptura cu cartofi prajiti este deci o erezie!

Alungati-va din minte imaginea aceasta, care este a celei mai proaste combinatii alimentare! Lipidele din carne si glucidele rele din cartofii prajiti constituie un amestec contra naturii.

Eu stiu cat va costa abandonarea acestui fel “national”, dar este pretul care trebuie platit pentru a va atinge obiectivul. Cand veti fi ajuns la rezultat, nu veti regreta.

Citind modulul asupra digestiei, veti intelege si mai bine pericolul reprezentat de amestecul de carne si glucide si va veti da seama pentru cat de multe tulburari intestinale si efecte secundare este raspunzator. Ati putea face si singuri acest joc de cuvinte: “Nici un cartof, daca vrei sa nu fii o cartoafa”.

De vreo doua ori pe an, mi se mai intampla, totusi, nu sa cedez in fata unor cartofi prajiti, ci sa hotarasc deliberat sa-i mananc (atunci cand nu mai ai nici un gram de dat jos, poti hotari orice), dar nu oricum. Pentru ca, daca tot te abati, macar sa bei cupa placerii pana la fund si sa alegi tot ce e mai bun. Daca vreti sa limitati considerabil uba, atunci mancati cartofii prajiti cu salata. Este excelenta, dar, mai ales, fibrele de celuloza din salata permit, intr-un fel, captarea amidonului si fac din acest amestec o glucida care elibereaza glucoza intr-o cantitate extrem de limitata.

Atunci cand va comandati friptura, la restaurant, formati-va reflexul de a intreba imediat cu ce garnitura este servita. Exista intotdeauna si altceva in afara cartofilor. Luati fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei. Iar daca, din nefericire, nu sunt decat garnituri care contin glucide rele; atunci luati numai salata verde.

Acasa, folositi-va de acelasi reflex, cand trebuie sa alegeti legumele cu care veti servi carnea.

Fasolea uscata

Unii se asteapta, desigur, sa condamn fara rezerve fasolea uscata, pentru ca am spus cele mai de sus, cu privire la cartof. Ei bine, se inseala! In prima versiune a sectiunilor de fata, nu crutam nici fasolea si nici cel mai nobil mod de a o prepara: iahnia.

Astazi, imi recunosc greseala si imi cer iertare de la locuitorii din Castelnaudary, dar, mai ales, de la fratii Spanghero, pentru ignoranta mea.

De atunci, am descoperit cu surprindere si mare satisfactie virtutile bobului de fasole. Acesta trebuie clasificat printre glucidele bune, dat fiind ca prezinta un incide glicemic foarte scazut.[6]

Totusi, va recomand sa evitati fasolea uscata in Faza I, cu exceptia cazului in care va hotarati s-o consumati in exclusivitate, la micul dejun, in locul painii negre.

Vom reveni ulterior asupra acestui element, care va putea face obiectul unui consum – in limite rationale – in Faza II.

Orezul

Orezul, la origine si asa cum era consumat, prin traditie, de catre asiatici, este – in sine – un aliment complet, deoarece contine toate elementele nutritive indispensabile pentru mentinerea vietii.

In schimb, orezul alb, consumat – in general – astazi, este foarte rafinat. Si asta intr-o asemenea masura, incat nu-i mai ramane aproape nici un fel de elemente nutritive, cu exceptia unuia de care te-ai lipsi bucuros: amidonul.

Orezul obisnuit (decorticat) trebuie, prin urmare, exclus, pentru ca – la fel ca si faina cernuta – este o glucida rea, care elibereaza o mare cantitate de glucoza.

Dimpotriva, orezul complet si, chiar mai bine, orezul salbatic canadian vor putea intra in meniul dumneavoastra, cu conditia de a nu le manca impreuna cu lipidele (unt sau branza). Asociat cu rosiile (scazute prin fierbere) si cu ceapa, poate constitui un fel complet, bun pentru intreaga familie si apreciat de toata lumea (vezi reteta din anexa).

