Placa bacteriana: compozitia si formarea placii dentare

Placa bacteriana

1 Compozitia placii bacteriene:

Boala parodontala este legata de inflamatia tesuturilor de sustinere a dintelui, inflamatie care este cauzata de bacterii.

Identificarea factorilor patogeni bacterieni in boala parodontala a fost dificila datorita unui numar de factori. Microbiota parodontala este o comunitate complexa de microorganisme, dintre care multe sunt inca greu sau imposibil de izolat si identificat in laborator. In moment se arata ca multe specii functioneaza ca si agenti patogeni si specii care functioneaza ca si agenti patogeni intr-un site pot fi prezente si intr-un site sanatos dar intr-un numar mic. Natura cronica a bolii parodontale a complicat cautarea bacteriilor patogene. La inceput s-a crezut ca boala parodontala progreseaza cu o rata inceata dar sigura. Totusi studiile epidemiologice au aratat c 838f55i a boala progreseaza cu rate diferite, cu episoade alternante de distrugere tisulara rapida urmate de perioade de remisie.

Placa dentara este un biofilm asociat si gazda. Importanta mediului de biofilm a fost recunoscuta tot mai mult in ultimii ani pentru ca mediul in sine poate afecta proprietatile microorganismelor. Comunitatea din biofilm se formeaza initial prin interactiunea dintre bacterii si dinte si apoi prin interactiunea fizica si fiziologica dintre diferitele specii bacteriene prezente in masa bacteriana. Mai departe, bacteriile aflate in placa sunt puternic influentate de catre factorii de mediu externi care pot fi mediati de catre gazda. Sanatatea parodontala poate fi considerata a fi un stadiu de echilibru cand populatiile bacteriene coexista cu gazda si un prejudiciu ireparabil nu apare atat la bacterii cat si la gazda. Intreruperea acestui echilibru cauzeaza prejudicii atat gazdei cat si biofilmului bacterian si rezulta in cele din urma distructia tesuturilor parodontale.

Placa dentara poate fi definita ca si depozitul moale care formeaza biofilmul ce adera la suprafata dintelui sau la alte suprafete dure din cavitatea bucala , incluzand aici atat restaurarile mobile cat si cele fixe. Placa se diferentiaza de alte depozite care pot fi gasite pe suprafata dintelui ca materia alba sau tartrul. Materia alba se refera la acumularile moi de bacterii si celule ce nu au structura organizata a placii dentare si sunt usor de indepartat cu spray-ul de apa. Tartrul este un depozit dur ce se formeaza prin mineralizarea placii dentare si este de obicei acoperit de un strat de placa nemineralizata.

Placa dentara este clasificata ca supra sau subgingivala in functie de repartitia ei pe suprafata dintelui. Placa supragingivala este situata la sau desupra nivelului marginii gingivale. Placa supragingivala in contact cu marginea gingivala este placa marginala.

Placa subgingivala este cea ce se gaseste sub marginea gingivala intre dinte si tesutul gingival sulcular. Studii morfologice indica o diferentiere intre placa subgingivala asociata dintelui si cea asociata tesutului si in anumite cazuri se gasesc bacterii si in tesutul gazda. Regiunile diferite ale placii au insemnatate in diferite procese asociate cu bolile dintilor si ale parodontiului. De exemplu placa marginala este de o prima importanta in aparitia gingivitei. Placa supragingivala si placa subgingivala asociata dintelui sunt implicate in formarea tartrului si a cariilor radiculare, in timp ce placa subgingivala asociata tesutului este importanta in distructia tesutului moale ce caracterizeaza diferite forme de parodontita.

Placa dentara este compusa in primul rand din microorganisme. Un gram de placa dentara umeda contine aproximativ 2X10¹¹ bacterii. Studii de cultivare, in care bacteriile sunt izolate si caracterizate in laborator, arata ca in placa dentara sunt mai mult de 500 de specii distincte de bacterii. Microorganismele se afla intr-o matrice intercelulara care contine celule gazda ca celule epiteliale , macrofage si leucocite.

