eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Boli digestive

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli digestive

Bolile cavitatii bucale si ale faringelui

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Notiuni sumare de anatomie si fiziologie. Gura sau cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv (. 2), care daca in afara comunica prin orificiul bucal, in partea opusa se continua cu faringele si apoi cu esofagul, stomacul, intestinul subtire, intestinul gros si anusul. Cavitatea bucala este captusita de o mucoasa, care pe arcadele dentare formeaza gingiile, iar pe limba mucoasa linguala. in cavitatea bucala se gasesc dintii, organe tari, de culoare alba, fixati pe arcadele dentare, si limba, un organ musculo-membranos.

Limba, impreuna cu dintii si cu muschii masticatori (muschi perechi care contribuie la miscarile maxilarului inferior), formeaza aparatul mas-ticator. La procesul de masticatie de la nivelul cavitatii bucale participa si produsele de secretie ale celor trei perechi de glande anexe si anume glandele parotide, glandele submaxilare si glandele sublinguale (. 3). Faringele, care urmeaza cavitatii bucale, este de fapt locul unde se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva.

El prezinta o portiune superioara (faringele nazal), o portiune mijlocie (faringele bucal) — pe peretii laterali ai caruia se gasesc amigdalele — si o portiune inferioara (faringele laringian). Faringele este de asemenea captusit cu o mucoasa care continua de fapt mucoasa linguala.In acest prim modul ne m ocupa de inflamatiile mucoasei bucale (stomatite), inflamatiile mucoasei lin-guale (glosite), inflamatiile mucoasei faringiene (farin-gite), ca si de afectiunile mai rare ale glandelor salivare.

1. Stomatitele
Stomatitele, procese inflamatorii ale mucoasei bucale, pot lua diferite aspecte si pot fi determinate de diferite cauze. Astfel, din punctul de vedere al aspectului sub care se manifesta, stomatita se poate prezenta sub o forma catarala sau eritematoasa, ulceroasa sau ulcero-membranoasa si mai rar sub forma gangrenoasa (sau noma).
Stomatita catarala (eritematoasa) se traduce printr-o mucoasa rosie si tumefiata (umflata) si se manifesta cu o senzatie de uscaciune a gurii, usoara jena bucala, sali-vatie diminuata si uneori o respiratie urit mirositoare (fetida).

Stomatita ulceroasa sau ulcero-membranoasa se prezinta cu ulceratii ce pot aparea pe gingii sau pe intreaga mucoasa bucala. Ulceratiile au marginile neregulate, iar fundul acoperit de un depozit (exsudat) alburiu-cenusiu. gata de singerare. Aceasta stomatita se manifesta cu dureri in cursul masticatiei, hipersalivatie si un miros fetid al respiratiei. Stomatita gangrenoasa sau noma, o forma mai grava, dar rara, incepe cu un infiltrat pe mucoasa bucala, care elueaza destul de repede spre ulceratii mari si profunde ce pot cuprinde pina la urma si fata externa a fetei. Un asemenea proces gangrenos, prin eliminarea tesuturilor necrotice, poate determina o distractie mutilanta a fetei.




Pe linga o masticatie dureroasa, bolnavii prezinta un puternic miros fetid, hipersalivatie, o febra de regula ridicata si o stare generala proasta.
Stomatitele pot aparea ca boli independente (stomatite primitive) sau in cadrul unor alte boli cunoscute (stomatite secundare). In functie de cauzele care le proaca, stomatitele primitive pot fi de origine infectioasa sau de origine toxica.
a) Stomatitele infectioase pot fi la rindul lor determinate de microbi (microbiene), virusuri (virolice), paraziti (parazitare) sau ciuperci (micotice).

Stomatitele microbiene sint frecvent determinate de microbi banali ai cavitatii bucale, care sub influenta unor factori fari-zanti (nicotina, alcool, o dentitie neingrijita, unele substante iritante etc), pot genera un proces inflamator al mucoasei bucale. Tot in aceasta categorie ar putea intra stomatita tuberculoasa — astazi mai rara — si stomatita sifilitica ce poate imbraca diferite forme dupa perioada primara, secundara sau tertiara a bolii. Stomatitele virotice, determinate de virusuri, sint reprezentate de stomatita aftoasa si stomatita herpetica. Stomatita af-toasa se insoteste de ulceratii rotunde, ovalare, superficiale, cu fundul acoperit de o falsa membrana aderenta, in formele usoare se poate limita numai la cavitatea bucala, alteori insa poate capata un caracter general.

