a) Leziunile superficiale

Subiectiv, durere moderata-

Otoscopic, lipsa de continuitate a stratului epitelial a timpanului cu hemoragie suhcpiieliala.
Leziunile sini produse prin cauze mecanice locale, excoriatii sau grataj, de catre instrumente sau obiecte manevrate in conduct.
Tratamentul consta in izolarea timpanului de exterior cu ajutorul unei mese sterile introduse in conduct si supragherea vindecarii. Leziunile fiind de importanta minima se vindeca usor.

b) Perforatiile timpanale
Leziunea poate fi produsa de un traumatism mecanic cu actiune directa asupra timpanului sau de un traumatism indirect in fracturile de baza de craniu. Ultimele vor fi descrise la traumatismele urechii interne.
Starea generala in traumatismele directe este uneori alterata prin tulburarile rtiginoase consecuti hipertensiunii lichidelor labirintice produsa de infundarea brusca a scaritei in fereastra ovala.In momentul producerii accidentului, bolnavul va simti o durere brusca localizata in fundid conductului auditiv.
Ca o consecinta a perforarii timpanului, a leziunilor din casa si a acumularii de singe in conduct va exista totdeauna o hipoacuzie de transmisie de intensitate mijlocie.
Otoscopic, in conduct vor exista singe si cheaguri. Timpanul prezinta de obicei o perforatie anterioara, de marime variabila, cu marginile usor congestionate, nesingerinde.
Unele greseli terapeutice pot provoca perforatii timpanice. Dintre acestea citam :
Manevrarea pe suprafata timpanului a unui portvata izolat insuficient cu vata. Spalarea conductului cu im jet de apa dirijat perpendicular pe suprafata timpanului produce perforarea, in special la timpanele atrofice. In tentativa de extragere de corpi straini, perforarea poate fi produsa fie de instrumentul cu care se incearca extragerea, fie de asperitatile corpului strain impins si manevrat in apropierea timpanului.
Perforatiile iatrogene sint produse de obicei de specialisti incepatori sau de medici de alta specialitate.
Perforatia timpanala evolueaza in cazurile necomplicate spre cicatrizare in 23 saptamini.
Perforatiile mari sau acelea cu lambouri pediculate duc la perforatii permanente.
Complicatia cea mai obisnuita este infectarea si supuratia secundara a cavitatii otice. In cazurile neingrijite, supuratia poate cuprinde si mastoida.
Supuratia survine mai frecnt in perforatiile produse prin corpii straini organici.
Diagnosticul e.ste relativ simplu, cunoscind cauza si modul de producere a accidentului.
Pentru identificarea unor perforatii mici sau a acelora la care mucoasa promontoriului are aceeasi culoare cu a timpanului se va executa examenul cu lupa.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu perforatia secundara unei otite acute. Ca elemente de deosebire se va tine cont ca in perforatia din otita acuta nu exista antecedentul traumatic si ca starea generala este alterata. insotita de curba-tura si temperatura. Local, congestia cuprinde intreaga membrana, perforatia este rotunda sau ovalara. cu marginile regulate, fara zdrentuiti sau infundari.
Congestia este localizata in perforatia traumatica numai la marginile perforatiei, rostul membranei si cinatatea oi sint do aspect normal. Perforatia este neregulata, adesea colturoasa.
In cazurile in care o perforatie traumatica se infecteaza si supureaza, aspectul local nu permite un diagnostic diferential cu perforatia dintr-o otita modic supurata acuta. Diagnosticul diferential mai trebuie facui cu unele perforatii traumatice produse de barotraumatisuie sau de fracturile do baza de craniu. Acestea pot prezenta, sub aspect local, leziuni asemanatoare cu cele produse de traumatismele directe, descrise anterior. in primul caz. antecedentele, iar in cel de al doilea caz, starea generala grava cu comotie cerebrala si labirintica vor ajuta la elucidarea diagnosticului.
Urechea va fi protejata printr-un tampon steril de vata asezat la nilul meatului auditiv.
In cazurile supurate, tratamentul local va fi acelasi cu cel din orice otita medie supurata acuta perforata.
Daca inchiderea perforatiei nu s-a produs in 23 sapta-mini se poate incerca o provocare a acesteia prin mici searifi-cari ale marginii perforatiei sau prin eauterizaroa ci cu mici perle de nitral de argint, solutie do acid tricloracotic, acid cromic ele.
Toate procedeele de activare a inchiderii perforatiei trebuie facute sub controlul derii, entual eu ajutorul sistemelor optice maritoare si cu multa prudenta pentru a nu actiona decil asupra marginii perforatiei. Perforatiile care nu se inchid nici in urma acestor proceduri pot beneficia de diferite tehnici de miringoplastie.
La anlibioterapia profilactica pusa in aplicare de la inceput se poate asocia ofcbimotripsina, bialuronidaza si injectiile cu ser hipertonic. care vor reduce edemul si entualul hematom al casei.