Matricea intercelulara, estimata a fi intre 20%-30% din masa placii, consta in materiale organice si anorganice provenite din saliva, lichidul crevicular si produse bacteriene. Constituentii organici ai matricei includ polizaharide, proteine, glicoproteine si lipide. Glicoproteinele din saliva sunt un component important al peliculei care acopera initial suprafata unui dinte curat dar vor fi incorporate in placa ce se dezvolta. Polizaharidele produse de bacterii, dintre care dextranul este cea mai importanta forma, contribuie la partea organica a matricei. Albuminele , probabil provenite din lichidul crevicular, au fost identificate ca niste componente a placii bacteriene. Materialul lipidic consta in debriuri din membranele bacteriilor si a celulelor gazda lizate si din debriurile alimentare.

Componenta anorganica a placii bacteriene este preponderent formata din calciu si fosfor cu urme din alte minerale ca sodiu, potasiu si flor.Sursa constituentilor anorganici ai placii bacteriene supragingivale este saliva primara , pe masura ce continutul in minerale creste placa se calcifica rezultand tartrul. Tartrul este in mod frecvent gasit in zone ale dentitiei adiacente ductelor salivare ( de ex. suprafata linguala a dintilor frontali inferiori si fata vestibulara a molarilor primi superiori)., aratand concentratia mare de minerale prezente in saliva de la acest nivel. Componenta anorgania a placii subgingivale este derivata din lichidul crevicular care este un transudat seros. Calcificarea placii subgingivale duce la formarea tartrului subgingival. Tartrul subgingival este de culoare verde inchis sau maro inchis, reflectand probabil componenta diferita a matricii placii subgingivale fata de cea a tartului supragingival( de ex. componente sangvine asociate cu hemoragia subgingivala). Florul din placa provine in mare parte din surse externe ca si pastele de dinti si ape de gura fluorizate. Florul este folosit in scop terapeutic pentru a ajuta la remineralizarea structurii dentare, la prevenirea demineralizarii structurilor dentare si inhibarea cresterii multor microorganisme ale placii.

Studiile clinice recente folosind tehnici noi au aratat ca placa are o structura heterogena, evidentiindu-se in mod clar canale deschise pline cu fluide ce o strabat. Aceste canale fac posibila circulatia moleculelor solubile ca si a nutrientilor sau a produsilor de dezasimilatie in interiorul placii bacteriene. Bacteriile exista si prolifereaza in matricea intercelulara. Aceasta matrice confera un mediu specializat care distinge bacteriile care exista in biofilm fata de cele care plutesc libere in solutii ca saliva sau lichidul crevicular. De exemplu biofilmul matrice functioneaza ca o bariera. Substantele care sunt produse de catre bacterii in interiorul biofilmului sunt retinute si concentrate ceea ce duce la interactiuni metabolice intre acestea.

2 Formarea placii dentare:

Placa dentara poate fi vizualizata pe dinte dupa 1- 2 zile in care nu s-au luat masuri de igenizare. Placa este de culoare alba, galbena sau gri si are o forma globulara. Prin miscarea tesuturilor si a alimentelor peste dinte se indeparteaza mecanic placa, tipul acesta de indepartare fiind in mod particular efectiv in cele 2 treimi coronare ale dintelui. De aceea placa este vizibila in treimea gingivala unde se acumuleaza fara intrerupere datorita lipsei actiunii de curatire efectuate de catre miscarile bolului alimentar si a tesuturilor in timpul masticatiei. Depozitele de placa se formeaza de asemenea, in mod preferential, in cavitati, fose, fisuri din structura dintelui, sub restaurari debordante, si in jurul dintilor malpozitionati. Locatia placii dentare si rata ei de formare variaza intre indivizi si depinde de

factorii determinanti incluzand aici igiena orala, cat si de factorii gazda: dieta sau compozitia salivara cat si cantitatea acesteia.

Cantitatile mici de placa care nu sunt decelabile pe suprafata dentara pot fi detectate cu ajutorul unor sonde parodontale sau explorand de-a lungul treimii gingivale a dintelui. O alta metoda uzuala pentru a detecta cantitatile mici de placa este folosirea solutiilor marcante. Formarea placii interproximale este mai putin evidenta dar poate fi de asemenea monitorizata cu o sonda .