Tot de origine virotica este stomatita herpetica, care se asociaza de regula herpesului buzelor si se insoteste de ce-falee, frisoane si uneori febra. Ca si herpesul, in general, dupa 5—6 zile elueaza spre vindecare. Stomatitele parazitare sint stomatitele determinate de paraziti. Pe linga unele modificari ale mucoasei bucale, de obicei neinsemnate, din unele parazitoze intestinale, s-a remarcat o inflamatie usoara sau chiar mai accentuata a mucoasei gingivale si bucale determinata de protozoarele bucale Entamoeba gingivalis si Trichomonas bucalis. Tratamentul de indepartare a acestor protozoare a fost urmat dupa observatiile noastre si de vindecarea gingivitelor sau sto-matitelor ce le insoteau. Stomatitele micotice sint sto-matite produse de ciuperci (in special Candida).

b) Stomatitele toxice sint inflamatii ale mucoasei bucale, determinate de diferite substante toxice, care ajung in organism la cei care prin profesiunea lor lucreaza cu substante toxice, in cursul unor tratamente prelungite sau in urma ingerarii lor accidentale, sau in scop de sinucidere. Dintre cele mai cunoscute sint : stomatita mercuriala, stomatita saturnina si stomatita bismutica. Stomatita mercuriala se manifesta in formele usoare de cele mai multe ori ca o gingivita. In formele mai grave, din contra, procesul inflamator poate cuprinde intreaga mucoasa bucala pe care apar ulceratii multiple, profunde. Aceasta stomatita se insoteste de un gust metalic in gura, masticatie dureroasa, hipersalivatie etc.

Elutia poate lua un caracter grav prin tulburarile generale, digestive, ca si prin hemoragii. Stomatita. saturnina se intilneste la muncitorii care lucreaza cu plumb si se prezinta ca o gingivita de aspectul unei dungi cenusii-albastre pe marginea gingiei. Elueaza adeseori cu tulburari digestive, anemie si alte manifestari generale. Mai putin grava este stomatita bismutica, cauzata de sarurile de bismut, ce se elimina prin saliva. Apare in urma tratamentelor prelungite cu bismut, se prezinta de asemenea ca o gingivita si are o elutie farabila. Alte stomatite toxice sint determinate de diferite substante chimice corozive, care pot cauza diferite leziuni (inflamatii, escare, ulceratii) in functie de natura substantei, concentratia si durata de actiune.

c) Stomatitele secundare sau de acompaniament. O grupa aparte o formeaza stomatitele secundare sau de acompaniament (determinate de toxice endogene), care apar ca afectiuni de insotire a unor boli ca : diabetul, scorbutul, insuficienta renala, pelagra etc.
Astfel, in diabet, pe linga o stomatita catarala comuna, se poate intilni o gingivita hipertrofica, iar la bolnavii vechi caderea dintilor survine destul de des. In starile de uremie se intilneste o stomatita, care se manifesta prin leziuni ulceroase si hemoragice insotite de uscaciunea gurii si un miros amoniacal in gura. Stomatita scorbutica, destul de rara, se insoteste de o gingivita, uneori chiar de ulceratii hemoragice si se manifesta cu dureri la masticatie, respiratie fetida, caderea dintilor etc.

Stomatita leucemica o intilnim mai ales in leu-cemia acuta si se prezinta cel mai frecvent ca un proces inflamator cu tendinte hemoragice. in cazuri mai rare, leziunile buco-faringiene din leucemie au caracterul unor zone necrozate, acompaniate si de o adenopatie (tume-fiere ganglionara) dureroasa. Stomatita hepatitica o intilnim in hepatita cronica si in ciroza si se insoteste de asemenea de un proces inflamator general al mucoasei bucale, o gingivita destul de des singerinda si o limba saburala, prajita, asa cum se intilneste si in alte boli.

Tratamentul si profilaxia stomatitelor. Recunoasterea stomatitelor pe care le-am amintit, din cauza aspectelor adeseori caracteristice, este in general destul de usoara. Oricum, pe linga asemenea date pe care le obtinem prin-tr-o explorare directa, efectuarea unui diagnostic exact
obliga pe medic si la o serie de investigatii de laborator (examinare la microscop, insamintari pe medii de cultura etc). O data recunoscute, stomatitele necesita un tratament individualizat. In stomatitele catarale usoare ingrijirea regulata a dintilor, clatirea cit mai frecventa a gurii cu ceai de musetel sau badijonarile cu diferite substante antiseptice (glicerina boraxata 1%) sint de cele mai multe ori suficiente. In stomatitele mai grave, ulceroase sau gangrenoase, se r face pe linga un tratament local si un tratament general cu antibiotice sau alte preparate indicate de medic.

In stomatitele infectioase (de origine microbiana, virotica, parazitara sau micotica) tratamentul va fi in functie de agentul etiologic (cauzal). In stomatitele toxice sau medicamentoase se va incepe cu indepartarea toxicului sau medicamentului ce le-a determinat, in sfirsit, in stomatitele de acompaniament sau din diferite stari carentiale, tratamentul va trebui sa aiba in vedere bolile generale respective (diabetul, pelagra, hepatita cronica etc). Pe linga un tratament medicamentos este intotdeauna necesar si un regim alimentar corespunzator. In orice caz, in toate aceste sto-matite trebuie evitate alcoolul, tutunul, condimentele etc.

Mai importanta decit tratamentul este prevenirea acestor afectiuni. Un loc de seama in rindul acestor masuri il detin ingrijirea igienica a gurii, intretinerea corecta a danturii, combaterea abuzurilor de medicamente si folosirea mijloacelor de protectie in stomatitele din unele boli profesionale. De asemenea este necesara o alimentatie care tinde la evitarea condimentelor, a abuzului de alcool, tutun etc. In sfirsit, regimurile alimentare echilibrate ne pot pune la adapost si impotriva unor boli ce se insotesc de avitaminoza (cum ar fi scor-butul) sau a unor stari carentiale, care pot genera asemenea stomatite.



2. Glositele
De regula inflamatiile mucoasei bucale, asa cum le-am intilnit in stomatitele de diferite origini prezentate, cuprind si limba, putindu-se rbi in asemenea cazuri de glosite.
O forma aparte o prezinta glosita profunda parenchi-matoasa in etiologia careia o infectie oarecare poate fi farizata de intepaturile de viespe sau de albine, de traumatisme sau de arsuri. In asemenea cazuri limba foarte dureroasa, este mult marita de lum (macro-glosie), iar masticatia devine cu totul aneioasa.
De asemenea, este de retinut ca pe limba se pot localiza mai frecvent decit pe restul mucoasei bucale diferite ulceratii : sifilitice, tuberculoase sau de natura canceroasa.

In acelasi timp este bine sa se cunoasca aspectele particulare pe care le ia limba in diferite boli.
Astfel, limba saburala, incarcata, o intilnim in dispep-sia gastrica, limba uscata, prajita, in bolile febrile, in diabet, in holera, in ciroze, limba bruna, negricioasa „de paal\", in febra tifoida si in pneumonie, o limba galbuie, in ictere, o limba palida, in anemii, o limba rosie-zmeurie, in scarlatina, iar o limba violacee-albastra, in stari de asfixie. Un semn premergator in anemia pernicioasa este limba neteda, lucioasa, rosie si insotita de dureri, iar o limba care, din cauza hipertrofiei papilelor filiforme, pare a fi acoperita cu peri negri (limba neagra piloasa) o intilnim la casectici (bolnavi foarte slabi).

Identificarea glositelor, pe linga un examen atent al limbii, poate cere si unele examene de specialitate, iar tratamentul curativ si preventiv al acestora poate fi asemanator cu acela din stomatite. Tratamentul bolilor de baza este de prima importanta. Dar si un regim alimentar adecvat, ca si o intretinere igienica a gurii, au o semnificatie tot atit de importanta atit in tratamentul cit si in prevenirea unora dintre glosite.

3. Faringitele
Mucoasa faringiana, mai frecvent decit mucoasa bucala sau linguala. poate fi supusa unor procese inflamatorii acute sau cronice. Flora microbiana locala, banala, poate fi exacerbata de frig, umezeala sau alti factori vatamatori si sa determine o faringita. Mucoasa faringiana devine in aceste cazuri rosie si tumefiata, iar bolnavii prezinta senzatii de arsuri in git, de uscaciune sau de corp strain. Aproape regulat ei prezinta dureri la inghitire, o ce ragusita si o tuse prin care incearca sa elimine secretiile adunate pe mucoasa faringiana. Ca aspect faringita, ca si stomatita, poate imbraca diferite forme, cum este faringita catarala, pseudomembranoasa. ulceroasa etc.

