Glucidele sau hidratii de carbon constituie principala sursa de energie a organismului, fiind combustibilul cu care functioneaza motorul biologic.
OMS recomanda ca 55 pana la 75% din necesarul caloric sa fie acoperit de glucide. in
dieta adultilor,
glucidele trebuie sa alcatuiasca 75% din totalul caloriilor ingerate. Indienii Tarahumara din Mexic, a ciror hrana consta in 75-80% din glucide, nu sufera de
hipertensiune arteriala, obezitate, hipercolesterolemie sau diabet, iar infarctul,
cancerul si bolile degenerative sunt o exceptie.In momentul de fata, in Anglia, glucidele nu reprezinta decat 42% din totalul caloriilor ingerate.
Creatorul a cautat sa satisfaca placerea noastra pentru dulce, asezand cantitati apreciabile de zaharoza, fructoza si glucoza in toate
fructele si in multe alte te, in special in trestia si
sfecla de zahar. Cateva exemple: merele contin 2% glucoza, 5,74% fructoza, 2,55% zaharoza, deci un kilogram de
mere contine aproximativ 100 g de zaharuri simple si 20-30 g de fibre, adica 400 kcal. Merele uscate contin 60-65% zaharuri simple si 10% fibre, adica un kilogram furnizeaza aproximativ 2.250 kcal.
Prunele au 13-l4 g de
zahar la suta de grame, prunele uscate, 48%
zahar.
Caisele au 12,3% zahar, ciresele dulci -l5%, capsunile - 7,5%, grepfru-turile - 9%,
strugurii - 17%, ananasul - 13%, mandarinele -l0-l1 %, pepenele verde - 5%, bananele - 20-23%, smochinele uscate - 61%, stafidele uscate - 71%, curmalele uscate - 65-73% zahar.
Nemultumiti numai cu dulceata fructelor, oamenii extrag
zaharul din te si-l asaza pe mesele noastre sub forma rafinata de glucoza, fructoza sau zaharoza. Deseori am fost intrebat: Daca si fructele au zahar, atunci ce rau e sa-l consum sub forma extrasa? Nu e tot zahar, nu e totuna? Nu, nu e totuna! Si iata de ce: in timp ce zaharul consumat sub forma bauturilor dulci, a torturilor, a marmeladei, a mierii si a altor nenumarate forme de dulciuri se absoarbe foarte repede, inundand organismul cu o cantitate enorma de glucoza sau de fructoza, declansand o secretie exagerata de insulina, care apoi va duce la hipoglicemie cu manifestarile cunoscute, zaharul din fructe, fiind legat de fibre, in special de pectina, se absoarbe mai incet, fara sa duca la o crestere accentuata a glicemiei, cu toate urmarile ei.
Si mai e un aspect: pentru a consuma 100-l10 g de zahar sub forma naturala, trebuie sa mananc un kilogram de mere, o cantitate apreciabila. in schimb, sub forma zaharului rafinat, consumam, fara sa ne dam seama, cantitati mult mai mari: de exemplu, un pahar de bautura dulce contine 10 lingurite zahar, deci aproximativ 50 g, o felie de tort are 10-l2 lingurite de zahar si chiar un pahar de
iaurt de fructe contine 10 lingurite de zahar.
Absorbtia zaharurilor simple, crescand brusc glicemia, declanseaza secretia masiva de insulina. Glucoza va fi depozitata, sub forma de glicogen, in ficat si in celulele musculare, dar aceasta posibilitate e limitata - rezervele de glicogen nu pot depasi 1,5 kg, asa ca restul este transformat in grasimi si inmagazinat ulterior.
Organismul nostru insa necesita un aport constant de glucoza, si nu valori foarte mari, urmate de hipoglicemie datorita excesului de insulina; glucoza aceasta constituie nu numai o sursa de energie, ci e importanta si pentru mentinerea functiei creierului si a nerlor. Zilnic creierul nostru consuma 140 g de glucoza.
Studii epidemiologice, efectuate in peste 40 de tari, au aratat ca persoanele care consuma mult zahar consuma si multe grasimi.
Zaharul rafinat face
grasimea gustoasa, contribuind impreuna la
obezitate si diabet. Consumul crescut de zahar se insoteste de o frecventa mai mare de cancere de san, de
colon si infarct miocardic.
Iata, pe scurt, cateva din actiunile zaharurilor rafinate asupra organismului:
a Zaharul furnizeaza doar calorii goale, de care n-avem nevoie, deoarece acestea nu contin: tamine, minerale,
fibre sau substante fitochimice.
a Zaharul scade capacitatea leucocitelor (fagocitelor) de a ucide microbii. La o glicemie normala, intre 60 si 100 mg/dl, celulele sistemului imunitar sunt foarte active. O data cu cresterea glicemiei, leucocitele isi modifica forma, devenind mai lenese si reactionand mai incet fata de agentii patogeni, nemaifiind in stare sa distruga acelasi numar de bacterii. Daca pe
stomacul gol si cu o glicemie normala un leucocit distruge 14 bacterii, dupa o masa continand 20 lingurite de zahar, adica 2 felii de tort sau 2-3 pahare de bauturi dulci, un leucocit nu reuseste sa distruga decat o singura bacterie, deci capacitatea de lupta a fost diminuata cu peste 90%.
a Zaharul rafinat spoliaza organismul in special de tamina Br Pentru a putea fi utilizata si pentru a produce energie, glucoza, o data ajunsa in celule, are nevoie de tamine din grupul B. Asadar, consumul de zahar pune organismul in situatia de a folosi propriile rezerve de tamina B, cu riscul de a le epuiza.
a Zaharul are o actiune acidifianta, deoarece din meolismul lui iau
nastere produsi acizi, pentru a caror neutralizare organismul scoate calciul din oase si din dinti. Prin urmare, zaharul favorizeaza
osteoporoza si slabirea danturii. in
urina persoanelor care au consumat mult zahar se gaseste o cantitate mai mare de calciu. Iar prin intermediul acidului oxalic, consumul crescut de zahar poate favoriza
litiaza renala.
Efectul zaharului asupra danturii se realizeaza pe doua cai:
- zaharul fermentat de
microbii din catatea bucala da nastere la acizi care ataca smaltul dintilor sanatosi;
- dentina e strabatuta de numeroase canalicule foarte fine, prin care circula un lichid. Acesta, pornind de la pulpa dentara, hraneste dentina si smaltul. Consumul de zahar incetineste circulatia in aceste canalicule si, cel putin in parte, canaliculele sunt astupate. Dentina nu mai e hranita normal. Cercetatorii de la Universitatea Oulu, din Finlanda, au aratat ca
alimentatia bogata in zahar diminueaza formarea dentinei.
a Consumul crescut de zahar tulbura utilizarea proteinelor, crescand colestewlemia si trigliceridele, adica
grasimile in sange.
a Hranirea animalelor de laborator cu zahar si faina alba duce la litiaza biliara.
a Ulcerosii stiu ca zaharul creste aciditatea gastrica.
a Adesea,
acneea se accentueaza dupa consumul de zahar.
a Consumul crescut de zahar favorizeaza aparitia cancerului hepatic, colic si rectul.
a In sfarsit, Clubul German de Automobilism considera ca ingestia de zahar poate favoriza accidentele de circulatie. Intre doua si patru ore, dupa o doza apreciabila de zahar, se instaleaza o hipersecretie de insulina, care scade glicemia sub valorile normale, ceea ce duce la o hranire
insuficienta a creierului, insotita de senzatia de oboseala, lipsa de concentrare, scaderea atentiei si a tezei reflexelor, precum si o diminuare a acuitatii zuale. Toate acestea favorizeaza accidentele de circulatie. Deci, in locul bauturilor dulci sau al ciocolatei, in timpul conducerii se recomanda morco cruzi,
paine integrala sau mere.
La incheierea acestui modul, un sfat ce merita a fi urmat: etati siesta dupa mese!In stare de repaus,
insulina are dificultati in a introduce glucoza in celulele musculare, deoarece oferta de energie NU e solicitata si NU e acceptata de muschi. Pe masura ce glucoza continua sa fie absorbita din intestin, glicemia si insulinemia cresc si ele. Excesul de energie si de insulina determina o diminuare a numarului si a eficacitatii receptorilor de glucoza, ceea ce e exprimat sub notiunea de "rezistenta la insulina".
Lipsind actitatea musculara, care sa consume glucoza, urmeaza un al doilea efect al insulinei: sinteza de acizi grasi si depunerea surplusului energetic, sub forma de grasime. Depozitarea glucozei in muschi si in ficat se face sub forma de glicogen, insa capacitatea acestui depozit e limitata la aproximativ 1,5 kg. Cand "rezervorul" de glicogen e umplut, toata glucoza e transformata in grasime, iar posibilitatile depozitarii grasimilor sunt, aparent, nelimitate. Si asa se face ca la intalnirile dupa 20-30 de ani de la bacalaureat sau de la absolrea facultatii abia daca ne mai recunoastem!
