Tumorile maigne si benigne ale foselor nazale si ale sinusurilor paranazale : Rinologia

TUMORILE FOSELOR NAZALE SI

ALE SINUSURILOR PARANAZALE

1 TUMORILE BENIGNE

Tumorile benigne sunt relativ rare la aceste organe si cel mai adesea se manifesta printr-o obstructie nazala, rinoree mucopurulenta, tulburari de olfactie.

Cele mai frecvente sunt:

Osteoamele sunt tumori dure, situate cel mai des la nivelul sinusului frontal si etmoidal.

Simptomatologia se caracterizeaza prin cefalee si senzatie de presiune la nivelul capului. Sinuzitele repetate sau mucocelul se datoreaza obstructiei mecanice provocate de aceste osteoame. Marimea lor exagerata poate provoca deviatii oculare si uneori de complicatii intracraniene. Deseori sunt descoperite intamplator cu ocazia unei radiografii craniene efectuata in alte scopuri.

Tratamentul este chirugical si consta in extirparea tumorii.

Papiloamele, sunt tumori de origine virala, rare in cavitatea nazala si sinuzala, mai des intalnindu-se la nivelul vestibulului nazal. Ele necesita supraveghere, datorita potentialului de degenerare maligna, mai ales papiloamele invertite.

Simptomatologia, este reprezentata de obstructia cailor respiratorii superioare" class="text">obstructia nazala si epistaxis. Tumora poate fi demonstrata la rinoscopie.

Diagnosticul pozitiv are la baza examenul histopatologic.

Tratamentul este chirurgical si consta in excizia papilomului, stiut fiind, ca in caz de malignitate aceste tumori sunt radiorezistente.

Polipul sangerand al septului nazal este un angiofibrom localizat la nivelul petei vasculare.

Hemangioamele si limfangioamele ( capilare sau cavernoase) sunt tumori congenitale, 90% manifestandu-se in primul an de viata, 60 % fiind la sexul feminin. Sunt cele mai frecvente tumori benigne la copii si au tendinta de remisiune spontana in primul an de viata.

Tratamentul se recomanda a fi efectuat in jurul varstei de 3-4 ani si este chirurgical cu ajutorul Laserului, criocauterizarea, sau mai modern introducerea in sedinte repetate a unor bastonase de Mg inactivat in tumora, pana la disparitia tumorii. Radioterapia este eficace, dar produce cicatrici deformante ale scheletului facial, precum si pericolul unei degenerari maligne mai tarziu.

Se mai pot intalni condroame, fibroame, glioame, toate aceste tumori au ca unica modalitate de tratament extirparea chirurgicala.

2 TUMORILE MALIGNE

Tumorile maligne pot afecta exteriorul nasului, aici incluzand: carcinomul bazocelular (bazaliomul), carcinomul spinocelular si melanomul. Keratomul senil si xeroderma pigmentosum sunt tumori cu potential malign si sunt cuprinse in grupul starilor precanceroase.

Keratoacantomul este in esenta o tumora benigna dar foarte greu de diferentiat de un carcinom scuamos.

Tumorile cele mai frecvent intalnite in cavitatea nazala si in sinusuri sunt carcinoamele epiteliale, carcinoamele adeno-chistice si adenocarcinoamele. Tumorile mezenchimale cum ar fi sarcoamele, condrosarcoamele, osteosarcoamele si limfoamele sunt rare. La copii cel mai frecvent se intalneste Histiocitoza X (granulomul eozinofil) si rabdomyosarcoamele. Tumorile care se nasc din epiteliul olfactiv se numesc estezioneurinoame si sunt tumori maligne.

Simptomatologia comuna acestor tumori este: obstructia nazala progresiva, insotita de rinoree purulenta si sanguinolenta, epistaxisuri, deformari nazale si/ sau orbitare, in functie de faza de dezvoltare a tumorii precum si prezenta adenopatiei laterocervicale.

Tratamentul in functie de stadiul de evolutie al tumorii, de adenopatia metastatica si de metastazele la distanta, poate fi chirurgical sau radioterapic (cobaltoterapia, curieterapia, accelerator liniar), sau paleativ cu ajutorul citostaticelor.

Tumorile maligne ale sinusurilor, in functie de locul de origine si de dezvoltare, au fost clasificate in trei categorii:

a) tumori de suprastructura, cand se nasc in etmoid, invadeaza fosa nazala si se manifesta prin obstructie nazala, rinoree mucopurulenta si epistaxis. In evolutia lor, aceste tumori invadeaza orbita producand exoftalmie, tulburari de vedere, cecitate. Decesul se produce cel mai adesea in urma complicatilor secundare invaziei endocraniene.

b) tumorile de mezostructura, se manifesta mai tarziu si ele isi au originea in sinusurile maxilare. In dezvoltarea lor depasesc sinusul, ducand la deformarea obrazului. Durerile maxilare acompaniate de anestezia nervului suborbitar, pot fi semne clinice foarte valoroase.

c) tumorile de infrastructura, se caracterizeaza printr-o evolutie bucala si/ sau dentara, cand sunt descoperite de stomatologi, intrucat dintii sunt impinsi afara din alveole, locul lor fiind luat de mugurii tumorali sau bolta palatina se deformeaza, rebordul alveolar al osului maxilar se ingroasa, astfel incat bolnavul care a avut o proteza dentara nu o mai poate folosi.

Diagnosticul tuturor acestor tumori nazale sau sinusale, se face pe baza: anamnezei, examenului ORL, examenului histopatologic, iar tratamentul se face in functie de bilantul lezional, care necesita examen radiologic, tomografie computerizata, rezonanta magnetica nucleara si o serie de examinari complementare.

Tratamentul de electie este cel chirurgical, completat cu tratament radioterapic sau citostatic, dar rezultatele sunt nesatisfacatoare, procentul vindecarilor la 5 ani osciland in jurul cifrei de 37%.

La nivelul maxilarului superior se mai poate intalni si limfomul Burkitt, tumora maligna ce apare mai frecvent la copii din Africa. Afectiunea este provocata de virusul Epstein-Barr si are o evolutie dramatica.

Rolul medicului de familie este:

- a indruma pacientul la medicul specialist ORL, la orice suspiciune de proces tumoral intranazal, afectiune semnalizata de simptomele descrise anterior;

- a asigura supravegherea starii generale a pacientului, evolutia locala a bolii sau evolutia pacientului dupa efectuarea tratamentului specific afectiunii;

- a asigura oprirea provizorie a hemoragiei intranazale si indrumarea pacientului de urgenta (Ambulanta) la serviciul de urgenta ORL cel mai apropiat sau la sectia care are in evidenta pacientul respectiv,

- in cazurile depasite din punct de vedere terapeutic si care nu mai beneficiaza de tratament specific ORL, sa asigure tratamentul paleativ, indrumand pacientul la medicul ORL numai in cazul aparitiei complicatiilor din sfera ORL: epistaxis, insuficienta respiratorie" class="text">insuficienta respiratorie acuta, imposibilitatea alimentarii pe cale oro-faringiana si care necesita tratament specific ORL;

ORIFICIUL DE DRENAJ SINUSAL OBSTRUAT