eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Tratamente cu legume, fructe si cereale

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » NATURIST » aromoterapia » tratamente cu legume, fructe si cereale

Complexul vitaminic b

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Unora li se poate parea ciudat cum se schimba numele anumitor tamine si cum sint trecute in cadrul taminelor B, impopotonate cu un numar. Se cunoaste tamina PP, ajunsa in stadiul acesta tamina Bs, in vreme ce acidul pantothenic a devenit B5, iar tamina H

• tamina B8.
Aceasta noua clasificare corespunde, totusi, -realitatii. Cercetatorii si-au dat seama, cu mai multi ani in urma, ca taminele Bj si B2 nu se gasesc in genere singure, ci asociate cu altele, dintre care unele nu-si dezvaluisera inca "rudenia". S-a. observat ca acidul pantothenic*. piridoxina si altele aveau proprietatile fizico-chimice si biologice ana-loage. Cercetarile continuind, cercetatorii si-au dat treptat seama ca tamine diverse erau adesea intilnite in aceleasi vegetale sau in aceleasi produse animale, ca actionau in acelasi sens, ca se ajutau reciproc, se completau, si in ultima instanta faceau parte dintr-un ansamblu nedi-sociabil. A luat nastere notiunea unui "complex" numit "complexul taminic B", care se va dovedi indispensabil meolismului celular (respiratie, nutritie, asimilare).
A trebuit asadar, potrit unei logici temeinice, sa se reclaseze taminele si sa li se ia numele sau denumirile pe care le aveau inainte (majoritatea taminelor au purtat diferite denumiri). Problema clasificarii nu s-a rezolvat, de altfel, in mod definitiv. Nu se stie inca daca anumite tamine nu sint, in fond, niste "principii". Faptul acesta confirma valoarea cercetarilor care tind sa aduca mereu mai multe precizari folositoare.
Este in orice caz esential sa ne reamintim aceasta notiune capitala: stiinta actuala a recunoscut ca anumite tamine coexista in natura si ca, in cazul de fata, fiecare tamina din complexul B nu pare sa aiba valoare si'"sa-si dea contributia maxima" decit daca este administrata impreuna cu semenele ei. Fiecare pare sa joace, fata de celelalte, un rol de catalizator si totodata de reglementare. Ele se completeaza unele pe altele in diversele lor functii.
Daca tamina C sintetica nu poate ndeca, numai ea, un scorbut hemoragie, in schimb sucul de lamiie este in stare, intrucit poseda deopotriva tamina P, a carei actiune asupra permeabilitatii capilare s-a dovedit capitala. De aceea, tamina P a devenit tamina C2.


Notiunile acestea, relativ recente, sint dintre cele care readuc, ca do de sprijin, orientarea catre natural, catre produsul echilibrat. Mai mult inca, ele ne simplifica in mod considerabil efortul. Caci daca ataminozele grave cer administrarea, in doze uneori masive, a taminei in cauza, astazi in cilizatiile noastre se manifesta doar sindroame hibride si vagi, in general nediagnosticate, datorate unor hipotaminoze sterse. in cazurile acestea se cune, oare, sa prescriem cutare sau cutare tamina? Sau cutare ori cutare asociatie taminica? Si in ce doze? "Nu e totdeauna cu putinta sa delimitezi frontierele indicatiilor respective"

• scriu H. Gounelle si M. Blondin K
Fara indoiala, cunoastem in prezent citeva asociatii vadit logice. Exista in prezent date despre nevoile aproximative ale organismului nostru in anumite tamine. Dar meolismul profund al acestor elemente nu este inca pe deplin elucidat. De aceea, avem temeiuri sa ne temem ca administrarea cutarui sau cutarui cocteil taminic provenit din industrie

