eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


VITAMINELE

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » NUTRITIE » vitaminele

Vitaminele si riscul in cancer

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Vitaminele si riscul in cancer
In cadrul terapiei adjuvante, in cancer, vitaminele deabia acum incep, cu adevarat, sa-si rendice locul dat de calitatile care le-au fost atribuite de sperantele noastre din totdeauna, de a contrtibui, impreuna cu celelalte elemente si substante, in special cele din domeniul nutritiei si sa stranga lantul adevaratei si fiabilei incercuiri in domeniul prenirii si vindecarii acestei maladii.
Noi date, din ce in ce mai numeroase, sustinute prin progresul chimiei moleculare sau prin rezultatele studiilor randomizate, pe grupe de populatie, incep sa furnizeze bazele descifrarii, completarii si conturarii mecanismului adevaratei eficiente a vitaminelor, legat de prentia, oprirea sau reconrsia unor etape diferite in cancerogeneza sau chiar entuala limitare sau impiedicare a proliferarii, a multiplicarii acestor populatii de celule maligne

Trebuie precizat ca aceasta nu inseamna ca in cazul unui consum necontrolat, lipsit de supraghere si indicatie medicala si cantitativ abuziv de vitamine

• asa cum se obisnuieste in mod empiric si astazi

• rezolva problema terapeutica sau ca este lipsit de toxicitate si de grale consecinte ale acestora, avand, uneori, chiar un efect inrs.
Desigur acest consum este mirajul prenirii sau vindecarii a majoritatii bolilor, inclusiv a cancerului, ori, cel putin, al obtinerii acelei rezistente eficiente a organismului impotriva evolutiei acestora.
De asemenea, din corelarea numeroaselor observatii, s-a constatat prezenta unui numar crescut de cancere la indivizii a caror concentratie de unele vitamine in sange era scazuta.
Vitamine, nu se pot consuma ca supliment - oricat, oricand si oricum !
Este cunoscuta folosirea lor cu indicatii si dozari precise, in majoritatea afectiunilor pentru care sunt recomandate, cu rol in prentia si in vindecarea acestora sau in majorarea si consolidarea efectului altor tratamente.

Sunt putine produse ale alimentatiei noastre care sa nu contina o anumita vitamina (ex.: oul de pasare nu contine vitamina C; granele ti uleiurile getale, de asemenea, nu o contin), dar alimentatia echilibrata, care este dirsificata (ex. -.came, lactate, oua, cereale, fructe, getale'), acopera, practic, calitativ si cantitativ, intregul "evantai" de vitamine.



Beneficiul unei terapii adjuvante, ce contine recomandari sau sugestii legate de consumul de vitamine impotriva unei entuale localizari ale cancerului, ca si in alte boli, face, obligatoriu, cunoasterea calitatii si nilului optim de eficacitate a lor in respectivul remediu, ca si nilul minim de toxicitate conform datelelor epidemiologice, clinice si experimentale existente.
Rezultatele, uneori neuniforme, neconcludente, chiar controrsate, ale acestora din urma, trebuie bine analizate (extrapolate corect la om), prin necesitatea respectarii datelor farmacologice fiabile, de interpretare si aplicare.
Desigur, sprijinul folosirii lor, a consumului silnic obisnuit al acestor importante substante si produse, este batat pe recitatele obtinute din experimentari stiintifice cunoscute, de la culturi de celule, pe animalele de laborator pana la cele clinice, la om.
Toate acestea demonstreaza suportul unei baze reale de explicatii de biologie celulara si moleculara, care clarifica efectul lor direct, asupra releurilor celor mai importante reactii meolice celulare, ce duc pana la legatura cu genele implicate in fenomenul de cancerogeneza si anti-cancerogeneza (ex.: de multiplicare, diviiriune celulara, diferentiere si maturare a celulei sau de control al exercitarii functiei pentru care a fost, initial, programata) si, indirect, asupra medierii efectului altor structuri bioacti celulare implicate in aceste procese.
Uneori, efectul lor duce la blocarea si inrsarea actiunii de debut a cancerogenezei, a initierii sau actiunii promotorilor.
Trebuie combatuta, mai ales, in cancer, acceptarea si tolerarea acelui important considerent "al abuzului", al consumului exagerat al multora din aceste vitamine, structuri bioacti, ce pot aa drept consecinta o accentuare a efectului lor adrs, trecand peste bariera beneficiului, adica aceea de a contribui, nu la impiedicarea aparitiei sau a extinderii focarelor de neoplazie tisulara sau organica, ci la promovarea acestora.
Acest efect inrs (al facilitarii acestor aparitii maligne, al maririi si extinderii evolutiei sale) devine, astfel, util prin implicarea lui in perioada de promovare, de accentuare a desfasurarii etapelor de cancerogeneza si de finalizare rapida a malignizarii.

