Masurarea functiilor vitale a nou nascutului

MASURAREA FUNCTIILOR VITALE A NOU NASCUTULUI

Urmarirea functiilor vitale ale organismului este obligatorie avand in vedere ca modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului si evolutia bolii de care sufera.

Toate observatiile asupra functiilor vitale se consemneaza in foaia de temperatura ce face parte integranta din F.O. a bolnavului, fiind un document medical, stiintific si medico-juridic.

Ea este completata de asistentul medical si raspunde in fata superiorilor.

Temperatura

Masurarea temperaturii este de o deosebita insemnatate si se face de regula de doua ori pe zi: dimineata intre orele 6⁰⁰ 8⁰⁰ si seara intre orele 17⁰⁰ 19⁰⁰.

La sugari si la copin mici, termometrul se introduce intrarectal si se citeste dupa 5 minute. Si inainte si dupa folosire, termometrul trebuie sters bine, in primul caz de solutia antiseptica in care este tinut si in al doilea caz de materiile care au aderat la el, folosindu-se pentru aceasta o bucata de vata sau de tifon inmuiata in solutie antiseptica. Dupa fiecare intrebuintare, termometrul va fi bine scuturat pentru ca mercurul sa coboare sub 36⁰ C, apoi va fi pus in borcanul cu solutie antiseptica (cloramina 1% sau bromocet). La copin mari, temperatura se ia axilar timp de 10 minute, respectandu-se aceleasi reguli de igiena. Este preferabil ca termometrele sa fie individuale, marcate cu o eticheta.

Temperatura normala trebuie sa fie in copilarie sub 37⁰ C ca la adult, cea intrarectala putand ajunge in special seara pana la 37,3⁰, fara semnificatie patologica.

Pana la 38⁰ se numeste stare subfebrila, de la 38⁰ in sus este febra. Peste 39⁰ se mai spune hiperpirexie.

Tipuri de febra:

febra intermitenta (septicemie, osteomielita);

febra remitenta (boli virotice, boli eruptive);

febra de platou (febra tifoida, diseminari tuberculare);

febra terta (malarie).

La copilul mare, ascensiunile febrile bruste si importante pot fi insotite de frison si cefalee, uneori si de varsaturi; la copilul mic, nu exista frison, dar varsaturile sunt mai frecvente si pot aparea convulsii febrile sau stare de colaps.

Exista febra de natura infectioasa, care este mai frecventa, dar si febra de cauza neinfectioasa, ca spre exemplu: febra de sete (deshidratare) a copilului mic, febra din bolile canceroase si leucemii, febra din unele boli ale S.N., febra de resorbtie, febra medicamentoasa, febra din bolile de colagen.

Pulsul

Are o semnificatie de diagnostic si de urmarire a evolutiei unei boli. Se face tot graficul de temperatura, dar cu alta culoare. In mod normal, pulsul la sugar este de 120-l30/minut, la copilul de 4 ani in jur de 100/minut, la scolarul mijlociu de 70-80/minut.

Accelerarea pulsului se numeste tahicardie si se intalneste in febra, stari emotionale sau de agitatie, insuficienta circulatorie periferica, anemii importante, miocardite, unele tulburari de ritm cardiac.

Rarirea pulsului se numeste bradicardie si se obsera in tumorile cerebrale, tulburari de conducere ale cordului, intoxicatia cu digitala.

Pulsul trebuie luat nu numai la artera radiala, ci si la una din arterele membrului inferior, cel mai bine la artera femurala, la care se simte foarte clar.

Pentru artera radiala, se palpeaza cu aratatorul si mediusul (deci nu cu policele) la cca. -lcm medical si proximal fata de apofiza stiloida radiala; pentru artera femurala se palpeaza la jumatatea arcadei inghinale.

Respiratia

Se face in conditii de repaus al pacientului.

Numarul de respiratii pe minut este la nou-nascut de cca. 40-45/min, la sugar de 30-35/min, la 4 ani de cca. 25/min, la scolarul mijlociu de 18-20 respiratii. Se noteaza tot pe graficul de temperatura, dar cu alte culori decat febra si pulsul.

Accelerarea respiratiei (polipnee) se intalneste in febra, stari emotionale, s, boli ale pulmonului, insuficienta cardiaca. Rarirea respiratiei se produce in somn, in tumori cerebrale, meningite, stari de coma. Respiratia rara si profunda, cu pauze intre ciclurile respiratorii este respiratia KUSSMAUL, intalnita in coma diabetica, coma uremica si acidoze in general.