• echilibrat in aparenta

• poate sa nu duca, la urma urmelor, decit la un dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.
Terapeutica taminica este, intr-adevar, departe de a obtine rezultate constante, binefaceri scontate pe care, teoretic, am fi in drept sa le speram. Poate ca, in unele cazuri "s-a dat gres" prin eroare de diagnostic sau prin neadaptarea dozelor prescrise. Dar nu este exclus, tinind seama de extrema si inca imprezibila complexitate biologica, ca taminele administrate sa fi avut o cu totul alta influenta, poate chiar negativa.
Putem da chiar exemple semnificative. Astfel, doze puternice de tamina B! sint susceptibile sa provoace o pelagra. in cazul acesta, nu este vorba de o carenta veche in tamina PP (in prezent B3) ci. mai degraba, de distrugerea ei printr-un exces de tamina A£L.
Fiind demonstrat, un astfel de exemplu ne sare in ochi. Asta inseamna, oare, ca altele, inaparente, nu exista? Terapeutica "de atac" are, prin forta lucrurilor, numeroase sanse sa-si depaseasca scopul. Si, ca sa revenim la tamine, nu ne este interzis sa ne gindim ca administrarea unei tamine izolate este adesea susceptibila (provocind un dezechilibru humoral, agrand o dezarmonie .anterioara prost etichetata), sa provoace un nou sindrom care va ramine sa-l descriem.
Prin urmare, reintoarcerea la o alimentatie sanatoasa, bogata in cruditati, cu o inteleapta utilizare a plantelor, elemente inzestrate cu tamine utile in proportii echilibrate, va avea toate sansele sa atenueze sau sa ndece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin cronicitatea lor otravesc existenta.
Douazeci de grame de patrunjel (greutatea unei scrisori), adica, cit ai apuca intre doua degete, contin 20 mg de tamina C

• adica un sfert din nevoile teoretice zilnice. Douazeci de grame (o lingura pentru supa) de drojdie uscata contin 10 pina la 20 mg din tamina antipelagroasa, 20 de mg fiind doza zilnica folositoare.

Putem deci repeta, fara teama de a gresi, ca o alimentatie sanatoasa, biologica, acopera nevoile taminice ale organismului nostru.
Indicatiile complexului B sint numeroase; printre ele enumeram cresterea, convalescentele, sarcina, diversele tulburari de asimilare, nevralgiile si polinevritele, inflamatiile limbii si ale gingiilor, lipsa poftei demincare, colitele, constipatia, anemia, oboseala generala, iriilitatea, tulburarile tiroidei, ale suprarenalelor, ale pancreasului, prevenirea ar-teriosclerozei, sechelele tratamentelor cu antibiotice a caror administrare, suprimind in genere partial sau total flora intestinala utila, atrage dupa sine o carenta taminica. Se stie ca, in acest ultim caz, administrarea paralela de drojdii (elementele cele mai bogate in tamina B), a devenit de multa vreme o regula imperioasa in medicina.
a) Vitamina B1 sau antiberi-berica sau aneurina, sau tiamina (hidro-solubila)
Se gaseste in cantitati mari in' coaja -grauntelor (gnu, orez etc.) si in alte vegetale: nuci, leguminoase, arahide, in majoritatea legumelor si a fructelor, in drojdii. O regasim in piinea traditionala facuta cu faini extrase cu pret convenabil si in orezul nedecorticat, asa cum il consuma extrem-orientalii. in schimb, piinea alba si orezul glasat sint aproape in intregime lipsite de aceasta tamina.
Prin anul 1885, armata Indiilor neerlandeze, hranita cu orez de aceasta, a avut un sfert din efective indisponibile. Guvernul olandez, alarmat, a' trimis o misiune ca sa studieze maladia beri-beri, considerata microbiana crezind o clipa ca i s-a descoperit agentul cauzal. Eijkman, membru al echipei stiintifice, a primit sarcina de a studia caracteristicile rusului presupus. El a incercat zadarnic, inoculind gainile (pasari susceptibile de a contracta paralizia beri-berica) care nu pareau incomodate, intr-o buna zi insa, toate etatile din ograda cu oratanii, inoculate sau martore, si-au pierdut in acelasi timp capacitatea de a merge. in scurta vreme, tot simultan, toate s-au ndecat. Eijkman a cautat solutiaobser-nd riguros imprejurarile. Si astfel a remarcat ca etuitoarele, alimentate la inceput cu orez decorticat, adica separat de pojghita din afara, se imbolnasera. Vindecarea a coincis cu reluarea alimentatiei cu orez necuratat. Era edent deci ca tegumentul bobului continea "ceva" a carui absenta din alimentatie cauza boala beriberi. in 1911. Funk a numit elementul acela ipotetic "tamina antiberiberica".In Indochina, acum vreo treizeci de ani, bastinasii voind sa consume orez decorticat in locul celui obisnuit, s-a declansat o "epidemie" de beriberi pe care Serciul francez al sanatatii a rezolvat-o prin administrarea de paddy (orez nedecorticat) si, pentru cazurile grave, de tamina B1.
Aceasta tamina joaca un rol important si in echilibrul nervos. Este un stimulent al poftei de mincare si are puterea sa activeze miscarile intestinului (peristaltice). Ea mai favorizeaza, pe de alta parte, absorbtia oxigenului si asimilarea zaharurilor. In plus, interne in sinteza grasimilor, pornind de la zaharari, numite si glucide sau hidrati de carbon (in limbaj stiintific).