La restaurant se intampla sa gasesti foarte rar orez neprelucrat, ceea ce este, cu adevarat, un mare pacat.

Probabil ca aceasta absenta se datoreaza aspectului sau gri-maroniu.

Prorumbul

Porumbul este cultivat de secole si, totusi, este mancat doar de cateva decenii.

Acum patruzeci de ani, nu gaseai o cutie cu porumb in toata Europa, pentru ca era un aliment rezervat exclusiv animalelor.

In Statele-Unite, porumbul a fost folosit – pana in 1929 – la ingrasatul animalelor.

Dar seceta din acel an a decimat turmele si i-a ruinat pe fermierii din Middle-West. A urmat o perioada de adevarata foamete si pentru ca nu se mai puteau manca vitele, care murisera, populatia infometata a mancat hrana acestora sau ceea ce mai ramasese din ea.

Astfel, America a inceput sa consume porumb, obisnuinta care a fost adusa si in Europa, o data cu ocupatia americana de dupa razboi.

Cum sa te mai miri, astazi, ca porumbul are un indice glicemic ridicat ceea ce-l clasifica printre glucidele rele – de vreme ce a folosit secole intregi la ingrasatul vitelor? Dar mai interesant de stiut este faptul ca prelucrarea industriala a porumbului ii mareste considerabil indicele glicemic, ceea ce face ca pop-corn-ul si corn-flakes-urile sa aiba o putere hiperglicemica, altfel spus, de ,,supraingrasare”.

Pastele

Chiar daca este vorba de paste fainoase proaspete, este mai bine sa le excludeti din alimentatie. Prin natura lor, pastele sunt glucide rele, fabricate, aproape intotdeauna, din faina cernuta, cu adaos de lipide: unt, oua. branza, uleiuri etc. Si, sa ne scuze creatorii faimoaselor slogane publicitare, dar, cu, cat sunt mai “bogate”, cu atat pastele devin mai glucido-lipidice si, astfel, contrarii principiilor noastre.

Va inteleg amaraciunea la gandul ca trebuie sa suprimati pastele, pentru ca – atunci cand sunt proaspete si bine facute – sunt de-a dreptul delicioase.

Totusi, daca din nefericire sunteti serviti cu paste proaspete (pentru ca celelalte nu merita decat un profund dispret), aveti forta de a nu va atinge de ele, cat timp sunteti in Faza I, adica in faza de pierdere in greutate. Atunci cand ati atins “ritmul de croaziera” din Faza II, gustati-le, daca sunteti siguri ca merita acest sacrificiu.

Cat despre pastele integrale, adica acelea fabricate din faina necernuta, vor putea face parte din alimentatia normala a Fazei II si va voi spune mai tarziu in ce moment al zilei este mai convenabil sa le mancati.

Pastele complete sunt clasificate in categoria glucidelor bune, in masura in care indicele lor glicemic este numai de 45.

Trebuie, totusi, sa degem faptul ca acest produs este clasificat (in Franta), in mod abuziv, printre produsele dietetice. Comerciantii pot, astfel, sa le vanda de 2-3 ori mai scump decat pastele normale, ceea ce este cu atat mai scandalos, cu cat pretul lor de cost este mai mic, dat fiind ca materia prima sufera mai putine prelucrari industriale.

In tarile nordice, si mai ales in Germania, pastele integrale sunt vandute la acelasi pret ca si celelalte. Putem deci spera ca deschiderea definitiva a frontierelor europene sa reglementeze aceasta situatie intr-un mod fericit.

Celelalte “glucide rele”



M-am extins, in mod deliberat, asupra celor mai importante, a celor pe care le consumati cu regularitate si la care va trebui sa renuntati cel putin temporar.