Astazi, multe din vitamine, in dozele utile (sau motivat medical suplimentate) si-au conturat efectul lor, acesta fiind o contributie la imbunatatirea protectiei impotriva efectelor agresorilor exogeni ai mediului inconjurator asupra celulelor organismului uman.
Nutritiei, cu componentele sale, care justifica participarea unora dintre ele la cauza a aproximativ 35 % din toate cazurile de cancer ce apar la om, i se atribuie, acum, in acelasi timp, cu adevarat si rolul ei de contributie cu alte componente ca factori de protectie care au un efect in prenirea lui, in limitarea si stoparea evolutiei starii de boala sau in perioada de cancerogeneza, cu renirea la starea initiala .
Este o mare si o reala recunoastere a acestui rol protector (in acelasi timp observandu-se clar rolul de echilibru al naturii).
Astfel, O serie de vitamine si provitamine (ex.: beta-carotenul, vitamina A, E, Q, cu efectele lor antioxidante, au fost puse in prima linie, ca protectori (privind riscul in cancer), cu rol de capcana impotriva radicalilor liberi organici sau anorganici (rezultati ca produsi intermediari secundari ai unor reactii meolice celulare sau impotriva altor produsi ai oxigenului, a dezactivarii formelor sale moleculare acti ce produc alterari celulare functionale si structurale)

Numeroase studii au raportat rezultatele efectelor acestor vitamine, ca si ale unor oligoelemente (ex.: seleniu) in impiedicarea transformarii unor proto-cancerigeni in cancerigeni, in inhibarea mutagenezei si in modularea raspunsului imunitar.
Unele studii (eseuri randomizate in curs pe "cazurile-control" sau pe grupe de populatie), la scara stiintifica, vor ajuta sa fie transate si sa fie clarificate beneficiile, deja castigate, caci, de multe ori, efectul acestora (in unele eseuri) nu a putut fi disociat de efectul altor factori activi prezenti in produsele respecti (legume si fructe).
Nu de mult, punerea in evidenta clinica a efectului unor retinoizi (all-trans acid retinoic, ce face parte din grupa vitaminei A) impotriva leucemiei acute promielocitara cu remisiuni partiale sau complete temporare, demonstreaza inca un teritoriu nescos la lumina a unor molecule acti din randul provitaminelor si a isomerilor lor impotriva cancerului (de altfel, rezultate promitatoare sunt si in alte localizari maligne).
Vitaminele, ca si alte structuri bioacti, pot aa o serie de efecte (mai ales, in functie de doza) cu multiple fatete poziti sau, contrar, negati privind procesul unor stari patologice sau a unui risc in cancer.
In cancer, nilul lor in organism, extins in afara limitelor normalului, poate fi favorabil sau daunator, legat de fiecare specificitate a vitaminei respecti a carei intrebuintare de catre un teasut, organ sau sistem al acestuia, la fel, poate fi pozitiva sau potrivnica transformarii celulei normale in cea maligna, ca de exemplu : doze mari de vitamina PP (nicotinamida), in pretra-tament, la sobolani, poate creste numarul tumorilor de pancreas, provocate de tratamentul cu streptototocin sau a tumorilor de rinichi, provocate de dietil nitrozoamina [153).
Astfel de cazuri de folosire a unor vitamine in doze mari am exemplu cu vitamina C (CAMARON and PAULING -l978), care, fiind usor eliminabila renal si neprimejdioasa ca nil de doza (pana la un punct), a putut fi incercata administrarea in cantitati mari (10