Pe linga tulburarile digestive, lipsa completa atrage dupa sine boala beri-beri x,. cu urmatoarele simptome:
• starea preberi-berica, cu edem si slabiciunea picioarelor, palpitatii, dureri reumatismale;
• forma paralitica sau uscata: paralizia si atrofia musculara a picioarelor se intind pina la muschii spatelui, refractii ale tendoanelor, palpitatii, insuficienta cardiaca, moarte prin asfixie;
• forma umeda sau edematoasa: tulburari circulatorii, edemul membrelor inferioare, uneori a gitului si a fetei, paralizii, tulburari ale nerlor cranieni, voma, asfixie, convulsii, sincope.
Hipotaminoza Bt este frecventa datorita alimentatiei defectuoase (fierbere, sterilizare, rafinari alimentare diverse) si favorizata de insuficientele digestive si intestinale, ca si de diverse tulburari de asimilare tisulara.
Folosirea excesiva a zaharului rafinat si a fainilor "moarte" atrage dupa sine un beri-beri rudimentar, de forma atenuata, care scapa adesea diagnosticarii. Alcoolismul, care epuizeaza rezervele organice de tamina B,, atrage polinevritele.
Insuficienta taminei Bj produce nevrite, o stare de oboseala, dureri de cap, iriilitate, tulburari ale memoriei, palpitatii, gifiieli, ameteli, inapetenta. Ea favorizeaza ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degeraturile.
Indicatiile sale principale sint diversele nevralgii, nevrite, sciatice, paralizii post-infectioase, polinevrite alcoolice, diabetice, medicamentoase, tulburari ale ritmului cardiac, ale sarcinii, oprirea cresterii si spasmofilia sugarului.
Doza zilnica necesara este evaluata la circa 2•3 mg.
Cuticula orezului contine citea 2•2,5 mg de.tamina Bt la 100 g, semintele de griu, de orz, de secara contin 1•2 mg la 100 g, soia 0,3• 1,5 mg, nuca

• 0,5 mg, ficatul 0,5•1,3 mg, galbenusul de ou 0,3 mg.
Mai putin sensibila la caldura decit tamina C, fierberea atrage totusi pierderi importante de tamina B,.
Citeva date recente ii vor incuraja pe partizanii tratamentelor pe baza de vegetale, fie ca este vorba de plante medicinale, de legume, de fructe sau de cereale.In printa infuziilor si a maceratelor de plante pe care le prescriem sistematic celor care ne consulta, cu efect curativ sipreventiv, se mai gasesc liber-cugetatori care afirma mereu in saloane, dar niciodata in vreo dezbatere in fata publicului

• ca preparatele acestea nu sint decit apa chioara.
Or, infuziile de frunze de afin, de exemplu sint

• intre altele -a€’• eficace in diabat, colibaciloza si tulburari circulatorii; infuziile de frunze de coacaz negru, de cretusca (sau barba-caprei) sint indicate, in genere.In puseurile reumatismale; decocturile de frunze de mur sint, in general, suverane in anginele banale.
Compozitia acestor plante ne indica in momentul de fata taina eficacitatii lor, cunoscuta de secole de catre medici, si in special de catre cei ce le folosesc.
"Scientistii" ignoranti sau de rea-credinta, afirma si ei cu draga inimi ca fierberea ubeste plantele, intr-o proportie insemnata, de constituentii lor, mai ales de tamine, ceea ce

• in cazul acesta

• este in parte adevarat.