Exista si alte glucide rele: veti gasi o lista exhaustiva la sfarsitul modulului II. Este mai bine sa le cunoasteti, ca sa le puteti evita cat nu e prea tarziu, cand le intalniti intr-un meniu, intr-o mancare sau in farfuria dumneavoastra. Sa citam, la gramada cus-cusul, ca si toate celelalte cereale prelucrate si imbogatite cu grasimi, zaharuri si caramel, pe care le mancati deseori la micul dejun, ca sa avem constiinta impacata.

Cat despre linte, naut, mazare uscata, v-ati fi asteptat sa le vedeti urand in aceeasi lista. Le vom rezerva insa un tratament de favoare, pentru ca, desi sunt fainoase, au avantajul de a nu elibera decat o cantitate redusa de glucoza. Vor fi excluse, totusi, din Faza I, dar vor putea fi integrate dupa aceea in meniu, in cadrul fazei de stabilizare.

In afara de acestea, mai exista un fel deosebit de glucide, despre care vreau sa vorbesc in continuare: fructele.

d. FRUCTELE

Fructul este un subiect tabu si, daca – din stangacie – as indrazni sa spun ca este mai bine sa-l suprimati din alimentatie, multi dintre dumneavoastra ar inchide sectiunea la aceasta ina si nu ar mai continua lectura, atat ar fi de scandalizati de o asemenea sugestie.

Pentru ca, in cultura noastra, fructul este un simbol. Un simbol de viata, de “bogatie” si de sanatate. Fructul este, inainte de toate, o sursa de vitamine, in orice caz, asa se considera. Ma grabesc sa va dau toate asigurarile; nu vom suprima fructele. Insa va trebui sa le mancati intr-un mod diferit si sa va bucurati de binefacerile lor fara a suferi si inconvenientele lor. Pentru ca sunt mult mai greu de asimilat decat ati crede.

Fructul este alcatuit din celuloza, dar este si o glucida, deoarece contine “zahar” sub forma de fructoza. Iar fructoza trebuie sa faca obiectul unei atentii cu totul speciale, pentru ca se transforma in glicogen (energie disponibila rapid). Din fericire, cantitatea de zahar din fructe nu este prea mare si, oricum este eliberata in cantitate mica, datorita fibrelor pe care le contin acestea. Cantitatea de energie transformata nu constituie o problema. In orice caz, este o energie care va fi folosita pentru nevoile imediate. Regula importanta (si daca ar trebui sa retineti doar una, atunci pe asta s-o retineti) este ca fructele – in general – nu pot fi combinate cu nimic altceva; nici cu lipide si nici cu proteine.

Aceasta observatie nu este facuta doar in lumina pierderii in greutate care ne intereseaza. Ea se bazeaza pe legile chimiei digestiei. Cand sunt mancate intr-o combinatie, fructele perturba digestia altor alimente digerate si, cu aceeasi ocazie, isi pierd majoritatea proprietatilor (vitamine etc.) pentru care au fost mancate. De aceea, cea mai grava greseala pe care o puteti face este sa consumati fructe la sfarsitul mesei.

Pentru ca va ghicesc sceptici, va voi da chiar aici cateva explicatii, desi acesta este subiectul modulului despre digestie.

Amidonul trebuie obligatoriu – pentru a fi digerat – sa fie insotit de o enzima, numita ptialina, si care este secretata la nivelul salivei. Majoritatea fructelor au proprietatea de a distruge ptialina. De aici, rezulta ca amidonul nu mai este digerabil in prezenta fructelor. Bolul alimentar ramane, prin urmare, ,,in suferinta” in stomac, unde va fermenta sub actiunea caldurii si a umiditatii. Consecinta directa a acestui fenomen va fi o anumita balonare datorata gazelor precum si tulburarile digestive, in general. Poate ca deja intelegeti mai bine unele simptome care va sunt familiare.

Cand fructele sunt consumate impreuna cu lipidele si proteinele, de exemplu carne sau branzeturi, ele raman blocate un timp anume in stomac, in loc sa treaca – asa cum ar trebui – in intestin, unde sunt digerate normal. Dar carnea are proprietatea de a ramane mai multa vreme in stomac, unde sufera cea mai importanta faza din digestia sa, multumita unor enzime adecvate.

Fructele vor ramane prizoniere in stomac, unde, sub efectul caldurii si al umiditatii, vor fermenta, producand chiar si alcool. Deci toata digestia va fi perturbata.

In acelasi timp, fructele isi vor pierde toate proprietatile (vitamine), dar – cum o nenorocire nu vine niciodata singura – metabolismul proteinelor va fi si el tulburat, de aici aparand balonarile datorate putrefactiei anormale.

Fructele trebuie deci consumate singure! Iata o regula care ar trebui invatata la scoala. Copin nostri ar avea mai putine probleme gastrice. Dar, la varsta lor, organismul are alte resurse pentru a reactiona. In schimb, pentru un adult – si in special, o persoana varstnica – fructele la sfarsitul mesei sunt o adevarata otrava

Si, atunci, cand trebuie mancate?

De fiecare data cand sunteti pe stomacul gol. Dimineata, de exemplu, inainte de micul dejun. Dar, dupa aceea, va trebui sa asteptati, pana sa incepeti sa mancati, astfel: o jumatate de ora, daca micul dejun este glucidic (adica pe baza de cereale, de exemplu) si o ora, daca este lipidic (oua, sunca, branzeturi).

De asemenea, veti putea manca fructe seara, tarziu, inainte de culcare. Adica, la cel putin 2-3 ore dupa ce ati luat cina.

Pentru cei care au probleme de insomnie (care, de altfel, ar trebui sa se rezolve in parte datorita metodei de alimentatie expuse in aceasta sectiune), se recomanda sa nu consume portocale la culcare, vitamina C avand un efect care stimuleaza starea de trezie.

Un fruct poate-fi consumat, eventual, si la mijlocul dupa-amiezii. Dar va trebui sa va asigurati ca a trecut suficient timp de la pranz (circa trei ore) si ca mai este destula vreme pana la cina (cel putin o ora).

Puteti chiar sa luati mese compuse numai din fructe. Cu conditia sa nu mancati decat atata.

Lamaia aproape ca nu contine zahar, de aceea, puteti sa-i beti sucul (neindulcit) in orice moment sau sa-l folositi la mancare.

Totodata, evitati pepenele galben la inceputul mesei, pentru ca el ar provoca o mica secretie de insulina susceptibila, de a “capta”, dupa aceea, lipidele din felul principal.

Voi incheia aceste randuri cu privire la fructe printr-o precizare suplimentara. Pe cat posibil, mancati fructul impreuna cu coaja. Ea contine celuloza, ceea ce va ajuta in tranzitul intestinal; in coaja se afla cea mai mare cantitate de celuloza (si, uneori, chiar vitamine).

Coaja fructelor limiteaza puterea lor glicemica. Deci veti slabi mai mult (sau va veti ingrasa mai putin), daca respectati aceasta regula.

Dintre alimentele pe care trebuie sa le supravegheati cu cea mai mare strictete, ne-au mai ramas de prezentat bauturile si, in primul rand, alcoolul.

e. ALCOOLUL

Alcoolul ingrasa! Asa credeti, pentru ca asa vi s-a spus. Poate ca ati avut si remuscari la gandul ca toate kilogramele dumneavoastra excedentare trebuie puse pe seama alcoolului, asa cum se insinueaza. Nu era nevoie sa cautati mai departe. Vom incerca sa stabilim, cu obiectivitate, care este situatia in aceasta privinta.

Este adevarat ca alcoolul ingrasa. Dar mult mai putin decat zaharul, painea alba, cartofii si orezul. De aceea, dupa ce ati pierdut kilogramele in exces, puteti reintroduce rapid vinul, intr-o cantitate absolut acceptabila (circa o jumatate de litru pe zi). Alcoolul ingrasa pentru ca este o glucida rapid metabolizata si pusa in rezerva imediata, dupa ce a stimulat secretia de insulina. Dar aceasta se intampla in special cand sunteti pe stomacul gol. Cand este deja plin, mai ales cu protide-lipide (carne, peste, branzeturi), alcoolul se metabolizeaza mai putin rapid, prin combinarea sa cu alimentele, si produce, astfel, o cantitate redusa de grasimi de rezerva.

Cele care trebuie sa fie eliminate hotarat sunt bauturile aperitive. Daca nu puteti altfel, si trebuie sa tineti companie invitatilor dumneavoastra, atunci luati o bautura nealcoolizata, un suc de rosii sau un Perrir.

Singura bautura-aperitiv nobila, este, dupa parerea mea, sampania sau un vin bun, in special alb. Dar, pentru Dumnezeu, nu acceptati sa vi se puna in ea (in majoritatea cazurilor, pentru a ascunde calitatea mediocra a sampaniei sau a vinului) lichiorul de coacaze sau alt sirop bizar, pe care se cazneste cate unul sa-l inventeze pentru a-si dovedi originalitatea.

Daca nu puteti altfel, acceptati ca aperitiv un pahar de sampanie buna, dar in nici un caz sa nu o beti pe stomacul gol! Incepeti, mai intai, sa mancati niste antreuri.

Dar fiti atenti! Antreul fara glucide. Veti invata foarte repede sa le recunoasteti.

Sunt acceptabile: maslinele, branza, mezelurile (salam sau carnat uscat, de exemplu) sau chiar pestele.

Totusi, in Faza I va trebui sa incercati sa suprimati complet bauturile-aperitiv, deoarece aceasta este o faza riguroasa, in care regulile de baza ale metodei trebuie sa fie aplicate cu absoluta strictete, pentru a avea eficienta in procesul de slabire.



[1] Mai mult, alegeti de preferinta, branza de vaci cu 0% materii grase, bine scursa (in sedila), pentru a elimina zerul care contine glucide (lactoza). (n.a)

[2] Un studiu – publicat la 23 ianuarie 1986, in “New-England Journal of Medicine” – facut asupra unui numar de 540 de adulti, toti adoptati din copilarie, arata ca obezitatea are, in primul rand, o origine ereditara (parintii biologici). (n.a)

[3] Cafeaua, dupa cum vom vedea in modulul V, are ca efect stimularea secretiei de insulina si mareste, astfel, sensibilitatea la hidratii de carbon. (n.a.)

[4] modulul IX, asupra zaharului. (n.a)

[5] La 100 g de paine, sunt 90 mg de magneziu in painea integrala. si doar 25 mg in painea alba. (n.a.)

[6] modulul II (n.a.)




Alte materiale medicale despre: Grasimile



Grasimea. De care presupun ca vreti sa scapati. Pai, ia nu mai mancati atata. Nici o persoana normala si sanatoasa de pe scumpa noastr [...]
HIPERCOLESTEROLUL: BOLILE CARDIO-VASCULARE SI DIETETICA Principalul scop al sectiunilor de fata este acela de a va invata cum sa va schimbati ob [...]
1. Tratamente preliminare in functie de natura materiei primei folosite (seminte, fructe, samburi), inainte de extractie se executa o serie de trat [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre grasimile

    Advertisements


    Alte sectiuni
    Retete
    Stiati ca
    Alimentatie
    Vitaminele
    Sa mancam sanatos
    Diete
    Secretele nutritiei
    Cura de slabire
    Exercitiile fizice
    Mineralele
    Grasimile
    Cum ne hranim
    Regimuri alimentare
    Intrebari despre nutritie
    Silueta
    Nutritia si sexualitatea
    Nutritia si bolile cronice
    Aminoacizii
    Acizii grasi
    Bucatarie
    Retete de slabit



    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile