Se considerA¤ drept reactie adversA¤ la medicament (RAM) orice rA¤spuns nefavorabil ce apare la o dozA¤ terapeuticA¤ adecvatA¤ de medicament in timpul sau dupA¤ tratament. Reactiile adverse medi-camentoase (RAM) pot fi previzibile sau imprevizibile.
AproximaA¼70-80% din RAM sunt previzibile, dependente de dozA¤ si in relatie cu actiunea farmacologicA¤ a medicamentelor, ele sunt reprezentate de:
- reactii toxice locale sau sistemice (supradozA¤ morfinA¤);
- reactii secundare nefavorabile (somnolentA¤ la antihistaminice);
- reactii secundare indirecte (schimbarea florei bacteriene dupA¤ anti-bioA¼ce);
- interactiunea medicamentelor (scA¤derea meolizA¤rii teofilinei de cA¤tre cimetidinA¤).
Reactiile imprevizibile sunt de obicei independente de dozA¤ si sunt legate de rA¤spunsul imun sau de susceptibilitatea geneticA¤. Idiosin-crazia este o reactie neobisnuitA¤ la actiunea farmacologicA¤ a medica-mentului si este determinatA¤ de susceptibilitatea geneticA¤ si de diferenta de meolizare.
Reactiile alergice sunt independente de actiunea farmacologicA¤ a medicamentului si sunt rezultatul interactiunii Ag-Ac. Spre deo-sebire de reactiile idiosincrazice ce apar dupA¤ prima expunere la medicament, reactiile alergice necesitA¤ o expunere anterioarA¤ sau cel putin 7 zile de terapie continuA¤ cu medicamentul in discutie.
Patogenie. Reactiile de hipersensibilitate la medicament pot apA¤rea in oricare dintre cele 4 mecanisme de hipersensibilitate din clasifi-carea lui Gell si Coombs.
Factorii care pot influenta dezvoltarea alergiei la medicamente sunt reprezentaii de:

a) Alergene - medicamente ce au greutate molecularA¤ destul de mare si servesc ca Ag complete, dar sunt medicamente cu greutate molecularA¤ micA¤ si nu sunt Ag complete, ci haptene. Aceste haptene necesitA¤ legarea cu o moleculA¤ transportoare (carrier proteine serice, proteine de pe suprafata celulelor) pentru a fi imunogene. RA¤spunsul imun poate fi declansat de haptenA¤, de proteina carrier ort de un deri-vat meolic al medicamentului. Desi reactia imunA¤ este specificA¤, existA¤ reactii incrucisate cu alte medicamente inrudite chimic (diferite tipuri de peniciline, cefalosporine).
Unele medicamente produc si reactii pseudoalergice prin eliberarea nonspecificA¤ din mastocite a histaminei, mimA¤nd tipul I de reactie imunA¤ (substante de contrast, narcotice, vancomicina).
b) Aplicarea topicA¤ determinA¤ sensibilizare mult mai frecvent decA¤t alte cA¤i de administrare a medicamentelor, deoarece proteinele carrier sunt usor disponlbile in piele. Expunerea la lumina soarelui poate activa reactiile cutanate la medicamente (tetracicline sulfamidice).
c) Dozele moderate intermitente predispun la sensibilizare mai frecvent decA¤t tratamentul continuu.
d) Incidenta RAM este aceeasi pentru pacientii atopici si non-atopici, dar persoanele atopice sunt mult mai expuse sA¤ dezvolte reactii severe.
ManifestA¤rile clinice ale reactiei de hipersensibilitate pot implica orice organ sau sistem. Eruptiile cutanate sunt cele mai frecvente manifestA¤ri ale alergiei medicamentoase si includ: Urticaria, angioedemul, eczema, eritemul nodos, fotosensibilitatea; cele mai putin frecvente sunt eruptiile buloase. Sindromul Stevens-Johnson si necroliza toxica epidermalA¤ -sindromul Lyell (dupA¤ Sulfonamide, anticonvulsivante antA¼nfiamatorii nesteroidice) ce pot fl potential fatale. Reactii generalizate ca anafilaxia, boala serului, vasculite, autoimunitate indusA¤ de medicament pot apA¤rea independent.
Febra poate fi singurul semn al RAM la copil. Alergia la medicamente in timpul anesteziei poate induce hipertermie maligna (suc-cinilcolinA¤, halotan).
Alte manifestA¤ri ale alergiei medicamentoase includ: o reactie asemA¤nA¤toare LED; manifestA¤ri hematologice (anemie hemoliticA¤, trom-bocitopenia, purpura); pneumonia de hipersensibilitate; suferinta hepatocelularA¤, colestaza; nevrita perifericA¤ si rar convulsii.
O reactie la medicament trebuie intotdeauna sA¤ fie consideratA¤ ca potential responsabilA¤ de orice modificare neexplicatA¤ sau complicatie ce apare in timpul tratamentului unei afectiuni.
Diagnosticul se bazeazA¤ pe un istoric bine condus. Reactiile tipice alergice nu trebuie confundate cu efectele farmacologice cunoscute ale medicamentului. O relatie intre administrarea medicamentului si manifestA¤rile clinice se va sili in prezenta unui interval Aœber.
Examenele de laborator. Nu existA¤ un singur test pentru diagnos-ticarea alergiei medicamentoase. Testele cutanate de tip imediat pot fi utilizate pentru diagnosticarea reactiilor mediate IgE (hormoni, peniciline). Testele de hipersensibilitate de tip intA¤rziat pot fi de aju-tor in anumite tipuri de reactii cutanate de contact. Testul patch cu plasture sau bandaj foloseste plasarea Ag-ului suspectat in contact direct cu pielea pentru un timp de 24-48 de ore, acoperit cu un bandaj, ceea ce reprezintA¤ de fapt un test de provocare. Acest test este util in dermatita de contact si in reactiile de fotosensibilitate.
Cresterea nivelului IgE serice si eozinofllia pot apA¤rea in reactiile acute. Detectarea Ac IgM si IgG antimedicament poate fi de ajutor in reactiile hematologice (trombocitopenia indusA¤ de medicamente, anemia hemoliticA¤ si agranulocitoza). IgE, IgM, IgG specifice antipenicilinA¤ pot fi detectate in hipersensibilitatea la penicilinA¤.

Tratament Indiferent de manifestA¤rile clinice, tratamentul alergiei medicamentoase incepe cu intreruperea administrA¤rii medicamentului declansator la primul semn de reactie adversA¤ si se va evita con-tactul ulterior cu medicamentul respectiv. CantitA¤ti mici care pot sensibiliza pacientul pot fi gA¤site uneori in vaccinuri, alimente. Indi-vizii cu o hipersensibilitate severA¤ la un medicament dat vor fi aver-tizati asupra altor surse ascunse de contact cu medicamentul. Desi desensibilizarea a fost folositA¤ cu succes in unele cazuri, aceasta nu este recomandatA¤; este mai bine sA¤ se substituie medicamentul sen-sibilizant cu un medicament neinrudit chimic.
Tratamentul simptomatic este de obicei eficace. Emolientele si ste-roizii topici vor fi folositi in tratamentul eruptA¼lor cutanate.
Epinefrina SC, agenti vasopresori IV, refacerea volumicA¤ sunt nece-sare in tratamentul anafilaxiei. Reactiile usoare si moderate pot fi tratate cu antihistaminice ca diphenhidramina, hidroxizin. Glucocorticoizii con-troleazA¤ reactiile severe in doze de 1-2 mg/kg/zi (prednison).
Pacientii suspectaA¼ a A¶ hiperreactivi la substantele de contrast vor fi in prealabil tratati cu steroizi si antihistaminice la fei ca pacientii suspecti a fi alergiei la un medicament, care vor fi avizaA¼ sA¤ nu folo-seascA¤ medicamentul respecti(chiar daeA¤ alergia nu a fost demon-stratA¤) si sA¤ foloseascA¤ administrarea pe calea oralA¤ care este cea mai putin sensibilizantA¤.