Acestia poseda o seama de efecte meolice :
a) stimuleaza formarea de glucoza, motiv pentru care pot sa declanseze un diabet latent sau sa agraveze unul deja existent;
b) intensifica caolismul proteic, avind drept urmare, dupa administrari prelungite, pierderea in greutate si osteoporoza grava, in special din cauza distrugerii scheletului proteic al osului ;
c) farizeaza depunerea de grasimi, in alte zone ale organismului ;
d) retin sodiul si farizeaza eliminarea potasiului din organism, cauza de aparitie a edemelor ;
e) efectul cel mai important al cortizonilor este cel antiinflamator, in doze care depasesc pe cele fiziologice, avind prin aceasta efecte antireumatice intense ;
f) au actiuni antialergice, folosite cu bune rezultate in tratamentul astmului bronsic si al alergiilor medicamentoase ;
g) au efecte farabile in tratamentul socului, in special al celui infectios. intirzie, numai dupa doze mari, vindecarea plagilor. Sint excitanti ai sistemului ners central (se recomanda a fi administrati cu prudenta la bolnavii cu sistemul ners mai labil).

Administrarea de cortizon timp indelungat duce la atrofia glandei suprarenale. Oprirea brusca a tratamentului poate fi urmata de accidente, uneori mortale. Se recomanda ca la sfirsitul unei cure de cortizon sa se administreze ACTH, in scopul stimularii glandei suprarenale, care in timpul tratamentului fusese scoasa din activitate.
Cortizonii se absorb repede din tubul digestiv. Se absorb mai lent, cind sint administrati pe cale subcutanata. Sint meolizati de catre ficat si eliminati pe cale urinara.
Exista numeroase forme pentru administrarea cortizonilor si in cele ce urmeaza r fi prezentate produsele cele mai folosite in practica medicala curenta.
Se recomanda o atentie deosebita atit a sterilizarii instrumentarului, cit si a celui care efectueaza injectarea.