Nu este totdeauna usor sa eti o situatie stresanta, adica intrarea in faza 1. De altfel, asa cum am vazut, nu aceasta este faza cea mai primejdioasa pentru organism. In anumite cazuri, ea este chiar salutara. in schimb, manifestarile hormonale care insotesc faza 2 nu sint deloc de dorit. Secretia de ACTH provoaca un aflux sensibil de cortizol ce poate avea efecte dezastruoase asupra functiilor imunitare si asupra actitatii mai multor organe, ca sa nu mai vorbim de
tulburarile de comportament in general si de scaderea Iibidoului in special, pe care le provoaca.
A lupta impotriva stresului inseamna deci a reduce A stationarea A in faza 2. La nivel biologic, inseamna a cauta un mijloc de diminuare a secretiilor de ACTH, deci de cortizol, care surn dupa un eveniment stresant.
Mecanismele hormonale sint complexe, dar aici voi incerca sa rezum cunostintele acumulate in materie de stres si de neuro-transmisie ; sint informatii pasionante, care ne pot orienta pe un teren in care
nutritia joaca un rol deosebit de important. Intr-o situatie stresanta (faza I), neuronii dopaminergici si, mai ales, cei noradrenergici (care sintetizeaza, stocheaza si utilizeaza noradrenalina ca neurotransmitator) sint activati cu precadere la nivelul hipotalamusului. Stimularea lor provoaca insa epuizarea rapida a rezervelor de noradrenalina
Fenomenul respectiv poate explica, in parte, simptomele care apar in faza 2. Prabusirea brutala si de durata a noradrenalinei ar fi, astfel, responsabila pentru anumite leziuni care se observa dupa situatii de stres prelungit:
ulcere ale mucoasei gastrice sau
tulburari cardiovasculare, de exemplu.Intelegem totodata de ce episoadele de stres repetat se incheie prin
stari depresive, de vreme ce multe
depresii sint caracterizate tocmai printr-o scadere a nivelurilor de dopamina si noradrenalina.
Citiva cercetatori au emis astfel ipoteza ca ar exista, de fapt, o axa de regularizare care leaga hipotalamusul si neuronii sai noradrenergici, pe de o parte, si hipofiza, pe de alta parte,
hipofiza care, va amintiti, asigura controlul secretiei de ACTH. Potrit acestei teorii, epuizarea noradrenalinei ar antrena o crestere a secretiei de ACTH si, deci, de cortizol, caracteristice ale stresului din faza 2.
In concluzie:
* stres, faza 1 : activare, apoi epuizare a sistemului noradrenergic, urmate de:
* activarea hipofizei cu secretie de ACTH, dupa care :
* activarea suprarenalelor cu secretie de cortizol si, in fine:
* stres, faza 2.
Cam asa arata teoria. Daca ea se dovedeste abila, ni se ofera perspective vaste de actiune. Ne putem inchipui, de fapt, ca impiedicind epuizarea neuronilor noradrenergici, detinem un mijloc de a diminua secretiile de ACTH si de cortizol, si deci riscul de a bascula in faza 2. Or, nu ati uitat, desigur, ca nora-drenalina este sintetizata incepind de la tirozina, un aminoacid. Ar putea oare suplimente de tirozina, administrate in faza 1, sa mentina noradrenalina la un nivel satisfacator, etindu-i astfel epuizarea ? Sau, daca preferati, poate oare tirozina sa reduca manifestarile post-stres, caracteristice pentru faza 2 ? Doctorul Hendrik Lehnert a demonstrat ca, la animalul supus unui stres (socuri electrice), suplimentele de tirozina preveneau, efectiv, epuizarea noradrenalinei in mai multe zone ale creierului De fapt, transformarea din tirozina a noradrenalinei se dovedeste atunci deosebit de semnificativa, net superioara fata de nivelurile obisnuite. Lucru explicabil prin reactiile care au loc chiar in interiorul neuronului.
De fapt, intr-o perioada de stres, enzima care transforma tirozina in dopamina si in noradrenalina (tirozina hidroxilaza) isi dezvaluie o capacitate de actiune pe care nu i-o cunosteam. Ea, care in conditii normale este atit de aproape de saturatie, se arata, in astfel de situatii, capabila sa produca ambii neurotransmitatori in cantitati sensibil superioare Astfel, daca se asigura doze suficiente de A carburantA, in speta tirozina, este posibil sa se prena epuizarea noradrenalinei.
Dar Lehnert a impins si mai departe teoria pe care o schitam mai sus, dovedind ca suplimentele de tirozina sint capabile, tot la ani- ATA malul supus unui stres, sa atenueze secretiile de ACTH si de cortizol Tirozina ne poate asadar ajuta sa rezistam socului, dar poate si agrava o disfunctie serotoninergica. De aceea, suplimentele de tirozina trebuie sa fie intotdeauna precedate de o reechilibrare a terenului (cu litiu, nicotinamida, magneziu, tamina B6).
