Traumatismele rinosinuzale si ale sinusurilor fetei

TRAUMATISMELE RINOSINUZALE SI ALE SINUSURILOR FETEI

Sunt deosebit de frecvente datorita situatiei anatomice a nasului si sinusurilor, acestea producandu-se printr-un traumatism frontal sau lateral, la nivelul fetei sau al bazei craniului.

Etiologia acestor traumatisme este foarte variata: accidente rutiere, accidente de munca, caderi accidentale, sporturi, arte martiale, agresiuni,etc. Pot fi inchise cand traumatismul nu este penetrant, iar scheletul osos nazal sau sinusal, fracturat sau nu 323g64d , ramane acoperit de tesuturile moi si piele, fara a exista comunicarea cu exteriorul si deschise cand scheletul nazosinusal este lezat existand comunicare anormala cu exteriorul, mecanismul de producere fiind prin: taiere, zdrobire, intepare, muscatura, combustie etc..

Fracturile masivului facial pot fi: sagitale, verticale sau neobisnuite. De asemenea pot fi si transversale cand afecteaza doua sinusuri identice, de exemplu sinusurile maxilare. In traumatismele grave, linia de fractura poate sa se extinda si la nivelul bazei craniului. Gravitatea traumatismului este apreciata, conform clasificarii Le Fort.

Barotraumatismele sunt traumatisme datorate imposibilitatii egalizarii rapide a presiunii atmosferice cu presiunea intrasinuzala, aceasta datorita schimbarii bruste a uneia dintre aceste presiuni si datorita structurii anatomice complexe a foselor nazale si a sinusurilor. Acest tip de traumatism apare de obicei la scufundatori, aviatori, parasutisti.

Fracturile rebordului orbitar se pot produce prin agresiunea directa asupra globului orbital, compresiunea acestuia producand cel mai adesea fractura seului orbitar, liniara sau cominutiva, cu eventuala hernierea a continutului orbital in sinusul maxilar( grasime, muschi: inferiorul drept si/ sau transversul).

Simptomatologia generala a acestor traumatisme este:

- durerea, starea de soc, eventualele semne de suferinta neurologica ( comotie sau contuzie cerebrala) ;

- epistaxisul;

- edematierea partilor moi;

- echimoze palpebrale si conjunctivale;

- uneori emfizem subcutanat, evidentiabil prin palpare;

- deformarea piramidei nazale, cu sau fara infundarea peretelui anterior sinuzal;

- crepitatii osoase ;

-mobilitatea anormala a piramidei nazale, osul malar ( zigomatic), peretele anterior al sinusului maxilar;

- obstructie nazala, datorata cheagului de sange din fosele nazale, fie hematomului septal, deformarii piramidei nazale sau infundarii acesteia;

- rinoree cerebrospinala, scurgere de LCR prin fosele nazale, simptom intilnit in fracturile bazei craniului,.

Diagnosticul clinic este completat cu unul radiologic( radiografii efectuate in diferite incidente: occipito-mentala, occipito-frontala, axiala, tomografii computerizate), examen neurologic, oftalmologic si bucomaxilofacial.

Tratamentul consta in toaleta, sutura eventualelor leziuni tegumentare asociate, repozitionarea nasului sau refacerea pe cale chirurgicala a integritatii sinusale.

Dupa prevenirea sau tratarea starii de soc, a unor eventuale semne de suferinta neurologica acuta, se poate practica in cazul fracturilor piramidei nazale cu deplasare, redresarea digitala si instrumentala a acesteia. Interventia daca se executa in primele 1-3 ore dupa accident este mai putin dureroasa, anestezia locala fiind suficienta in traumatismele usoare, cele complexe necesitand

anestezie generala. Redresare se efectuaza prin impingerea nasul dinspre partea deviata spre partea opusa, aproximativ 1-2cm peste linia mediana, dupa care se asigura mentinerea nasului pozitionat corect printr-o contentie interna, cu degete de manusa sau cu mese imbibate cu antibiotic ( ungvent), pentru a nu adera de mucoasa pituitara si a preveni suprainfectia si contentie externa cu benzi adezive ( leucoplast), atele metalice sau mesa gipsata.

Hematomul septal, apare de obicei in urma unui traumatism nazal cu fractura septului,in care se produce acumularea de sange intre septul cartilaginos fracturat si pericondrul supraiacent. Clinic se manifesta ca o bombare bilaterala a septului, cu obstructia foselor nazale. Tratamentul consta in evacuarea hematomului si administrarea de antibiotice pentru prevenirea suprainfectiei bacteriene, complicatie ce ar duce la transformarea hematomului septal in abces septal. Aceasta complicatie impune administrarea de antibiotice si evacuarea abcesului prin incizia mucoasei nazale de ambele fete ale septului. Aceste cai de drenaj ale abcesului trebuiesc sa fie in uri diferite, decalate pentru a preveni aparitia perforatiei septale. Netratat abcesul septal, se poate complica cu condrita septului, a carui vindecare duce la deformarea piramidei nazale, sau in cazuri de agresivitate crescuta a germenilor patogeni la instalarea unei tromboze de sinus cavernos, datorita proarii infectiei prin intermediul venei oftalmice.

Traumatismele sinusale, malare, orbitare necesita colaborarea cu oftalmologul si chirurgul maxilofacial, pentru realizarea redresarii si contentiei oaselor fracturate, osteosinteza relizandu-se cu placute si suruburi de Tantal. Aceste placute metalice trebuiesc extrase dupa 6 luni.

In cazul traumatismelor complexe, asociate cu fractura bazei craniului, este nevoie de colaborarea cu neurochirurgul.

Medicul de familie, dupa diagnosticara traumatismului nazal sau mai complex nazofacial, trebuie sa:

asigure toaleta sumara a plagii;

sa asigure protectia antitetanica prin administrarea de anatoxina tetanica, profilaxie specificata in registrul medical si pe biletul de trimitere ce insoteste pacientul pana la unitatea medicala ORL (cabinet sau sectie ORL);

opreste hemoragia posttraumatica nazala;

indruma pacientul ( ambulanta) la serviciul de urgenta ORL, pentru tratament de specialitate ORL.