O lucrare foarte interesanta a lui C. Schingten si C. Mathis* subliniaza continutul in taminele B1 si B2 al unui numar de 18 plante, dintre cele mai folosite, sub forma de infuzie sau de macerat la cald (pelin, coacaz negru, fumarita, melisa, menta, afin, paltin, rozmarin, verbina, tei etc). Iata concluziile, cu cifre elocvente, in printa plantelor alese pentru reputatia datorata proprietatilor tonice si efectului lor asupra sistemului nervos:
"hipotaminozele sint frecvente datorita unui anumit dezechilibru in alimentatie. tele medicinale, administrate sub forma de simple infuzii sau macerate, pot furniza si ele un anumit aport de tamine naturale". Astfel, detractorii sistematici ai fitoaromaterapiei se vad, si de data aceasta, lipsiti de falsele lor argumente".
Alimentele bogate in tamina B1 ('dupa dr. Creff, Le Gin. 1980; in miligrame la suta de grame): faina de griu 0,36•0,5; orez grauntele intreg 0,5; grauntele curatat 0,03; pelicula 2,3; cartoful 0,08•0.01; mazarea 0,36; alte legume 0,4•0,6; fructe (mere, pere, prune, caise, piersici, banane)' 0,01•0,15; drojdie: extras 2,5•10; drojdie uscata. 0,2; carne de ta pina la 0,6, de miel 0,1•0,2; de porc pina la 1; de pasare 0,1; lapte uman, in medie 0,02; de vaca, minimum 0,04; de capra in medie 0,04; galbenus de ou 0,3•0,5.
b) Vitamina B2, sau riboflana (hidrosolubila).
O gasim in aceleasi alimente ca tamina Bj: drojdii, germeni de cereale, frunze de vegetale, in anumite fructe (caise), in lapte, in galbenus de ou, in ficat, in polen

• (cf. modulul IX)
Importanta ei zeaza fenomenele de reglementare celulara; actioneaza asupra meolismului2, zaharurilor, grasimilor si protidelor, prezidind astfel echilibrul nutritiv. Exercita o actiune favorabila asupra pielii si mucoaselor si joaca un rol in echilibrul intestinal. Este un factor de crestere.
O gasim in muschi, in retina (cu rol in adaptarea zuala la lumina).
Carenta ei se observa la sugarul hranit exclusiv cu lapte artificial,, la adult in anumite situatii: convalescenta, sarcina, la indizii supusi enterocolitelor. Unele tulburari ale asimilatiei, favorizeaza aparitia carentei taminice.
Hipotaminoza B2 se manifesta prin tulburari gastrointestinale diverse (enterita, tulburari de resorbtie a grasimilcr), leziuni oculare (tulburari zuale*, cataracte), leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (fisuri la incheieturi, atrofia papilelor limbii, unghii casante, par tern si farimicios.
Se constata, de asemenea, o oprire a cresterii la copin mici; la adult, o stare de oboseala si crampe musculare.
Principalele indicatii sint in anumite afectiuni ale pielii si ale mucoa-. selor, seboree, eczeme, conjuctite, tulburarile adaptarii zuale la intuneric, enterita cronica, crampe musculare, astm, migrene, inflamatii ale gurii, intarzierea dezvoltarii la sugari si copii.
Doza necesara zilnic se situeaza intre 1 si 2 mg. Drojdiile contin 2,5•3 mg la suta de g, germenii cerealelor 0,5• 1,5 mg, galbenusul de ou cea 0,25 mg, laptele de la 0,1•0,25 mg.
Vitamina B2 este mai putin sensibila la caldura decit tamina Bl.
c) Vitamina B3 sau tamina PP1, sau antipelagroasa, sau amido-nicolinica (hidrosolubila).
Vitamina este prezenta in germenele de griu, in drojdii, in invelisul griului si al orezului, in numeroase legume si fructe proaspete, in polen s.a.
Factor important in nutritia tesuturilor, ea participa ,1a meolismul corpurilor grase si al zaharurilor.
Carenta ei atrage pelagra, caracterizata mai intii printr-o oboseala rebela, prin tristete si insomnii. Surn, rapid si tulburarile digestive (arsuri gastrice), afte, diarei, ulceratii, degeraturi, pete la nivelul pielii fetei, munilor si picioarelor, uscaciunea pielii, care dene sfarimicioasa, dureri, tulburari nervoase diverse si nebunia pelagrica, precedind moartea.
Hipotaminoza PP este frecventa in tarile in care hrana, monotona, se bazeaza pe porumb sau orez (Extremul Orient), fiind favorizata de tulburari intestinale.
Vitamina PP este indicata in pelagra, dermatoze, tulburari circulatorii periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolite, psihoze, stari depresive.
Doza utila necesara este de ordinul a 20 mg pe zi.
Drojdiile contin din tamina aceasta 50•100 mg la suta din produsul uscat, ficatul de ta si de porc 10•25 mg la 100 g, cartoful 1 mg si soia 5 mg.
Studiul malformatiilor a edentiat anumite fenomene legate de tamina PP. Experimental, carenta ei este suficienta pentru a produce la embrion sudura degetelor. Ca efect opus, tamina PP este capabila sa prena aparitia monstruozitatilor. Astfel, embrionii gainilor tratati cu anumite produse (cacodilat de sodiu, insulina), dau indizi purtatori de malformatii diverse (atrofia membrelor, malformatia ciocului etc). Daca i se administreaza embrionului, in acelasi timp cu produsul responsabil, tamina PP, aceste monstruozitati sint etate.
Ne explicam acum faptul ca, daca actiunea insignifianta a unui agent poate ramine fara efect, o a doua actiune

• deopotriva de slaba• supraadaugata, atacind aceleasi procese evolutive, poate provoca anomalii uneori foarte grave. Infectarea cu rusi, pe de o parte, si hipotaminoza minima, pe de alta parte, vor putea,'de pilda, asociin-du-se, sa provoace monstruozitati.


d) Vitamina B5 sau acidul fiantotenic (hidrosolubil).

Foarte raspindita in regnul vegetal si animal, carenta acestei tamine este rara. O gasim in drojdii, in galbenusul de ou, in numeroase vegetale, in laptisorul de matca etc.
Este o ocrotitoare a celulelor, epiteliilor si a celulei hepatice. Participa la asimilarea materiilor grase.
Carenta ei experimentala se soldeaza cu leziuni degenerative si inflamatorii ale ficatului, ale mucoaselor respiratorii si gastrointestinale, anumite maladii eczematoase ale pielii, degeraturi. La sobolanul nou-nascut: absenta ochilor si hemoragia extremitatilor.
Vitamina B5 este indicata in tulburarile hepatice, enterocolite, in jnflamatiile pulmonare, in dermatoze, in seboree, in ranile atone, in starile depresive, in crampe si in caderea parului la femei.
Doza zilnica este de ordinul a 10 mg.
Drojdia contine 20 mg la 100 g, galbenusul de ou 7mg la 100 g, tarita 2,25 mg, varza aproape 1 mg.
e) Vitamina Bt sau piridoxina sau adermina (bidrosolubila).
O gasim in vegetalele verzi, in invelisul unor graunte, in soia, cartof, ia drojdii, in galbenusul de ou, in polen
Joaca un rol important in meolismul grasimilor si al acizilor aminati. Utila la formarea hemoglobinei este totodata si un stimulent muscular, un ocrotitor al pielii si un factor de crestere.
Absenta ei atrage tulburari cutanate, nervoase, modificari sanguine si o supraincarcare grasoasa a ficatului. Carenta ei este observata in cazul hipersecretiei de oxalat' urinar si in calculi de felul acesta.
Este indicata in anumite aspecte ale patologiei nervoase si musculare (paraplegii spasmodice

• Parkinson), in afectiunile cutanate, in eczema sugarului, in anumite anemii, in crampele musculare, in tulburarile sarcinii. Interesul ei in maladia ateromatoasa (arterioscleroza) nu e de neglijat.
Vitamina B" se inrudeste biologic cu PP (sau tamina B3): pelagra este in general provocata de o carenta a acestor doua tamine.
Doza zilnica necesara este de 2•4 mg.
Drojdiile contin 4•10 mg la 100 g in stare uscata, galbenusul de ou 18 mg, ficatul



Alte materiale medicale despre: tratamente cu legume, fructe si cereale




Pentru cine nu s-a desprins inca pe de-a-ntregul de anumite daruri ale Naturii, miezul alunei reprezinta una dintre cele mai sanatoase si dintre cele [...]
a€’ Parti folosite: boaba, pastaia. a€’ Principalii constituenti cunoscuti: protide; fosfor; potasiu; fier; calciu; vitaminele B, C; acid uric 45 m [...]
a€’ Principalii constituenti cunoscuti: mucilagii; vitaminele B, C. Proaspata UscaU Apa.. 82 29 Zahar 3,5 44 Hidra [...]


Copyright © 2010 - 2022 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre tratamente cu legume, fructe si cereale

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile