Odata cu copilul se naste si dragostea de mama - asa sau cam asa cum isi imagineaza majoritatea femeilor gravide. Va iubiti copilul de cand il purtati in pantece si nu credeti ca ar putea fi altfel. Este corpul mamei oare programat? Ulterior nici o mama nu recunoaste, ca nu si-ar fi indragit copilul din prima clipa, desi, multe femei sunt de-a dreptul speriate de "raceala" si de "egoismul" care le incearca dupa nastere. Cu toate acestea, totul este foarte normal si natural, doar ca mintea noastra "gandeste" altfel. Nasterea a fost grea si dureroasa, femeile sunt epuizate si nu prea sunt in stare sa simta dragostea de la o se-cunda la alta. Cine are dureri, se con-centreaza automat la propria persoana (nu-mai la ea). La o nastere, esentialul consta in acest lucru, chiar daca din cand in cand ganditi si la copil, mai intai trebuie sa ganditi la dumneavoastra: Oare cat timp voi mai indura? De ce nu-mi pot controla durerile? Totusi, ce se intampla cu mine? Dupa nastere, femeile se simt usurate ca durerea cea mare a disparut. Si chiar aici li se pare ca gresesc. De ce ma gandesc acum doar la mine? De ce ma intereseaza atat de putin acest omulet smiorcait? De ce nu simt acum nici un fel de dragoste, ci doar o imensa usurare?
Psihologii au recunoscut ca refugiul mintii, indiferenta si golul interior, sunt reactii cat se poate de firesti dupa o nastere, la fel ca si dragostea de mama. De la o secunda la alta, iti dai seama ca acum nu mai este nimic cum a fost odinioara. S-a nascut un om. L-am ajutat sa traiasca, dar de la nastere el este o personalitate cu multe cerinte, inca fara posibilitatea de a se rensa.

Ca o consolare, dragostea de mama nu este o fericire care apune, ci o dragoste care creste si infloreste. Dupa o perioada de "gol sufletesc", toate mamele nutresc un sentiment de dragoste pentru copilul lor. Dragostea lor imensa pentru acest copilas este adesea foarte usor remarcata.

Criza din spital

Gura lumii o mai numeste si "zilele de lacrimi", care contribuie la starea de spirit postnatala, o stare depresi. Literatura americana vorbeste despre "Babyblues". Babyblues - acest sentiment le incearca pe aproape toate mamele incepand cu a doua sau a treia zi dupa nastere. Este vorba de o tristete subita, femeile g foarte usor si sunt nespus de sensibile. Din orice motiv izbucnesc in s, apoi se linistesc incet. Melancolia din spital se bazeaza pe motive serioase: pe de o parte, pe jocul nebun al hormonilor, iar pe de alta parte, sufletul trebuie si el sa se obisnuiasca cu noua situatie. Din punct de vedere medical, acest Babyblues se poate descrie foarte clar: in timpul sarcinii, corpul se afla sub controlul estrogenilor care aveau grija ca sarcina sa ramana si sub progesteronul care actioneaza, linistind si echilibrand sarcina. Valorile de estrogen si de progesteron sunt de 50 de ori mai mari in perioada sarcinii decat normal, dupa nastere acesti hormoni isi recapata lorile normale, la fel ca si producerea de endorfina care in timpul nasterii inunda corpul femeii. Productia de hormoni ajunge astfel la un echilibru, tot acum se realizeaza si lactatia, ceea ce nu este doar dureros, ba mai mult chiar, atrage dupa sine hormoni (prolactina) in joc. Acest schimb de hormoni nu se produce (face) lent, ci frange corpul ca o furtuna si nu este de mirare ca sentimente, ca: bucuria, teama, depresia, speranta si agresivitatea, nu pot fi controlate. Pe langa tulburarile sufletesti-provocate si favorizate de hormoni, mai apar mutatiile sufletesti. Nesiguranta in viitor, absenta sentimentelor materne, deceptia unei cezariene, crizele izbucnite in familie, ruperea cu modul de viata de pana acum, toate acestea nalesc asupra femeii cand se afla in spital, sentimente pe care trebuie sa le depaseasca. Din fericire, aceasta stare dureaza doar doua sau trei zile. Apoi cand hormonii sunt din nou in echilibru, copilul se obisnuieste sa suga, pana chiar si sufletul se linisteste.
Dar obisnuinta cu prezenta copilului abia incepe si nu se stie cum continua. Acest Babyblues face probleme nu numai la spital, de aceea ajuta fragmentul "Tulburarile sufletesti si depresiile postnatale" din modulul 3.