Terapeutica aparatului renal este deosebit de complexă şi de importantă.
O pondere deosebită o au substanţele diuretice, a căror acţiune principală este creşterea cantităţii de urină, ducīnd la eliminarea crescută de apă din organism, concomitent cu ionii de sodiu, de potasiu etc.
Prezintă şi neajunsuri de care personalul de īngrijire al bolnavului trebuie să fie avertizat. Pe prim plan, stau pierderile de sodiu, de potasiu şi de clor, traduse prin semne clinice care trebuie recunoscute la timp.
Indicaţia majoră a substanţelor diuretice o constituie edemele din insuficienţa cardiacă, din ciroza hepatică sau din nefroză.