Tensiunea arteriala

Se face in mod clasic cu aparatul cu manseta si cu stetoscopul. Copilul trebuie sa fie in repaus, in clinostatism (pozitie culcata). Se monteaza manseta aparatului pe bratul complet dezgolit si care nu trebuie sa fie strans de maneca rasucita. Manseta sa fie adaptata etans, fara a jena circulatia la brat. Se palpeaza artera radiala in plica cotului, unde este situata medical fata de tendonul hicepsului. Degetele examinatorului trebuie sa simta bine pulsatiile arterei. Se umfla progresiv manseta cu para de cauciuc si se aplica stetoscopul pe zona unde s-a palpat artera. Se desumfla treptat manseta prin deschiderea surubului de langa para de cauciuc. Cand se percep in stetoscop primele batai, chiar slabe, ale arterei radiale, se citeste valoarea marcata pe cadranul manimetrului in mm sau cmHg. Aceasta este tensiunea arteriala maxima sau sistolica. Continuand desumflarea mansetei, cand bataile dispar brusc sau scad brusc ca intensitate, valoarea citita pe cadran exprima tensiunea arteriala minima sau diastolica.

Cresterea tensiunii arteriale se constata la copii in: glomerulonefrita difuza acuta si cronica, insuficienta aortica, tumori cerebrale, sindromul nefrotic impur. Cresterea tensiunii este semnalata prin cefalee cu sau fara varsaturi iar hipotensiunea ortostatica prin ameteli si senzatie de negru inaintea ochilor la schimbarea brusca de pozitie.

Determinarea greutatii corporale

Este o operatiune de mare importanta pentru aprecierea dezvoltarii sale si a starii de sanatate.

La sugarii internati in spitale si alte unitati de copii ea se face zilnic. La copin mari cel putin o data la internare si apoi periodic, in functie si de afectiunea de care sufera. In cazul bolilor cu edeme, a bolilor cu tulburari ale diurezei, la cardiaci si renali, cantarirea este uneori necesara zilnic sau cel putin la 2-3 zile.

Exista scaderi in greutate cu semnificatie patologica: scaderile brutale de peste 10% intr-o zi in toxicoza sugarului, scaderile mai lente dar persistente din bolile maligne, deficitele ponderale distrofii. Exista si cresteri in greutate patologice: in edemele din sindromul nefrotic, insuficienta cardiaca, infiltrarile postcortizonice. Greutatea excedentara persistenta se constata la copin pastosi, hraniti cu glucide in exces, la obezi, in sindromul adipozo-genital.

Determinarea taliei

Da indicatii asupra dezvoltarii lor staturale.

La sugari se face cu pediometrul, care este o scandura de lemn gradata pe care aluneca un cursor.

Deficitul statural se intalneste in nanismul de diferite etiologii si in distrofiile severe.

Diureza (cantitatea de urina eliminata in 24 ore)

Se face pe 24 ore. Incepand de la varsta prescolara pana la scolarul mijlociu diureza normala este de 30-40vml/kg corp/24 ore. Strangerea se face in borcane mari, care de preferinta sa fie si gradate, daca nu, se apreciaza cel putin cu aproximatie cat ma apropiata de situatia reala.

Scaderea diurezei (oligurie) are loc in caz de temperatura ambianta foarte ridicata, in stari de deshidratare, in insuficienta renala acuta, in glomerulonefrita acuta difuza si in sindromul nefrotic, in insuficienta cardiaca.

Cresterea diurezei (poliurie) se produce in diabetul zaharat, diabetul insipid retrohipofizar si cel renal, in insuficienta renala cronica in primul stadiu (de poliurie compensatorie), in urma perfuziilor abundente cu solutii hipertone (glucoza 10%), dupa diuretice.

Masurarea perimetreleor cranian, toracic si abdominal

Are uneori valoare semiologica. In afara faptului ca pot fi indicatori ai bunei dezvoltari mai au urmatoarea semnificatie: cresterea perimetrului cranian survine in hidrocefalie; perimetrul abdominal creste in ascita si in tumori abdominale voluminoase si poate fi utilizat ca perimetru de urmarire a evolutiei favorabile sau defavorabile prin fluctuatiile pe care le prezinta.

Lungimea la nastere este in medie de 50 cm; la un an 70-73 cm, la 2 ani 80-83 cm; de la 3 ani pana la 10 ani se utilizeaza formula pentru aflarea inaltimii normale medii I = 80 + 5V, in care I = inaltimea in centimetri, iar V = numarul anilor de viata.

Perimetrul cranian este la nastere de cca. 34 cm, cu 3 cm mai mare decat cel toracic. Pentru perioada de sugar el se calculeaza dupa formula p.c. = I/2 + 10, in care p.c. = perimetrul cranian in cm, iar I = lungimea in cm.

Perimetrul toracic este la nastere cu 3 cm mai mic decat cel cranian, deci de cca. 31 cm. La varsta de 1 an egaleaza perimetrul cranian, ambele avand 45-46 cm. Dupa 1 an perimetrul toracic va fi cu atatia centimetri mai mare decat cel cranian cu cati ani are copilul.