Exista inca persoane care cred ca ar trebui sa consumam mai multa
carne si mai putine produse cerealiere. Loren Cordain, biolog evolutionist, de la Universitatea de Stat Colorado, Fort Col lins, SUA, e unul dintre cei mai inflacarati proatori ai dietei cu mai multa carne. Iar doctorul Atkins, in sectiunea lui aparuta mai de mult, sustine ca omenirea nu e bine adaptata pentru
glucide si ca, pentru a fi sanatosi, ar trebui sa consumam mai multa carne si grasimi.
Cei care sustin astfel de
regimuri afirma ca, acum 1,7 milioane de ani, omenirea a intat arta natului si ca de atunci s-a mancat multa carne de mamut, creier de bizon si, poate, ficat de tigru.
Bineinteles, nimeni nu poate aduce vreo doda care sa sprijine aceasta afirmatie. Iar in legatura cu eschimosii, care sunt dati ca exemplu de populatie ce se hraneste predominant cu foci, balene, bizoni polari (groenlandezi), reni si peste, trebuie sa spunem ca exemplul nu e prea incurajator. Eschimosii nu exceleaza deloc prin longevitate sau printr-o sanatate de invidiat; dimpotri, acestia prezinta o frecventa mare de
hemoragii cerebrale si au cele mai multe cazuri de osteoporoza, tocmai datorita consumului mare de
proteine animale.
Loren Cordain mai argumenteaza ca agricultura si posibilitatea de a transforma
cerealele intr-o sursa usor accesibila de nutrienti au devenit cu putinta numai de 12.000 de ani, daca nu si de mai putin timp, in Orientul Mijlociu, si numai de 200 de ani in Australia, o data cu sosirea europenilor. Mai inainte, spune Cordain, efortul ar fi fost prea mare de a aduna si macina semintele, pentru a deveni digestibile. Las la aprecierea cititorilor seriozitatea si credibilitatea acestor argumente.
Epidemiologii ne spun cu totul altce. Un studiu publicat in The American Journal of Clinicul Nutrition (voi. 70, p. 5168), efectuat asupra a 28.000 de vegetarieni si a 48.000 de omnivori, arata ca, in cei 10 ani de urmarire, riscul vegetarienilor de a muri de boli cardiosculare, inclusiv de infarct miocardic, a fost cu 24% mai mic decat acela al nevegetarienilor. Si era vorba de vegetarieni care consumau produse lactate, iar
acizii grasi saturati din
lapte cresc colesterolemia mai mult decat acidul stearic din carne si din grasimi de origine animala. Deosebirea, privind mortalitatea prin infarct, este si mai mare daca se a consumatorii de carne cu vegetarienii aderati.
Numeroase alte studii aduc do convingatoare ca apostolii regimului bogat in carne sunt cu totul gresiti. Katharine Milton, antropolog la Universitatea Californiei din Berkeley, SUA, foloseste un ton si mai categoric. in revista Evolutionary Anthropology (1999, voi. 8, p. 11), ea scrie urmatoarele: "Daca americanii cred ca ar trebui sa manance mai multe grasimi si proteine de origine animala, atunci sunt absolut nebuni". Comentariile sunt de prisos.
Din nefericire, pentru majoritatea populatiei globului,
carnea inseamna prosperitate. "O gaina in fiecare oala" si "Doua automobile in fiecare garaj" erau lozincile electorale din America anilor '30. Iar azi, acolo unde industrializarea a ridicat standardul de viata, omenirea foloseste prosperitatea pentru a face ceea ce saracul facea doar cand putea sa consume mai multe produse din carne. Asa se face ca, pe mondial, consumul de carne, oua si produse
lactate este intr-o crestere vertiginoasa. in prezent, in tarile in curs de dezvoltare, se mananca cu 50% mai multa carne pe cap de locuitor decat in anul 1983. Aceasta inseamna o "revolutie a septelului", la fel de semnificati ca "revolutia verde", care a amplificat productia cerealelor in anii 1960. Economistii si agronomii se tem insa ca inmultirea septelului constitui inceputul dezastrului. Pentru a produce mai multa carne, trebuie sa se dea mai multe cereale animalelor. intrebarea este daca putem creste intr-atat productia de cereale, incat sa mai ramana suficienta
paine sau fiertura de cereale pentru milioanele lipsite de hrana.
Desigur, atractia carnii e foarte mare. in China, numai in zece ani, intre 1983 si 1993, consumul de carne s-a dublat. In prezent, cresterea animalelor consuma 36% din productia mondiala de cereale, in timp ce 840 de milioane de oameni se gasesc intr-o stare de infometare cronica, cifra ce poate sa creasca, daca se vor folosi mai multe cereale pentru cresterea vitelor.
Specialistii cred ca productia de cereale nu creste suficient de repede, pentru a satisface atat nevoile populatiei, cat si pe acelea ale animalelor. Se crede ca, in anul 2020, fiecare locuitor din tarile in curs de dezvoltare consuma cu 43% mai multa carne decat in anul 1993. Aceasta inseamna ca in anul 2020, in lumea a treia, consumul anual de carne creste de la 88 de milioane de tone la 188 de milioane, ceea ce mari enorm nevoia de cereale pentru hrana animalelor.
Dar mai e un aspect, care, de obicei, nu e luat in consideratie. Deoarece, in prezent, jumatate din apa raurilor si a fluviilor din lume e folosita pentru irigarea culturilor de cereale, cresterea productiei de cereale necesita cantitati in plus de apa, desi, chiar acum, multe regiuni ale globului sufera de o lipsa cronica de apa.
David Pimentel, de la Universitatea Corneli, Ithaca, New York, SUA, a calculat ca, pentru a produce 1 kg de cartofi, e nevoie de 500 1 de apa; pentru 1 kg de grau e nevoie de 900 1; pentru 1 kg de porumb, 1400 1; pentru 1 kg de orez, 1900 1; pentru 1 kg de
fasole soia, 2.000 1; pentru 1 kg de carne de pui, 3.500 1; iar pentru 1 kg de carne de vita, 100.000 litri de apa. Cu alte cuvinte, pentru 120 g de carne de vita dintr-un hamburger, e nevoie de 11 m3 de apa, adica de 11.000 1. Aceste cantitati enorme de apa sunt necesare mai ales pentru a obtine cerealele cu care sunt hranite animalele in crescatorii.
Un alt calcul arata ca un hectar de teren cultit cu
soia furnizeaza hrana pentru o persoana, timp de 520 de zile, pe cand un hectar folosit pentru cresterea vitelor, adica productia de carne, produce hrana unui adult pentru 19 zile.
De curand, tarile europene au reluat importul de carne de vita din Anglia, dupa ce, pentru un timp, carnea si produsele animale de orice natura nu puteau traversa Canalul Manecii, din cauza encefalopatiei bovine spongiforme. incepand cu anul 1986, autopsiile au evidentiat mici orificii in creierul animalelor care au suferit de boala "cii nebune". La microscop, creierul arata ca un burete, si acest aspect a dat denumirea stiintifica de "encefalopatie bovina spongiforma". Animalele, care mai inainte erau docile, deveneau iriile sau agresive. Adesea pierdeau in greutate si prezentau
tulburari de coordonare, inainte de a muri in cate saptamani pana la 6 luni.
Encefalopatia spongiforma bovina este o boala fatala, ce poate fi transmisa de la un animal la altul. Soareci, nurci, pisici, struti, caprioare, cerbi, puma, porci, leoparzi, maimute, capre, elani, antilope si inca 5-6 animale diferite au facut boala, atunci cand au fost hranite cu carnea vitelor suferind de encefalita spongiforma. Se pare ca cile au luat boala de la oi, caci, pentru a grabi dezvoltarea si a mari productia de lapte, vitele primeau suplimente de proteine, sub forma de carne sau de faina facuta din carcasele si din resturile altor animale. Chiar daca aceste resturi erau tratate termic, iar temperatura era suficient de inalta pentru a distruge majoritatea germenilor patogeni, agentul care produce encefalopatia spongiforma, PRIONUL, este o proteina care rezista celor mai riate forme de dezinfectie. Prionii nu sunt distrusi nici la temperaturi mai mari de 100" C. intr-un studiu, prionii au rezistat si dupa o expunere timp de o ora la o temperatura uscata de 360A C, dupa cum rezista si la inghet si la uscare. Aceasta se datoreaza alcatuirii lor deosebite, din mii de aminoacizi, insa fara un material genetic propriu-zis.
Dr. Stanley Prusiner, care a primit premiul Nobel pentru descoperirea prionilor, arata ca acestia sunt proteine cu o structura asemanatoare proteinelor ce exista in mod natural in creierul oamenilor si al animalelor, deosebindu-se totusi de ele in forma lor tridimensionala. Cand aceste proteine anormale vin in contact cu
proteinele normale ale creierului, ele le pot influenta sa ia forma tridimensionala a prionilor. Aceasta modificare de forma initiaza un lant de reactii, rezultand boala progresi, fatala, ce nu are tratament. Si ce foarte important:
sistemul imunitar NU ataca prionii.