Numarul mare al traumatismelor craniofaciale in conditiile vietii modeme include si leziunile oculare. Totusi, acestea nu sunt foarte frecvente din cauza posibilitatilor de aparare, care sunt asigurate de: peretii ososi ai cavitatii orbitale si elasticitatea continutului orbital.
Posibilitatile de aparare ale ochiului sunt depasite cand agentul traumatic este de marime inferioara celei a diametrului orbital si cand survine din sectorul extern, cand socul este foarle violent, iar ochiul este lovit de un corp strain cu o viteza mare.
Contuziile oculare intereseaza pleoapele si globul. La nivelul pleoapelor se produc escoriatii, sufuziuni sangvine, sau heinatoanie mari care impiedica mobilitatea ploapei, precum si plagi zdrobite sau taiate, mai ales atunci cand tesuturile au fost prinse intre cigentul traumatizant si marginea orbitala dura.
La nivelul conjunctivei pot sa apara de asemeni sufuziuni sangvine, ele nu influenteaza vederea si nu necesita tratament.
Sufuziunile aparute imediat dupa confuzie trebuie deosebite de sufuziunile palpebroconjunctivale "in ochelari" care apar la 24-48 de orc dupa un traumatism cranian si care pot fi semnul unei fracturi de baza de craniu. Concomitent cu leziunile palpabile apar constant si leziuni ale diferitelor parti anatomice ale globului. Cand toate formatiunile polului anterior sufera leziuni traumatice, se realizeaza loul sindromului traumatic Frenkel. Leziunile pot fi insa si izolate.
Corneea poate suferi o infiltratie edematoasa cu cute ale membranei. Desccmet, o adevarata keratita profunda traumatica localizata in special in zona centrala a corneii. Se instaleaza la cateva ore dupa traumatism si dureaza 1 - 3 saptamani. Aplicatiile de caldura, instilatiile de dionina si cortizon reduc durata sa.In functie de gradul traumatismului, in camera anterioara poate aparea o cantitate variabila de sange (hiphema).
Irisul poate suferi leziuni diferite, mai frecvente fiind rupturile radi-are ale marginii pupilare. Pupila devine neregulata, rigida, midrialica.
0 alta leziune este dezinsertia radacinii irisului (iridodializa). Aceste leziuni nu necesita tratament.
Cristalinul poate suferi dislocari (luxatie, subluxatie) sau opacifieri (cataracta traumatica). Cele mai frecvente sunt luxatiile in corpul vitros, situatia fiind echivalenta cu afakia. Atat luxatiile, cat si subluxatiile;Afau nastere la doua complicatii: glaucom secundar si cataracta. Cataracta devine evidenta la cateva zile dupa traumatism.
La nivelul polului posterior, la examenul FO poate aparea un edem intins si mici hemoragii (edem Berlin). Acesta se resoarbe in
1 -2 saptamani. in contuziile mai puternice apar rupturi ale retinei si rupturi sclerale. Ruptura sclerala se produce in partea opusa locului de actiune a fortei traumatice. Cand ruptura este juxtalim-bica in plaga herniaza irisul si corpul ciliar. Uneori irisul si cristalinul se gasesc sub conjunctiva sau, daca s-a produs si ruptura acesteia, sunt expuzate in afara globului. Vederea este compromisa, chiar daca ochiul este mentinut din motive estetice.
Fracturile osoase ce apar in cursul traumatismelor craniofaciale pot duce la modificarea dimensiunilor cavitatii orbitale.
Pierderea vederii se poate produce prin compresiunea nervului optic, prin eschile osoase, edem sau hematom in canalul optic, prin avulsia globului sau prin sectionarea nervului optic.
Plagile penetrante ale globului pot fi produse de obiecte ascutite sau taioase sau de fragmente desprinse din diferite materiale.
Perforatia traumatica a corneii se insoteste de durere foarte vie, de tulburari de vedere si de senzatia unui val de lichid caldut ce se prelinge din ochi.
Perforatia sclerei, care poate fi uneori mascata de o sufuziune sangvina, este sugerata de hipotonia globului.
Complicatiile plagilor penetrante sunt infectia si retentia in glob a agentului traumatic.
Primele masuri terapeutice vor viza combaterea infectiilor si sutu-rarea plagii. Plagile mici si cele intepate, cu margini regulate, se inchid spontan, cele mari, cu margini neregulate, trebuie suturate dupa repunerea sau rezecarea tesuturilor profunde inclavate intre marginile plagii. Se continua aplicarea de solutii dezinfectante si midriatice in sacul conjunctival.

Corpii straini oculariIn functie de marimea, natura si viteza lor, corpii straini proiectati in ochi se pot opri la nivelul conjunctivei, a corneii, pot patrunde in globul ocular sau in orbita.
Corpii straini conjunctivali sunt de natura diferita (particule de praf, fragmente de insecte etc.) si se manifesta printr-o senzatie de intepatura perceputa de obicei sub pleoapa superioara, lacri-mare, fotofobie. Daca raman mai mult timp, ei determina congestia conjunctivei si, din cauza clipitului, eroziuni corneene.
Corpii straini mai mari se localizeaza de obicei in fundul de sac inferior, iar cei mici, uneori multipli, in fundul de sac conjunctival superior.
Tratament. Dupa rasturnarea pleoapei se poate vedea corpul strain situat intr-un sant conjunctival, la cativa milimetri de marginea ciliara. El va fi indepartat cu un mic tampon de vata sau cu un tifon steril, dupa care se instileaza un colir dezinfectant.
Corpii straini corneeni se manifesta, printr-o durere vie, senzatie de nisip sub pleoape si prezenta pe cornee a unei particule fine, opace. Daca este mai vechi, se inconjoara de o zona cenusie de infiltratie cor-neeana. Corpii straini ferosi se inconjoara de o zona roscat-maronie de oxid de fier. Vederea este jenata de fenomene reactionate (lacrimare, fotofobie, mioza, durere, blefarospasm). ,
Perii de omida pot penetra conjunctiva si corneea ajungand la iris, in jurul lor formandu-se un infiltrat leucociLar. Ei pot duce la pierderea globului prin leziuni ale membranelor profunde (oftalmia nodoasa).
Tratament. in cazurile recente, fara complicatii, se extrage corpul strain cu un ac special sau cu un ac de seringa, dupa instilarea unui anestezic in sacul conjunctival. Daca exista urme de rugina, acestea se indeparteaza printr-un chiuretaj prudent.
Eventuala reactie iridociliara marcata prin mioza si congestie perikeratica va fi combatuta prin instilatii cu atropina.
Prevenirea sau combaterea infectiei se face cu coliruri antibiotice instilate local.
Corpii straini intraoculari. Daca plaga perforanta a fost produsa de corpi straini proiectati cu viteza mare (explozie), acestia pot ajunge in interiorul ochiului. Actiunea corpului strain depinde de marimea, de viteza, de natura chimica, de locul de patrundere si de sediul sau.
Pentru detectarea si localizarea corpilor straini intraoculari se folosesc: examenul radiografie, metode de detectie electromagnetica, aparate de reperaj ultrasonic, computer tomografia sau rezonanta magnetica nucleara.
Prognosticul este rezervat din cauza complicatiilor inflamatorii supurative si exsudative (iridociclita, panoftalmie, oftalmie simpatica, tetanos), precum si a modificarilor degenerative (metaloze: calcoza, sideroza).
Corpii straini orbitali sunt antrenati prin plagile penetrante ale orbitei. Unii dintre ei (plumb, sticla, materiale plastice) sunt bine tolerati, altii (lemn, resturi vegetale) produc leziuni inflamatorii locale cu traiecte fistuloase palpebrale ce impun extirparea. Corpii straini tolerati sunt lasati pe loc.

Arsurile oculare

Arsuri termice

Desi toate arsurile ochiului determina un proces de necroza, ele se prezinta in clinica cu aspecte diverse dupa natura arsurii. in general arsurile termice (prin flacara sau prin metale topite) sunt mai putin grave decat arsurile chimice, cele mai grave fiind arsurile cu baze.
a) Arsuri prin flacara. Se observa dupa accidente casnice sau de circulatie si intereseaza in acelasi timp fata si pleoapele.
Arsurile palpebrale pot fi de intensitate variabila, cu eritem, flictene si caderea genelor. Ochiul este in general indemn din cauza reflexelor de aparare. Daca se produce o atingere a corneii, aceasta este superficiala.
Aceste arsuri palpebrale vor antrena uneori importante retractii cicatriciale, ectropionul putand descoperi complet globul. El va trebui tratat chirurgical.
b) Arsuri prin metale topite. Metalul topit este proiectat direct pe glob. Reflexul de clipit nu are timp sa intervina.
Metalele cu temperatura joasa de topire (plumb) produc arsuri relatisuperficiale. Fenomenul de catefactie, prin evaporarea rapida a filmului lacrimal, protejeaza corneea de agresiune, ea pierzandu-si luciul si transparenta.
Daca metalul este topit la temperaturi inalte (fier, aluminiu), acesta se muleaza in sacul conjunctival, iar corneea se necrozeaza. Retractia cicatriciala a conjunctivei poate duce la formarea simble-faronului.
c) Arsurile prin frig sunt rare. Se manifesta prin cecitate sau fotofobie violenta. Leziunile corneene sunt partial reversibile.

Arsuri chimice

Profesionale sau accidentale, sunt grave din cauza faptului ca penetrarea substantei continua atata timp cat aceasta nu a fost complet indepartata.

Forme clinice:

a) Arsuri usoare. Pielea fetei si a pleoapelor este eritematoasa, lacrimarea este intensa, blefrospamul foarte accentuat. Conjunctiva este hiperemica, iar corneea prezinta dezepitelizari. Vindecarea se face in cateva zile.
b) Arsuri grave. Conjunctiva este hemoragica sau uneori palida, avasculara. Daca la ciupirea conjunctivei se obtine o cat de mica sangerare, acesta este semnul unei viabilitati. in cateva zile conjunctiva se exfoliaza in lambouri, lasand sclerotica descoperita. Corneea poate fi opaca, portelanoasa, cu sensibilitatea diminuata sau pierduta. Cu timpul se instaleaza un pseudopterigion sau un simblefarom total.
Forme etiologice:
a) Arsuri cu acizi. Acizii distrug albumina din tesuturi, producand o necroza de coagulare ce opreste inaintarea arsurii.
b) Arsuri cu baze. Bazele dizolva albuminele din tesuturi si actioneaza lent, mult timp dupa arsura, penetrand putin cate putin tesuturile.
Dintre substantele cele mai periculoase citam: amoniacul, varul si anilina (creionul chimic). in cazul arsurii cu amoniac, aspectul initial de arsura usoara se modifica radical in ziua a opta. Prognosticul este rezervat.
Tratamentul arsurilor implica masuri de urgenta vizand diminuarea contactului dintre agentul vulnerant si ocini. La locul accidentului fata bolnavului se pune imediat sub jet de apa, deschizand larg pleoapele pentru a elimina substanta chimica sau pentru a indeparta fragmentele de metal cald. in cazul arsurilor chimice, este de dorit sa se faca neutralizarea agentului cauzal. Pentru arsurile cu baze neutralizarea se face cu o solutie acida slabi (acid acetic diluat 0,5%, acid boric 2%). in cazul arsurilor cu acizi se foloseste o solutie alcalina diluata (bicarbonat de sodiu 0,5-2%). in cazul arsurilor cu fosfor se va utiliza o solutie de sulfat de cupru 0,5-2%, iar in cele cu var stins o solutie de citrat frisodic 3% sau EDTA.In arsurile usoare se vor preveni infectiile prin instilatii de antibiotice. Pentru a calma durerile si pentru a favoriza cicatrizarea, se utilizeaza colir cu dionina, iar reactia iriana se va combate cu midri-atice. Ochiul va fi protejat printr-un pansament ocluzisteril.

Tratamentul cicatricelor este chirurgical.