SIMPTOME
O persoana ce a suferit un traumatism psihic sever - razboi, lupte, catastrofe naturale, abuzuri fizice sau sexuale - sau a fost martor al unor evenimente olente, precum o crima sau un abuz fizic, poate prezenta una sau mai multe dintre aceste simptome:
a amintiri fragmentare repetate sau se recurente referitoare la acel eveniment. Copin pot sa nu-si aminteasca direct evenimentul, insaisi pot aminti o imagine izolata sau isi pot exprima teama prin mimarea repetata a unui eveniment sau a unei actiuni. Visele lor pot fi pur si simplu infricosatoare, fara un continut specific.
a hipergilenta - o preocupare fata de posibile amenintari necunoscute.
a se traumatice, probleme de somn.

a izbucniri de furie.

a suferinta intensa in momentul expunerii la orice are o asemanare cu evenimentul respectiv.
a "amortire" psihologica; incapacitate de a relationa cu ceilalti.
a simptome fizice cronice - dureri, cefalee, colon iriil.
a la copin mici, comportament agitat, dificultati de concentrare sau regresie in dezvoltare, in domenii precum controlul sfincterian sau limbajul.
a absenta perceptiei unui itor; lipsa sperantelor de a avea o familie, o cariera, de a trai pana la adanci batranete.

CHEMATI MEDICUL DACA:

a dumneavoastra, copilul dumneavoastra sau o alta persoana iubita a suferit o trauma psihica si prezinta oricate dintre aceste simptome.
Un numar mic de oameni pot trece prin evenimente oribile fara sa resimta prea multa teama, insa cea mai mare parte dintre noi reactioneaza prin sentimente de groaza si disperare. Intensitatea cu care reactioneaza o persoana - atat fizic, cat si psihologic - la astfel de evenimente, determina daca persoana respectiva va suferi realmente de afectiunea cunoscuta sub numele de sindrom de stres posttraumatic (SSPT), ale carui efecte pot fi de lunga durata si incapacitante. Odinioara denumit soc de transee sau nevroza de razboi, SSPT este acum considerat o boala mentala, rezultata in urma unei experiente profund socante, de orice tip.
SSPT poate debuta imediat dupa eveniment sau poate iesi la suprafata abia saptamani sau luni mai tarziu. Tratamentul si trecerea timpului ii pot diminua durata si severitatea. La un numar mic de pacienti, simptomele dispar complet.
Aproximativ 31% dintre veteranii razboiului din Vietnam au suferit de SSPT, iar 15% continua sa fie afectati. in ceea ce priveste femeile agresate, 84% au acuzat simptomul la scurta vreme dupa eveniment, iar 45% erau inca suferinde un an mai tarziu. Copin au o probabilitate mai mare de a suferi de SSPT daca trauma este personala - provocata de un membru al familiei sau un prieten, decat daca este provocata de o catastrofa naturala. De asemenea, asistarea la scene de olenta familiala poate fi o trauma la fel de grava pentru un copil ca si un atac personal asupra sa.
Dupa cum poate fi de asteptat, persoanele cu SSPT sufera de asemenea si de diverse suferinte fizice, depresie, abuz de droguri, fobii sau atacuri de panica.

CAUZE
SSPT este provoca! de un eveniment intens traumatic ce declanseaza senzatii de intensa teama, groaza si neajutorare. Atat debutul, cat si severitatea sa sunt direct legate de durata si severitatea expunerii; cu cat oroarea este mai mare si dureaza mai mult, cu atat mai probabil este ca persoana sa sufere de SSPT, iar acesta sa fie mai sever. Acest lucru este deosebit de adevarat pentru copin abuzati in mod repetat sau martori ai unor scene de olenta familiala repetitiva.
Unii cercetatori sprijina teoria ca teama intensa poate leza fizic portiunea din creier ce prelucreaza teama si ca aceste leziuni pot contribui la simptomele SSPT - inclusiv crize de furie, gilenta extrema si tulburari de somn.
Printre factorii de risc ce contribuie la aparitia SSPT se numara antecedentele familiale de anxietate, separarea precoce de parinti, abuzurile suferite in prima copilarie sau expunerea anterioara la traume psihice.
PROCEDEE DE TESTARE SI DIAGNOSTIC
Diagnosticul se bazeaza aproape exclusiv pe consemnarea amanuntita a anamnezei pacientului. Aceasta va cuprinde simptomele recente, o descriere a evenimentelor, experientele din copilarie, cele educationale si cele legate de locul de munca si relatiile cu cei din jur. Alte tulburari ce insotesc deseori SSPT sunt depresia, anxietatea si abuzul de droguri.

TRATAMENT

Tratamentul uzual al SSPT este reprezentat de o combinatie de medicamente antidepresive si psihoterapie. Grupurile de sprijin - cu sau fara participarea membrilor familiei - permit suferinzilor sa-si impartaseasca sentimentele cu alte persoane ce au trecut prin experiente similare.
Tratamentele alternative cuprind o larga varietate de tehnici de combatere a anxietatii, bio-feedback-ul si o terapie nou aparuta numita Desensibilizarea si Reprelucrarea prin Miscari Oculare ( "Terapia prin miscari oculare", alaturat).

MEDICINA CONVENTIONALA

Grupul de medicamente antidepresive numite inhibitori selecti ai recaptarii serotoninei (ISRS) pare a avea cea mai mare eficienta in reducerea stresului din SSPT. Psihoterapia - indiduala sau de grup - este prescrisa cu scopul de a incuraja pacientul sa-si reaminteasca toate detaliile evenimentului, sa-si exprime suferinta, sa finalizeze perioada de doliu si sa-si reia ata. La copii, psihoterapia poate cuprinde si terapia prin joc.

MEDICINA ALTERNATIVA

Dat fiind ca SSPT este o nevroza anxioasa, in care ctima este tensionata si inspaimantata, practicarea oricaror exercitii sau tehnici de relaxare este extrem de valoroasa. Alegeti una sau doua tehnici care va plac si practicati-le zilnic. (Pentru diverse posibilitati, "Anxietatea".)

ACUPUNCTURA

Acupunctura si-a dovedit capacitatea de a ameliora reactiile excesive de teama si de a reduce sele traumatice. Cele mai bune rezultate sunt obtinute in combinatie cu psihoterapia. Consultati un acupunctorcu experienta in tratarea tulburarilor emotionale.

BIOFEEDBACK

Biofeedback-ul EEG (o forma de biofeedback denumita si neuroterapie) implica reeducarea de catre suferind a functionarii neurologice a creierului sau. in studii controlate, unii veterani suferinzi de decenii au prezentat mari ameliorari, uneori ndecandu-se complet. Pacientul este legat la un aparat EEG si, ascultand tipul si cantitatea de unde cerebrale generate, invata sa le modifice in moduri ce influenteaza in cele din urma atat comportamentul, cat si sentimentele. Pentru a obtine acest lucru sunt necesare cel putin 30 de sedinte, insa aceasta tehnica poate conduce la obtinerea de beneficii permanente.

TERAPIA PRIN MISCARI OCULARE
Un nou tratament, destul de neobisnuit - cunoscut sub denumirea de Desensibilizare si Re-prelucrare prin Miscari Oculare (DRMO) - pare sa dea rezultate remarcabile. in unele studii clinice, se pare ca DRMO ar fi condus la ameliorari spectaculoase la 90% dintre pacientii tratati, iar in unele spitale ale veteranilor a devenit un tratament standard.
Tehnica este relativ simpla. Pacientul zualizeaza o imagine generatoare de suferinta, legala de evenimentul traumatizant, in timp ce urmareste cu prirea doua degete pe care terapeutul le deplaseaza rapid de la o margine la alta a campului sau zual. Dupa fiecare set de miscari, pacientul comunica orice sentimente noi sau amintiri uitate aparute. Apoi, terapeutul repeta procedura. Fiecare sedinta dureaza aproximativ 90 de minute si este repetata ori de cate ori este necesar. Un veteran din Vietnam a relatat ca prin DRMO a obtinut rezultate mai bune intr-o singura sedinta decat prin consiliere conventionala in ani de zile.

MASAJUL
Masajul s-a dovedit eficient in diminuarea anxietatii si stresului la unele ctime ale catastrofelor naturale, insa nu trebuie utilizat la persoanele ce au fost abuzate fizic. Masajul trebuie sa fie bland si este cel mai bine sa fie efectuat de un terapeut experimentat.