eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Dezvoltarea si comportamentul

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » GHID MEDICAL » pediatrie » dezvoltarea si comportamentul

Abuzul sexual


Generalitati
Frecventa realA a abuzului sexual la copil este necunoscutA, din cauza faptului cA multe cazuri rAmAn nediagnosticate. DiagnosAcul de abuz sexual necesitA o mare obieclivitate si un examen clinic foarte minutiAs. Aceasta pentru cA un diagnostic fals-pozitiv are consecintc extrem de neplAcute pentru pArAt, in timp ce unul fals-negativ lasA copilul neprotejat. Tabelul 13.1 cuprinde mai multi indicatori de diagnostic pentru abuzul sexual.


Indicatori ai diagnosticului de abuz sexual

a) denunjarea abuzului de cAtre copil;


b) prezenta sarcinii la o adolescentA;

c) prezenta bolilor venerice la vArsta prepuberA;
d) modificAri posttraumatice ale regiunii genitale si/sau anorectale;
e) interes sau preocupare precoce pentru sex;


f) masturbare;

g) abuz sexual la alti membri ai familiei; h) fuga repetatA de acasA (fete);I) izolare socialA;


j) fricA si neincredere in autoritAti;

k) autoblamare, depresie, comportament suicid, abuz de substante;I) acuze somatice incluzAnd dureri abdominale si pelviene.

Definitii
Abuzul sexual cuprinde, dupA majoritatea autorilor, violul, incestul si molestarea.
Violul este definit ca fiind relatia sexualA fArA consimtAmAntul vic-timei. Violul nu implicA neapArat penetrarea si ruperea himenului. Simplul conlact al organelor genitale masculine cu labiile mari este suficient pentru diagnosAcul de viol. De asemenea, violul nu presu-pune si ejacularea. Femeile sunt victime ale violului in majoritatea cazurilor (>90%). JumAtate din numArul de violuri este inregistrat la adolescente. Evaluarea violului trebuie sA se faeA in spital, de cAtre un medic cu experientA. Se vor consemna data, timpul, natura violului, ca si orice simptom acut. Este importanf sA se speeifice daeA pacienta s-a prezentat la consult dupA ce s-a spAlat. Se vor face istorieul menstrual. sexual si al contraeeptiei folosite anterior, daeA este cazul.
Incestul este contactul sexual sau molestarea produsA de cAtre o rudA. Cel mai freevent incest este intre tatA (mai ales vitreg) si fiicA, dar poate fi intre frati, bunic si nepoatA etc. Incestul se asociazA freevent cu acuze somatice, seAderea respectului de sine, abuzul de substante, fuga de acasA, prostitutie, depresie, suicid. Dinamica fami-lialA evidentiazA un tatA impulsiv si consumator de alcool si o mamA pasivA certatA cu sotul si cu tendinta de neglijare si, eventual, de respingere a fetei.
Molestarea este contactul sexual scurt sau contactul fizic fArA consimtAmAntul victimei. Este comisA mai freevent de bArbati si Consta in exhibitionism, conlact genital, oral sau anal.
Trebuie fAcutA diferentierea intre acful sexual abuziv si plAcerea sexualA normalA. Abuzul sexual implicA adesea persoane de genuri si vArste diferite, se insoteste de demente de constrAngere, fortare, pre-supune rAspuns negativ al victimei si foarte freevent traumaAzare fizicA.
Jocul sexual normal implicA tipic copii de acelasi gen, include acordul mutual la partieipare, creeazA senAment de vrnovAtie si nu este insotit de leziuni fizice.

Epidemiologie
Se considerA cA 20% din totalul fetelor si 9% din bAieti au fost implicati in activitAti sexuale anormale in timpul copilAriei de cAtre adulti sau alte persoane, in scopul stimulArii sexuale. Riscul cres-cut de abuz sexual nu este legat direct de statutul socio-economic sau de rasa, fiind intAlnit in toate mediile. VArsta de maximA ineidentA a abuzului sexual este intre 8 si 12 ani. Fetele sunt mai freevent antrenate in aceastA activitate, desi bAietii raporteazA mai rar abuzul.