In absenta igienei orale placa continua sa se acumuleze pana se ajunge la un echilibru intre fortele ce indeparteaza placa si acumularea de placa. Formarea placii dentare la nivel microscopic reprezinta o succesiune ecologica foarte organizata si predictibila. Procesul formarii de placa poate fi divizat in 3 faze: formarea peliculei dentare ce imbraca suprafata dintelui, colonizarea initiala a acesteia de catre bacterii si colonizarea secundara impreuna cu maturarea placii.

2.1 Formarea peliculei dentare

Formarea peliculei dentare pe suprafata dintelui este faza initiala in dezvoltarea placii. Toate suprafetele cavitatii bucale incluzand toate tesuturile la fel ca si suprafetele dentare ale restaurarilor protetice fixe sau mobilizabile, sunt acoperite cu o pelicula glicoproteica. Aceasta pelicula este derivata din componente ale salivei si a lichidului crevicular cat si din debriuri si produse ale bacteriilor si a celulelor gazda.

Componentele specifice ale peliculei de pe diferite suprafete variaza in compozitie. Studii ale peliculei recente (2 ore) de pe smalt arata ca compozitia ei in aminoacizi difera de cea a salivei acest lucru indicand ca pelicula se formeaza prin adsorbtia selectiva a macromoleculelor din mediu bucal. Mecanismele implicate in formarea peliculei pe smalt implica forte electrostatice, van der Waals. Hidroxiapatita din smalt contine predominant radicali fosfat ce au sarcini negative si interactioneaza in mod direct sau indirect cu radicali incarcati pozitiv ai componentele macromoleculare din saliva sau din lichidul crevicular.

Pelicula are o functie protectiva asigurand lubrifierea suprafetelor si prevenind desicarea tisulara. De asemenea asigura un substrat la care bacteriile se ataseaza, in care acestea se acumuleaza progresiv spre a forma placa dentara.

2.2 Colonizarea initiala a suprafetei dentare

In cateva ore bacteriile apar in pelicula dentara. Prima data coliniile bacteriene ce invadeaza pelicula dentara sunt predominant gram-pozitive ca Actinomycetes viscosus si Streptococcus sanguinis. Aceste colonii initiale adera la pelicula prin molecule specifice denumite adezine din membrana celulara a bacteriilor ce interactioneaza cu receptori din pelicula dentara. De exemplu A. viscosus poseda structuri proteice fibroase numite fimbriae ce proemina pe suprafata bacteriana. Proteinele adera la aceste fimbriae specifice .

Placa se matureaza prin dezvoltarea speciilor bacteriene atasate si prin acumularea unor noi specii. In aceasta sucesiune ecologica a biofilmului exista o tranzitie de la mediul aerob de inceput caracterizat prin prezenta speciilor gra-pozitive la un mediu sarac in oxigen in care predomina speciile anaerobe gram-negative.

2.3 Colonizarea secundara si maturarea placii.

Speciile ce colonizeaza secundar biofilmul sunt acele specii care nu apar in colonizarera primara a suprafetei curate a dintelui incluzand Prevotella intermedia, Prevotella loescheii, Fusobacterium nucleatum si Porphynomonas gingivalis. Aceste bacterii adera la microorganismele deja prezente in masa placii.Studii de laborator au demonstrat capacitatea diferitelor microorganisme din placa de a adera unul la altul proces numit coagregare. Acest proces apare in principal prin interactiunea specifica stereochimica a proteinelor si carbohidratilor situate pe suprafata celulara, pe langa prezenta interactiunilor mai putin specifice rezultate din interactiunile hidrofobe, electrostatic si fortele van der Waals. I nsemnatatea coagregarii coloniilor a fost documentata prin studii in vitro cat si pe animale. Interactiunile bine determinate a coloniilor secundare cu coloniile primare includ coagregarea F. nucleatum cu S. sanguins P. loeschii cu A. viscous. Multe studii ale coagregarii s-au concentrat asupra interactiunilor intre specii diferite gram-pozitive si intre specii gram-pozitive cu specii gram-negative. In stadiile tarzii ale dezvoltarii placii coagregarea intre speciile gram-negative predomina. Exemple a acestor tipuri de interactiuni sunt coagregarile intre F. nucleatum cu P. gingivalis sau Treponema denticola.