• 20 de ori decat doza zilnica folosita obisnuit, aceasta fiind de 150

• 300 mg), in ideea inhibitiei unor procese leucemice si a unor tumori solide [ioj.
Aceasta inhibitie ar fi consecinta actiunii vitaminei C asupra hialuroni-dazei (enzima aflata abundent la marginea tumorilor care descreste consistenta vascoasa a glicoaminoglicanilor din stroma si care depolimeri-zandu-i usureaza extinderea populatiei maligne).
Dar si actiunea vitaminei, prin marirea reactiilor mezenchimale stro-male de consolidare imprejurul clonului celular tumoral (prin contributia de crestere a sintezei de colagen), se impotriste, deci, dezvoltarii lui.
Cu aceasta ocazie s-a evidentiat si toxicitatea dozelor mari de vitamina C administrata indelungat (care, de altfel, este greu de descoperit in folosirea ei curenta).
Ca simptome ale administrarii acestor doze mari de vitamina C au fost constatate cele gastro-intestinale (greata, varsaturi, flatulenta, diaree), excretia crescuta de oxalati (riscul de calculi), reactii la nilul tumoral (hemoragii).
Si totusi, in urma acestei terapii cu doze mari, regresiile tumorale sau prelungirea vietii nu au fost evidente.
Unele beneficii ale utilizarii vitaminei C ca antioxidant sau ca efect al altor calitati, concomitent cu alte terapii (asocierea altor vitamine sau a altor structuri moleculare acti fiind benefica prin posibilul efect sinergie al ei), pot fi previzibile in cancerogeneza sau/si in starea de boala neoplazica.
Doze curente de vitamina C, s-a dodit recent a inhiba cresterea bacteriei gram negativ Helicobacler pilori in vitro si in vivo, considerata ca factor de risc al cancerului gastric (Zhang and all Cancer, 80, 1997) sau in aceeasi localizare, protectia prin inhibitia producerii din nitritii sau nitratii din alimentatie, a nitrozaminelor si nitrozamidelor

• agenti cu potential cancerigen.

Vitaminei C i se poate atribui (ca si vitaminei A) participarea la prenirea sau reconrsia metaplaziei si a displaziei in cazul aparitiei cancerelor epiteliale ale cailor digesti superioare (cavitatea bucala, faringe, esofag, plaman, col uterin etc).
S-a incercat folosirea si a altor vitamine, in doze mai mari, (vitamina A, B12. acid folic etc), dar, constatandu-se o toxicitate prezenta la aceste doze, nu s-au putut trage concluzii intre un beneficiu, pe de o parte si efectele insumate ale unor stari toxice secundare, pe de alta parte.
Aceste rezultate obliga la noi testari pentru gasirea si sustinerea unor entuale modele corect randomizate.
In general, marirea incidentei unor tumori a fost corelata cu diminuarea nilului normal in sange a unor vitamine, dar, uneori, aceasta s-a petrecut si inrs.
Entuala deficienta de vitamina B12, ocazionala sau provocata, nu imbunatateste frecnta remisiunilor naturale intalnite in neuroblastom (deci, prezenta ei, la un nil fiziologic normal, in aceste cazuri, nu este de luat in consideratie in diminuarea acestei remisiuni naturale).
In ceea ce priste vitamina A, datele legate de instigatiile asupra eficacitatii ei impotriva cancerelor epiteliale sunt din ce in ce mai numeroase, iar rezultatele respecti sunt incurajatoare (actiunea ei in mctaplazii sau displazii epiteliale, fiind evidenta).
Explicatiile mecanismului activitatii biologice cu efect anticanceros al grupului de retinoizi si carotenoizi stau, in primul rand, in inhibitia derularii ciclului celular (blocarea sintezei ADN, ARN, proteine) ce-l opreste in faza Gl

• S, ca o repercusiune a stoparii transcriptiei patronate de unele oncogene si, deci, a expresiei lor.


Trebuie amintit si de implicarea retinoizilor in activitatea unor factori de crestere (GF) cu actiune transformanta sau in cea a unor hormoni.
Sigur ca celula tumorala are nevoie de unele vitamine pentru activitatea ei, care, desi este nespecifica, este legata de meolismul activ al acestor celule indreptate spre proliferare (prin perturbarea, ori prin stimularea lui).
Dar, in unele localizari si deficitul sau lipsa unor vitamine ar provoca o regresie, chiar pana la remisia completa.

Am putea, pe termen lung) sa supunem un pacient la o asemenea dieta fara vitamine ?
Din pacate, efectul ce s-ar produce contra celulelor tumorale l-am constata si asupra celulelor sanatoase ale organismului.
Deci, acest efect negativ nu ar fi specific numai asupra celulelor canceroase, ceea ce ar fi ideal (fenomen ce se intampla si in alte tratamente, dintre care si cele conntionale anticanceroase).
Nu acelasi aspect, dar cu mult mai clar, se observa la vitamina C si vitamina A, de care am amintit.
Prima actioneaza cu o oarecare specificitate, indirect, asupra evolutiei celulelor maligne, daca mai adaugam si efectul ei antioxidant.
Cea de a doua, are un rol benefic insa, asupra finalizarii diferentierii si maturarii celulare, deci, efect specific antitumoral.
In general, celula maligna se diferentiaza, renind spre celula primara blastica, aspect ce nu se intampla celulei normale (in afara perioadei embrionare sau in alte situatii fiziologice cum este cea reparatorie, caci acestea au cu totul alte mecanisme de finalizare morfologica).
In plus, vitamina A previne (prin actiunea ei antioxidanta) transformarea acizilor grasi polinesaturati in radicali reactivi de tipul epoxizilor (lipoepoxizi).
Studiile epidemiologice (rezultate, uneori, complicate sau controrsate prin prezenta altor componentia activi din alimentatie), dar, mai ales, studii experimentale si clinice, atesta implicarea vitaminei A, cu rol protector, in riscul de cancer oro-esofagian, col uterin, stomac, colo-rectal si pulmonar).
Interntia directa a actiunii unor vitamine, privind blocarea si rersarea unor etape ale cancerogenezei diferitelor localizari in cancer, nu mai este pusa ca o ipoteza.
De asemenea, vitamina D3 (calciferol), cu unii meoliti si analogi ai sai (deltanoizi) a fost gasita a aa un efect antiproliferativ de inhibitie a unor celule maligne, a progresiei in ciclul celular sau de stimulare a diferentierii, ca si vitamina A.
Un rol important il are si vitamina E (alfa-tocoferolul), ce completeaza acest trio din alimentatie cu efect antioxidant (vitamina C, A, E).
Este cunoscuta activitatea acestei vitamine ca remediu in dirse patologii degenerati, ateroscleroza, autoimune sau inflamatorii.
Cel mai important, insa, este rolul ei in cancer ca antioxidant, ca protector si blocant al unor etape din cancerogeneza sau ca efect inhibitor asupra cresterii unor localizari in cancer, mai ales cum am amintit, in sinergie cu alte vitamine (E, A).
Renind asupra tentatiei de aplicare a unui regim deficitar in vitamine ce ar putea fi cu un efect negativ asupra cresterii tumorale, alegerea lui fata de beneficiul ce-l poate aduce, totusi, nu ar putea fi, practic, aplicabila la om.

In experiment, nutritia deficitara in anumite vitamine (grupa vitaminelor B), a dus la regresia tumorala.
Dar, se stie ca si deficienta organismului in alte vitamine, poate aa un efect de crestere a riscului unor localizari de cancer.
Ca sa faci omului o dieta lipsita de vitamine sunt necesare, uneori, cateva luni.
De exemplu: grupa vitaminei B, iar la altele, cu mult mai mult (vitamina B12), rezerva ei in organism fiind pe termen lung.
Si totusi, au fost faute unele incercari - clinic si, mai ales, experimental

• prin diete deficitare in vitamine (respectiv, vitamina B2, B6, PP).
Rezultatele au fost, in general, cu concluzii partiale sau chiar neconcludente.
In schimb, in afara de unele gra stari meolice siu fizio-patologice precare, s-a constatat o executie greu de realizat si de tolerat.
Participarea lor la geneza si cresterea tumorala a fost, astfel, pe deplin constatata.
Se pare ca efectul anticanceros al vitaminelor din grupul B este destul de slab, iar unele din ele ar putea aa, chiar, un efect de promotor (vitamina B2, BA«, B12) .
In acest sens, s-a nascut ideea sintezei de antimeta-boliti cu efect antitumoral, mai usor de aplicat si controlat.
Astazi, numerosi dintre ei, sintetizati, din care, desigur, remarcam, printre primii, metrotexatul, 5 fluoro-uracilul, antagonisti ai unora dintre aceste vitamine care stimuleaza diviziunea celulara (acidul folie), produc deficienta sintezei lor, printr-un blocaj enzimatic si, in consecinta, au un efect antitumoral remarcabil.
Din pacate, administarea lor este asociata si cu efecte secundare asupra celulelor sanatoase ale organismului (ex.: epiteliul intestinal, tesutul hematoforma-tor etc, care au celule aflate constant in diviziune si intr-un meolism activ).
Totusi, unele din localizarile maligne la om raspund satisfacator la efectul acestor antimeoliti, mai ales asupra acelor tumori unde celulele maligne recupereaza, mai lent si mai defectuos, enzimele blocate de drog.
Sperantele ar fi si mai mari, daca celulele maligne n-ar dezvolta rezistenta la actiunea acestor droguri sau celulele organismului n-ar aa o limita cumulativa de toxicitate.
In concluzie, putem spune ca datele experimentale, clinice si epidemiologice (eseuri randomizate pe grupe de indivizi) vin sa confirme, in special, efectul prentiv al unor vitamine si provitamine (dintre care: carotenoizii, retinoizii, vitaminele C, E si D) si corespondentul lor natural din legume, fructe impotriva unor localizari corespunzatoare in cancer (intestin gros, glanda mamara, plaman, ca urinara, prostata, stomac, ficat, pancreas).

Suplimentarea in vitamine a unei diete, trebuie sa fie bine sustinuta si responsabil recomandata si supragheata, legat de riscul unor doze cumulati, care dezvolta un efect toxic si, implicit, un raspuns adrs.
Din acest punct de dere, se pare ca, uneori, sexul feminin este usor mai avantajat de efectul benefic al unor astfel de terapii in unele localizari ale cancerului [155).In consecinta, suplimentarea hranei silnice cu unele vitamine, impreuna cu folosirea si a altor produse naturale (ex.: oligoekmente) sau modularea imuno logica, ramane, uneori, singura terapie, dupa terminarea definitiva a unui tratament conntional, cu scop curativ sau paliativ (care a fost recomandat 'perprimam " in cancer sau in situatia in care nu s-a putut, insa, institui acest tratament).
Desigur, desfasurarea acestei terapii adjuvante de necesitate in derea unui scop benefic, trebuie sa fie supragheata medical.



Alte materiale medicale despre: VITAMINELE





Vitaminele sint factori nutritivi caro. desi se gasesc in cantitati foarte mici, de ordinul miligramelor sau al fractiunilor de miligram, totusi indep [...]
Un numar de vitamine si suplimente enzimatice au unele intrebuintari surprinzatoare ca remedii locale sau ca medicamente administrate intern pen [...]
Vitaminele sint factori nutritivi caro. desi se gasesc in cantitati foarte mici, de ordinul miligramelor sau al fractiunilor de miligram, totusi indep [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre vitaminele

    Alte sectiuni
    Retete
    Stiati ca
    Alimentatie
    Vitaminele
    Sa mancam sanatos
    Diete
    Secretele nutritiei
    Cura de slabire
    Exercitiile fizice
    Mineralele
    Grasimile
    Cum ne hranim
    Regimuri alimentare
    Intrebari despre nutritie
    Silueta
    Nutritia si sexualitatea
    Nutritia si bolile cronice
    Aminoacizii
    Acizii grasi
    Bucatarie
    Retete de slabit



    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile