BH este o afectiune care apare frecnt la o varsta tanara (tn medie 32-34 ani); exista, ca atare, posibilitatea ca femei tinere sa fie diagnosticate cu BH in timp ce sunt gravide sau sa ramana insarcinate in timp ce sunt tratate pentru un limfom Hodgkin. Asocierea limfoame-sarcina este mai frecnta in BH decat in LMNH, fapt explicat prin varsta de distributie a BH, in care 50% din cazuri au intre 20-40 de ani (perioada cea mai propice pentru contactarea unei sarcini). Primul caz de BH asociata cu sarcina a fost raportat in 1911 de catre Davis A. B. (6,8). in literatura de specialitate este relatata o incidenta de 1:1000-l:1600 a asocierii BH cu sarcina (7), fiind apreciat faptul ca simultaneitatea celor doua conditii este intotdeauna grefata de variate dificultati privind evolutia si tratamentul afectiunii hematologice.ICele mai multe studii apreciaza ca sarcina si nasterea nu sunt afectate de )H, aceasta neinfluentand incidenta avorturilor spontane sau a nasterii premature. Jn posibil risc asupra fatului trebuie luat in considerare prin coafectare a acestuia, n cazuri rare, de catre procesul malign (rosimil prin prinderea placentei); tothman (citat de 7) descrie un caz de BH aparut la un nou-nascut si care a lecedat la varsta de 5 luni, in urma diseminarii aceluiasi tip de BH ca cel al mamei. Referitor la efectul sarcinii asupra BH, desi o buna perioada de timp dupa descrierea acestei afectiuni s-a considerat ca ea este agravata de coexistenta unei sarcini, analize efectuate pe loturi mari in ultimele decenii, au dodit ca starea de graviditate nu exacerbeaza BH si nu afecteaza durata medie de supravietuire (aceasta fiind similara la pacientele care au fost insarcinate si cele care nu au contactat o sarcina).
Procedurile utilizate in actiunea de stadializare a BH cuprind examinari
Iradiologice, echografice, tomografie computerizata a toracelui, abdomenului si pelvisului, rezonanta magnetica precum si laparotomia cu splenectomie. Unele dintre acestea expun pacienta cat si fatul la un grad de iradiere; daca campurile utilizate ca protectoare ofera o anumita protectie abdomenului gravid, radiatiile din mediul inconjurator pot afecta fatul. Ecfiografia abdominala si rezonanta magnetica pot fi utilizate in examinarea abdomenului si pelvisului fara riscul expunerii la iradiere; ecfiografia abdomenului ofera date referitoare la varsta fatului si poate evidentia posibilele adenopatii retro peritoneale. Pe de alta parte, tomografia computerizata, tomografia simpla si studiile cu izotopi expun fatul la iradiere si ele vor fi contraindicate pe parcursul evolutiei sarcinii. Laparatomia in scopul stadializarii bolii nu este, de regula, utilizata la pacientele cu BH gravide, in general, la pacienta gravida, o stadializare corespunzatoare se va baza pe o anamneza atenta (pentru prezenta sau absenta simptomelor B), un examen fizic corect al ariilor ganglionare, examenul radiologie al toracelui (cu utilizarea de campuri protectoare abdominale), examenul ultrasonic abdominal, teste sanguine de rutina si studiul madui osoase.
Utilizarea radioterapiei de megavoltaj in BH (iradierea limfoida subtotala, "in manta" si paraaortica) la femei gravide pune probleme deosebite tinand cont de dovada clara a riscului teratogen pe intreaga durata de evolutie a sarcinii si in relatie directa cu doza de iradiere. in principiu, atunci cand se recurge la iradierea terapeutica, aceasta va fi aplicata numai in teritoriile supradiafragmatice. Determinarile efectuate au aratat ca la iradierea "in manta", cu utilizarea de campuri de protectie, la aplicarea unei doze totale de 4400 rad, dozele inmagazinate de fat oscileaza intre 60-220 rad. De mentionat ca expunerea fetala in primul trimestru al sarcinii la doze mai mari de 10 rad reprezinta indicatie de intrerupere terapeutica a acesteia. Dozele egale sau mai mari de 50 rad administrate in primul trimestru de sarcina sunt asociate aproape constant cu posibilitatea afectarii fetale (1,8). Pe aceste considerente se recomanda utilizarea radioterapiei in BH doar la pacientele aflate in al doilea trimestru de sarcina, cu campuri adecvate si doze modificate (4,5,7).
Efectul chimioterapiei citostatice asupra fatului este nefavorabil (generator de malformatii), in special cand aceasta medicatie este administrata in primul trimestru al sarcinii. Utilizarea combinatiilor de polichimioterapie tip MOPP (nitrogen mustard + oncovin + procarbazin + prednison) sau MOPP-like in primul trimestru de sarcina duce, in aproape toate cazurile, la aparitia unor malformatii fetale sau ale nou-nascutului. Au fost raportate cazuri de neuroblastom sau carcinom papilar tiroidian aparute la mai multi ani de la nastere. Utilizarea acestor combinatii in trimestrul al doilea de sarcina nu duce la aparitia de anomalii (8,9). in unele cazuri pot apare avorturi spontane, dupa cum in alte cazuri copin nascuti sunt normali, iar mamele raman in remisie completa intr-un procent similar celor care nu au fost insarcinate. Este preferabila alegerea protocoalelor de tipul ABVD si evitarea recurgerii la combinatii de tip MOPP.
Majoritatea autorilor recomanda avortul terapeutic in situatia in care pacientele se prezinta cu BH in primul sau la inceputul .celui de-al doilea trimestru de sarcina. Acest lucru ar permite o stadializare adecvata a bolii si un tratament adecvat fara riscul compromiterii fatului. Avortul terapeutic este recomandat in cazul in care bolnale raman gravide in timpul tratamentului pentru BH.

Se considera ca:

a chimioterapia poate fi amanata pana dupa primul trimestrul de sarcina in cazurile in care pacientele refuza avortul (mai ales in cazurile cu boala localizata sau cu boala in stadiile foarte avansate).
a determinarea localizata cervicala sau axilara (IA) poate fi tratata prin aplicarea de campuri de protectie si doze modificate de radiatii, restul medicatiei fiind amanat pana nastere - refacerea dupa nastere" class="text">dupa nasterea copilului.
a avortul terapeutic in BH este indicat in (7):
a localizarea subdiafragmatica (este necesara iradierea pelviana);
a prezenta semnelor generale de boala sau a determinarilor viscerale de boala (necesitatea chimioterapiei);
a diagnosticarea bolii In primele 10 saptamani de sarcina la o pacienta la care amanarea terapiei este inaccepila;
a pacientele care au primit mai mult de 10 rad pe regiunea pelviana sau chimioterapie citostatica cu potential teratogen;
a in cazurile cu masa tumorala mediastinala mare (necesita terapie combinata).In cazurile cu sarcina avansata (peste 20 saptamani) tratamentul va fi pe cat posibil amanat pana nastere - refacerea dupa nastere" class="text">dupa nasterea copilului, mai ales in cazurile cu boala localizata; daca localizarea este supradiafragmatica si cu boala clinic activa se recurge ]a chimioterapie (2,3,7).In prezent se considera ca atitudinea corecta in tratamentul bolnalor gravide suferinde de BH este urmatoarea (elul nr. 2.10.1.)
Sfatul important care trebuie dat bolnalor cu BH ajunse in remisie completa, privitor la viitoare posibile sarcini, este acela al inteiegerii riscului de recadere a bolii. De aceea se sugereaza inlaturarea posibilitatii de contactare a unei sarcini (indeosebi in primii doi ani dupa obtinerea remisiunii complete) prin recurgerea la mijloace contracepti corespunzatoare (8).