Prezentare clinicA

Copin care au fost supusi abuzului sexual ajung in atentia medi-cului in trei moduri: aparitia unor modificAri comportamentale, acuze in sfera genito-rectalA sau denuntul.

Indicatorii comportamentali care pot urma abuzului sexual sunt urata in elul 13.2.
Sarcina, sifilisul si gonoreea necongenitale sugerezA contactul sexual. Prezenla bolilor venerice la vArsta prepuberA este patognomonicA pentru abuzul sexual la copil. Acestea nu trebuie confundate cu vulvovaginitele banale. CAt priveste leziunile Iraumatice ale regiunii vulvovaginalc si anorectale, acestea sunt prezente in cazul atacului acut. Absenta lor nu exclude abuzul sexual, dupA cum prezenta sau absenta himenului nu sunt specifice pentru abuz.
Intr-un studiu pe o serie de cazuri care prezentau introitul vaginal mai mare de 4 mm, la 80% s-a evidentiat abuzul sexual. Hemoragia genitalA extramenstrualA este foarte sugestivA pentru contact sexual, dacA se exclud cauze traumatice sau medicale. Celelalte semne luate izolat nu sunt specifice abuzului sexual, ci numai corelate cu datele anamnestice, clinice si de laborator orienteazA spre acest diagnostic.

Denuntul
DezvAluirea abuzului sexual de cAtre victimA declanseazA anchetA si proces penal. Denuntul trebuie privit cu circumspecAe. Majoritatea autorilor clasici incepAnd cu Freud atribuiau aceste denunturi fanteziei bogate a copilului. Se pare insA cA ele ascund mult adevAr. O serie de factori ca teama de incriminare, respingere sau judecatA, autoblamarea, rusinea sau lAcerea impusA de autorul abuzului fac de cele mai multe ori ca denuntul sA fie incomplet. De aceea este necesar ca pedi-atrul sA aibA o mare disponibilitate, astfei ca vicAma abuzului sA i se poatA destAinui.


Evaluare medicalA

Anamneza si examenul fizic la copilul suspect de abuz sexual nece-sitA multA rAbdare.

Interviul
Medicul (rcbuie sA se apropie treptat de pacient. Se incepe cu intre-bAri obisnuile, apoi se discutA scopul vizilei. Se va explica copilului cA verificarea include un cxamen fizic general si o inspecAe a zonelor intime. Acestea vor fi denumite cu cuvintelc folosite de cAtre copil.
Interviul pArintilor se va face in timp ce copilul se joacA intr-o camerA alAturatA. Acest interviu cuprinde antecedentele personale patologice, antecedentele eredocolaterale, isforicul social si al dezvoltArii copilului. Discutia despre abuzul sexual nu se va desfAsura in fata copilului.
Interviul copilului este partea cea mai criticA a evaluArii diagnostice.


Examenul clinic

Se incepe cu examenul clinic general, observAnd eventualele semne ale abuzului fizic sau de neglijare. I se va explica copilului apoi cA va fi examinat in zonele genitalA si reetalA. Examinarea se va face atAt in deeubit dorsal cu coapsele in abduetie si semiflexie, cAt si in pozitie genupectoralA. DacA se impune, pot fi folosite si instrumente ca otoscopul sau colposcopul. Se va tine cont de variatiile fiziologice ale himenului (himen anular, crescentic etc.). Diagnosticul diferential se face cu traumatismele accidentale care intereseazA mai ales clitorisul, muntele pubian si labiile si care sunt asimetrice si nu intereseazA himenul.
Abuzul sexual la bAieti nu este insotit. de obicei de semne clinice. CAnd sunt prezente, intereseazA anusul si se observA la examenul direct. Semnele anale ale oricArui contact sexual includ: tumefactii, hiperemie, escoriatii si fisuri anale dispuse radial. Ruptura rectului cauzatA de penetratia fortatA nu se vizualizeazA direct, dar pot sA aparA cicatrice dupA mai multe luni de la aeeident. Semnele anale de traumA repetatA cronicA includ deformAri anale, dilatatii mai mari de 15 mm la 30 de minute dupA golirea ampulei, pliuri anale nere-gulate si flasce dupA defecatia completA.


Clasificarea semnelor fizice ale abuzului sexual

a) Semne specifice abuzului sexual, chiar in absenta anamnezei de abuz:

Evidentierea ejaculArii:
- prezenta lichidului seminal, a spermei, a antigenelor specifice sau a enzimelor lichidului seminal;
- sarcina in absenta contactului sexual consimtit cu prietenul;


a Boli transmise sexual:

- sifilis netransmis congenital;


- gonoreea cAstigatA dupA perioada perinatalA;

- HIV necAstigatA in perioda perinatalA sau pe cale intravenoasA.
a Leziuni recente genitale sau anale in absenta unei explicatA acci-dentale adecvate:
- dilacerAri;


- escoriatii;

- contuzii;


- hematoame;

- echimoze;


- petesii;

- urme de muscAturi.
a Deschidere himenalA mAritA pentru vArstA, insotitA de semne de rupere himenalA in absenta unei explicatA adecvate chirurgicale sau traumatice:
- absenta himenului;


- resturi himenale;

- cicatrice himenale.


b) Semne ce sugereazA abuzul sexual:

a Alte boli transmise sexual, necAstigate in perioada perinatalA:


- trichomonas;

- Chlamydia;


- condylomata acuminatum;

- herpes Simplex virus.


a ModificAri himenale:

- concavitate angularA posterioarA sau lateralA;


- sectionAri;

- absenta;


- reducerea dimensiunilor;

- cicatrice.
a Dilatarea marcatA a deschiderii himenale persistentA la examinarea in diferite pozitii.
a ModificAri anale spectfice:
- cicatrice anale sau schimbarea pozitiei fatA de linia mediana;
- dilatatii mai mari de 15 mm dupA golirea ampulei;


- orificiu anal neregulat dupA dilatarea completA.

c) Semne ce potA intAlnite in abuzul sexual, dar si in alte cazuri (istoricul si alte investigatii sunt importante pentru diagnosticul de abuz):


- vaginite bacteriene;

- leziuni labiale exlinse la copilul ce nu mai foloseste scutece si care nu are alte cauze de eritem;


- friabilitatea portiunii posterioare a labiilor;

- alte modificAri anale:


a scurtarea si inversarea canalului anal;

a fisuri perianale;
a tegumentele perianale subtiate si reducerea pliurilor cutanate perianale.
- erecpe penianA persistentA in timpul examinArii unui bAiat de vArstA prepuberA.


d) Semne improbabile de abuz sexual:

a Semne vestibulare/vulvare:



- eritem;

- foliculi limfoizi in Jossa navicularis;


- zona avascularA mediana in Jossa navicularis.

a Semne uretrale:


- benzi periuretrale;

- dilatatii uretrale cu tractiune labialA.


a Semne himenale:

- proeminenta himenalA micA sau sept himenal;


- concavitAti anterioare, netede ale himenului;

- imperforatie himenalA.


a Semne labiale:

- aderenta labiilor mici;
- aderente labiale extinse la fetitele la care se mai folosesc scutecele;
- zona avascularA in regiunea posteromedianA.


a Structura vaginalA in spatele unui himen normal:

- creste;


- aspect rugos.

a Semne anale:



- eritem;

- cresterea pigmentaria
- angorjare venoasA dupA douA minute de pozitie genupectoralA;
- pliuri anterior de anus pe linia mediana;
- zone netede pe linia mediana anterior sau posterior de anus;
- un singur episod de dilatare analA sub 15 mm;


- dilatatie analA, dar cu materii fecale in ampulA.



Semne de laborator

Se va face Screening pentru bolile cu transmisie sexualA, dupA ce se va rAspunde la urmAtoarele intrebAri:
- Copilul este suspectat de a avea boalA venericA sau are risc cres-cut pentru aceasta ?
- Are semne sau simptome de boalA transmisA sexual ?
- Bolile cu transmisie sexualA sunt frecvente in comunitate ? Prevalenta bolilor cu transmitere sexualA este sub 4% la abuzurile
sexuale, cu variatii in functie de zona geograficA si de agentul etio-logic, de aceea screening-ul pentru aceste boli se va face tintit, cu discernamant.

Diagnosticul diferential
DiagnosAcul diferential la copilul suspcct de abuz sexual cste larg, vasl. Cele mai frecvente confuzii cu violul sunt: vulvovaginoitele dalorate igienei defectuoase, infectii cu germeni palogeni ai cAilor respiratorii superioare sau cu germeni Gram-negativi, corpi strAini, traumatismele genitale accidentale, variatii structurale congenitale


Complicatii

Efectele initiale sunt acele efecte care apar in primii 2 ani dupA abuzul sexual. AceastA perioadA a fost aleasA arbitar. Cele mai frecvente sunt: tulburAri de somn si de mAneal, temeri, depresie, sentiment de vinovAtie, rusine si furie. Acestea se exteriorizeazA sub forma de Probleme scolare, delincventA, agresiune sau ostilitate, comportament antisocial, comportament sexual modificat, fugA.
Efecte pe termen lung. Depresia este simptomul cel mai freevent intAlnit la adultii care au fost agresionafi sexual in copilArie. Acestia sunt anxiosi si au tendinta de autodistrugere. In final, victimele violu-lui devin izolate, se simt stigmatizate, apar probleme in relatiile cu cei din jur, iar mai tArziu probleme sexuale, au tendinta la revictimizare si abuz de substante. Impactul negativ la copilul cu abuz sexual este cu atAt mai mare cu oAt copilul se simte responsabil, a fost constrAns sA nu spunA, s-a ajuns la penetrare, durata sau freeventa abuzului a fost excesivA, iar autorul abuzului a fost un membru al familiei.


Tratament


Raportarea legalA

In tArile dezvoltate, toate cazurile de abuz sexual la copil sau de suspeetare de abuz sexual se raporteazA organelor abilitate pentru cercetarea si urmArirea penalA.

Primul ajutor
Grija principalA este sA se asigure o stare de bine din punet de vedere (izic si emotional copilului agresionat sexual. I se va explica copilului cA ceea ce s-a intAmplat nu este din vina lui, cA nu a gresit cu nimic, cA este normal, cA aratA ca orice copil de vArsta lui si cA se va face bine. DacA este necesar se va apela la ajutorul chirurgului pentru tratamentul de specialitate. DacA sunt hemoragii, se va incerca oprirea acestora prin pansamente compresive reci si repaus la pat pentru o orA, Amp in care se vor monitoriza semnele vitale. DacA sAngerarea persistA in ciuda mAsurilor luate, se va face examen ginecologic sub anestezie generalA.
Unul dintre medicamentele propuse este Ovrala care actioneazA prin prevenirea imtArii blastocistului. Doza recomandatA este de 2 lete in primele 72 de ore dupa viol si apoi la 12 ore dupA prima dozA incA 2 lete. Riscul de sarcinA scade la 2%.
c) La sase luni dupA abuzul sexual, copilul va fi testat HIV, dacA persoana care a produs abuzul este neeunoscutA sau dacA este infec-tatA HI


Factori de risc pentru abuzul fizic la copil

Abuzul fizic la copil este o problemA complexA multifactorialA si nu recunoaste o singurA etilogie. Initial s-a sustinut cA adultul care agresioneazA un copil este bolnav psihic, dar cercetArile ulterioare au demonstrat cA majoritatea acestora nu aau probleme mentale. Unul dintre cele mai complete modele descrie abuzul fizic la copil ca o consecintA a interactiunii dintre caracterul individual al adultului ce ingrijeste copilul, nilul socio-cultural al familiei si stresul fami-lial (declansat de pArinti sau de copii).
Factorii de risc cei mai frecnti pentru abuzul fizic la copil (care tin de adult) sunt:
- statutul socio-economic scAzut;


- izolarea socialA;

- vArsta micA a mamei;


- familia numeroasA;

- familia cu un singur pArinte;


- violenta casnicA;

- experienta de violenta fizicA pe care a avut-o pArintele in copilArie;
- sarcina nedoritA sau atitudinea neadecvatA a pArintilor fatA de sarcinA;
- consumul de alcool sau de droguri.
Aceasta nu este o listA exhaustivA, considerAndu-se chiar cA ar fi peste 100 de factori de risc al abuzului fizic la copil.
Una dintre cele mai controrsate pAreri din literatura de specia-litate este cea referitoare la transmiterea de la o generatie la alta a abuzului la copil. Desi s-a considerat initial cA toti copin care au fost agresionati fizic devin la rAndul lor agresivi cu propii copii, cercetArile au evidentiat cA doar 30% din acestia, cAnd ajung adulti, isi neglijeazA copin sau ii agresionezA fizic. Se descriu si factori de risc ce tin de copil. Astfei, se estimeazA cA unii copii sunt mai maltratati decAt altii. Cei mai supusi abuzului fizic sunt: prematurii, cei cu greutate micA la nastere, cei cu handicapuri fizice si cei cu un anume temperament. Nu existA insA do certe cA aceste modi-ficAri induc abuzul fizic sau cA ele se datoreazA abuzului fizic si neglijArii fizice sau psihice.
Este important sA reamintim cA 1 /3 din abuzuri se produc extrafa-milial. BAietii par sA fie mai expusi abuzului extrafamilial si mai ales abuzului sexual decAt fetele.


Interviul

Pediatrul trebuie sA fie bine pregAtit si sA stie sA obtinA datele anamnestice atAt de la copil, cAt si de la apartinAtori. El trebuie sA fie corect si sA mentinA balanta cu obiectivitate si nepArtinire. Pentru ca micul pacient sA se simtA in sigurantA, trebuie folosit un limbaj adec-vat vArstei.

Istoricul
Prin istoric trebuie sA se sileascA de la inceput dacA trauma a fost intentionatA sau neintentionatA. Orice neconcordantA in datele anamnestice va orienta spre etiologia intentionatA a abuzului. Prezenta unuia dintre factorii de risc orienteazA de asemenea spre diagnosticul de abuz intentionat.


Examenul fizic

Examenul fizic complet se va face in toate cazurile in care se suspec-teazA agresiunea asupra copilului. In unele cazuri semnele agresiunii se observA cu usurintA, in alte cazuri vor fi cAutate cu atentie. Atunci cAnd se evidentiazA semnele abuzului fizic, se va spune pArintilor cA acest caz trebuie raportat politiei si organelor abilitate. Suspiciunea de abuz la copil trebuie sA-i alerteze pe pediatri in legAturA cu soarta celorlalA frati ai copilului. DacA mama copilului prezintA semne de agresiune fizicA, este cert cA si copilul a fost agresat.
Examenul fizic se incepe cu silirea stArii generale si a parametrilor de crestere, stiindu-se cA hipotrofia staturoponderalA de cauzA neorga-nicA si abuzul fizic si/sau sexual coexistA.
Examenul extremitAtii cefalice presupune examinarea craniului, a fetei si a regiunii gAtului. Se pot evidentia leziuni ale ochAor, urechilor, nasului. Retrospectiva cazurilor consultate de specialistii O.RL. pentru suspiciunea de abuz fizic a evidentiat cA peste 50% dintre copii aau echimoze si escoriatA la nilul capului si fetei.

Echimoza la nilul pavilionului poate fl semn de traumatism seriAs precum perforatia timpanului, hemotimpan sau discontinui-tatea oscioarelor urechii medii. Pierderea de LCR prin conductul auditiv extern poate fi semn de fracturA de bazA de craniu. Traumatismul cronic al urechii poate determina deformarea pavilionului, paralizia nervului facial si hipoacuzie de perceptie.
Examenul oftalmologic presupune examinarea atAt a polului anterior al ochiului, cAt si a retinei. Se pot evidentia hemoragie retinianA, injurii ale globului ocular; fracturA orbitalA o suspectAm cAnd este prezenta echimoza periorbitalA. Prezenta hemoragiilor reAniene la copil este datoratA traumatismelor puternice si nu mAsurilor de resuscitare.
Examinarea orofaringelui poate evidentia leziuni dirse: ruperea frenului lingual, petesii, traumatisme ale dintilor.
Examinarea tegumentului. Tegumentul este organul cel mai frecnl traumatizat. Cele mai vizibile semne ale abuzului sunt: echimoze, heraa-toamc, escoriatii, arsuri.
Eorma leziunilor poale sugera agentul cauzal. Se va face o inn-taricre a tuturor leziunilor si anume: numArul, dimensiunile, localiza-rea, culoarea, forma. De exemplu, arsurile "in mAnusA" sunt sugesti pentru introduecrea mAinilor in apa clocotitA, pe cAnd arsurile dise minate pe corp sub forma liniarA sau rotundA presupune o injuric mai slabA, prin stropire.
Traumatismul grosolan la nilul toracelui, sub forma unei deformAri, poate aseunde leziuni ale plAmAnului si ale celorlalte organe de la nilul toracelui, determinafe de coastele fraclurate.
Traumatismul abdomenului, desi la exterior poate fi fArA semne vizibile, la nilul organelor parenchimatoase (ficat, splinA) poate fi grav. Autorii americani au constatat cA 6% din rupturile de ficat post-abuz fizic ce au determinat decesul copilului nu erau insoAte de leziuni cutanate si au fost depistate tomografic.
Se face examenul atent al organelor genitale si al anusului. Abu-zul sexual poate fi insotit si de agresiunc fizicA. Vor fi examinate atAt organele genitale, cAt si regiunile din jurul acestora ( "Abuzul sexual").
Traumatismul scheletului. Prezenta semnelor de suferintA din partea aparatului locomotor obligA pediatrul sA obtinA date suplimentare pri-vind: inAltimea de la care a cAzut, caracteristicile suprafetei de contact, existenta martorilor la eniment, posibilul mecanism al injuriei (rAsucire, tractiune, compresiune).
Cercetarea scheletului se va face cu multA atentie la copilul mai mic de 2 ani sau la copilul mai mare care este comatos, pentru cA unele leziuni, desi existente, nu sunt foarte evidente. Scintigrafia osoasA este cel mai bun fest Screening initial pentru copin mai mici de 1 an sus-peetaA de a fi fost bAtuti. Unele fracturi sugereazA foarte bine etiologia intentionatA: fracturi in unghi ale metafizelor, fracturi multiple ale arcurilor costale posferioare si scapulelor, fracturi multiple si complexe ale cutei craniene, fracturi ale apofizelor spinoase, fracturi in spiralA ale oaselor lungi.
Se va face diferentA intre copilul agresionat fizic si cel cu o boalA congenitalA, cum ar fi osteogeneza imperfecta sau alte boli rare.
Pediatrul trebuie sA coordoneze eforturile de silire a diagnosAcu-lui pozitiv si diferential ale echipelor de medici formate din geneticieni, radiologi, ortopezi etc.
Traumatismul capului. Traumatismul intentionat asupra sistemului nervAs la copil rAmAne cea mai serioasA injurie cu grad mare de mor-biditate si mortalitate. Injuria neintentionatA a capului este freentA, dar leziunile tipicc sere sunt determinate numai de accidentele de circulalie si de injuria intentionatA. Orice leziune a tegumentului cuAei craniene sau a fetei trebuie sA ridice suspiciunea lezArii craniului si creicrului.
HemoragAle epiduralA, subduralA si subarahniodianA sunt descope-ritc la copin cu convulsii, letargici sau comatosi. Medicul trebuie sA con-dueA anamneza in asa fei incAt sA poatA descoperi etiologia intentionatA acolo unde existA, exeluzAnd alte cauze ca infectia, traumatismul la nastcre, boli meolicc. Tomografia cranianA este cca mai utilizatA si rapidA instigatie pentru copilul cu trumatism cranian, uneori fiind neecsarA si rezonanta magneticA pentru depistarea unor leziuni ca: hematoamele subdurale mici, contuzia corticalA si hematomul posterior interemisferic.


Raportare si tratament

DacA pediatrul suspecteazA abuzul fizic asupra unui copil si nu raporteazA acest caz, copilul va rAmAne in pericol. Medicul ezitA sA raporteze aceste cazuri politiei si justitiei din mai multe moti:


- se compromite relatia medic-familie;

- se pierde timp din orcle de consultatii:


- teama de implicare;

Pediatrul are obligatia eticA si legalA sA raporteze suspiciunea de copil agresat. In SUA 50% din cazurile raportate nu se confirmA, dar aceasta nu inseamnA cA abuzul nu s-a produs. In unele cazuri in care agresorul nu este urmArit in justitie, povara supragherii familiei rAmAne medicului. DacA se considerA cA viata copilului este in pericol, acesta va fi spitalizat pentru evaluare sub supraghere strietA. DupA vindecarea leziunilor acute, copilul si familia trebuie cuprinsi in programe speciale.
Principiul de bazA al tratamentului copilului agresat fizic este sA i se insufle ideea cA abuzul nu este din vina lui, sA i se ofere modele poziti si sA i se asigure un mediu sigur de viatA. PArintii agresori vor fi ajutati sA-si eunoaseA propria problemA, sA reeunoaseA stresul, sA se docu-menteze in privinta dezvoltArii si comportamentului normale ale copiilor, astfei incAt sA ajungA sA formuleze cerinte normale de la proprii copii si sA si-i apropie.

PArintii care, potrivit lui Kempe, "iubesc copin foarte mult, dar nu foarte bine", au nevoie de sprijinul pediatrului.
Prenirea abuzului fizic la copA este posibilA in multe, dar nu in toate cazurile. IncA din perioada prenatalA pediatrul trebuie sA identi-fice factorii de risc din familia respectivA si sA inceapA un program de educatie care va fi continuat pe tot parcursul vizitelor de puericulturA. Activitatea de prenire trebuie sA functioneze in asa fei incAt pArintele sA ajungA sA telefoneze pentru a cere ajutor inainte de a-si agresiona copilul.

Galerie de imagini si poze medicale: abuzul sexual






Alte materiale medicale despre: dezvoltarea si comportamentul

SIMPTOME Urmatoarele simptome sunt asociate cu abuzul de alcool: a amnezii temporare sau pierderea memoriei. a certuri sau batai repetate [...]
Amfetaminele. utilizate mai ales pentru cresterea performantelor intelectuale si in cura de slabire, pot fi un risc pentru ambele tipuri de accid [...]
GeneralitAti Frecventa realA a abuzului sexual la copil este necunoscutA, din cauza faptului cA multe cazuri rAmAn nediagnosticate. DiagnosAcu [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre dezvoltarea si comportamentul

    Alte sectiuni

    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Unde se incadreaza problema medicala?

    Scrie codul din imaginea alaturat

    Vezi toate intrebarile