Pe linga o forma acuta exista si o forma cronica, cu fenomene-mai atenuate, dar care se mentin vreme mai indelungata. Faringite cronice se intilnesc mai frecvent la fumatori, cei care abuzeaza de alcool, cintaretii cali si la cei care prin munca lor in mediu cu praf, carbune, faina etc, sint mai expusi unor asemenea afectiuni.
Diagnosticul faringitelor, ca dealtfel si al stomatite-lor sau glositelor, este in general usor de facut, totusi precizarea agentului etiologic ca si a cauzelor fari-zante poate cere medicului unele investigatii de laborator si o discutie cu bolnavul cit mai completa.

Tratamentul se poate reduce la administrarea de ceaiuri calde, gargarisme cu antiseptice si aspirina. Medicul poate indica, in unele cazuri febrile, sulfamide sau chiar antibiotice. Tratamentul igieno-dietetic este la fel de important si va consta dintr-o alimentatie la inceput lichida, aplicarea de comprese calde pe git, repaus la pat etc. Pentru prevenirea unor asemenea afectiuni se r evita factorii farizanti ca frigul, umezeala, praful, eforturile cale etc.

4. Afectiuni ale glandelor salivare
Afectiunile celor trei perechi de glande salivare sint rare. Uneori acestea constau numai din tulburari functionale, cum sint in unele cazuri hipersecretia salivara (sialoree) sau hiposecretia (asialie). Cresterea cantitatii de saliva in cavitatea bucala (sialoree) insoteste unele stomatite, diferite alte afectiuni digestive, nerase, ca si intoxicatiile cu unele medicamente (strofantina, digitala etc). Scaderea secretiei salivare (asialia) se intil-neste in diabet, in diferite boli insotite de deshidratarea organismului ca si in intoxicatiile cu nicotina, opiu, atropina etc.

Tratamentul, dupa indicatiile medicului, se face cu atropina in sialoree sau cu pilocarpina in asialie.
lnflamatiile glandelor salivare (sialoadenita) sau ale canalelor salivare (sialodochita) se intilnesc de asemenea destul de rar si insotesc de obicei diferite alte boli grave. Mai frecventa, mai ales la copii, este parotidita epidemica (oreionul) determinata de un virus. Se prezinta cu tumefierea celor doua glande parotide si febra. Desi tumefactia poate sa cedeze de la sine dupa 5—6 zile, boala atrage atentia prin inflamatia testiculului (orhita) sau pancreatita cu care se poate complica in timp.

Litiaza \'salivara este si mai rar intilnita. Pe canalul excretor, mai ales al glandei submaxilare, se pot uneori fixa calculi (din carbonati sau fosfati de calciu), care r produce dureri si o staza ce va determina tumefierea glandei respective. Pentru diagnostic este neie sa se recurga la examene radiografice, iar tratamentul este chirurgical.



Alte materiale medicale despre: Boli digestive




Se depun eforturi intense pentru cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor alergice care s-au extins amenintator. Termenul de alergie a fost pro [...]
Florile de galbenele au actiune calmanta si cicatrizanta pentru aceste afectiuni. Ceaiul se prepara din plante enflorescente, 2 lingurite la o [...]
Arteritele constituie grupul cel mai important al bolilor arterelor periferice, dintre ele frecventa cea mai mare o au arteriopatia aterosclerotica, d [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre boli digestive

    Alte sectiuni
    Boli si tratamente
    Boli digestive
    Boli cardiovasculare
    Bolile infectioase
    Definitii boli
    Bolile cardiovasculare
    Bolile respiratorii
    Bolile digestive
    Handicapurile
    Bolile oaselor
    Bolile alergice
    Bolile venelor
    Drogurile
    Sistemul endocrin
    Gamapatiile monoclonale
    Bolile esofagului
    Bolile stomacului si duodenului
    Bolile intestinului subtire
    Boli de colon, rect, anus
    Bolile ficatului
    Bolile cailor biliare
    Bolile pancreasului
    Bolile splinei
    Boli perete abdominal
    Bolile peritoreului
    Boli sexuale
    Hiperuricemiile
    Insomnia
    Boli endocrine
    Boli parazitare
    Virusologie
    Bolile psihice
    Boli stomatologice
    Boli cerebrale
    Boli genetice
    Boli alergice
    Bolile ochiului
    Bolile sangelui
    Boli perete abdominal
    Boli renale


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile