a) Efectele de diferentiere si maturizare
Hormonii tiroidieni joaca un rol important in metamorfoza amfibienilor. Daca unui mormoloc de broasca i se administreaza T4 in exces, el va suferi o metamorfoza prematura transformandu-se intr-o broasca in miniatura. Pe de alta parte, daca functia tiroidiana la mormoloc este blocata cu propiltiouracil(PTU), metamorfoza nu va mai avea loc. Hormonii tiroidieni stimuleaza, de fapt, sinteza enzimatica, fiind importanti pentru maturizarea umana. Maturizarea osoasa este intarziata la copin hipotiroidieni. (ura 4-l5).

Pubertatea la acesti copii este adesea intarziata sau chiar absenta. Hormonii tiroidieni joaca un rol important in maturizarea plamanului perinatal ei fiind administrati intrauterin, pentru a fi stimulata formarea surfactantului la copin prematuri.

b) Efectele neurologice

Hormonii tiroidieni sunt necesari pentru dezvoltarea fetala si neonatala normala a creierului. Ei regleaza proliferarea si diferentierea nervoasa, miclinogeneza, cresterea neuronala si formarea sinapselor. Exista o perioada critica a dezvoltarii creierului, care incepe intrauterin si dureaza pana la aproximativ 2 ani, timp in care, orice deficienta a hormonilor tiroidieni poate duce la o deteriorare serioasa, structurala si fiziologica. inlocuirea hormonului tiroidian, ulterior acestei perioade, nu mai poate modifica afectiunea cauzata de aceasta deficienta. Hipotiroidismul congenital duce intotdeauna la o tulburare severa si ireversibila a creierului. Copin cu bipotiroidism neonatal (hipotiroidism congenital) care nu sunt tratati, prezinta afectiuni neurologice severe. in Statele Unite a fost implementat, din acest motiv, un program de screening al tiroidei neonatala. Incidenta hipotiroid-ismului congenital in aceasta tara este de aproximativ 1:4000 pana la 1 : 5000. Aceasta tulburare nu este in totdeauna evidenta la nastere. Retardarea mintala care poate rezulta, in lipsa tratamentului, este destul de severa. Este important ca diagnosticul sa se puna precoce si tratamentul sa inceapa inca din prima luna de viata. Majoritatea clinicienilor demareaza tratamentul de substitutie cat mai devreme posibil. S-a incercat chiar inlocuirea hormonului intrauterin.
Hormonii tiroidieni pot afecta, de asemenea, functia neurologica si ulterior perioadei critice, dar aceste modificari sunt reversibile dupa corectarea tulburarilor tiroidiene. Adultii hipotiroidieni sunt mai lenti si mai letargici, avand timpi de reflexe extrem de prelungiti. Procesele de gandire si vorbire sunt mai lente, iar acesti pacienti dorm mai mult. in faza de mixedem hipotiroidismul poate produce tulburari psihologice. Pacientii hipertiroidieni sunt mai exciili, nelinistiti si insili. Ei au insomnii, iar timpul lor de reflex este mai scazut.

c) Efecte asupra cresterii

Cresterea normala necesita nivele tiroidiene adecvate. Copin cu deficiente ale hormonilor tiroidieni prezinta o oprire a cresterii, care poate fi severa. Cand nivelele de hormoni tiroidieni sunt scazute, hormonul de crestere si secretia de IGF scade, ceea ce agraveaza blocarea cresterii. Din acet motiv, atat hormonul tiroidian cat si hormonul de crestere sunt esentiale cresterii normale.

d) Actiuni meolice
Hormonii tiroidieni controleaza rata meolismului bazai. Ei sunt calorigeni si prin urmare, cresc consumul de oxigen si productia de caldura. Acest raspuns are o perioada de latenta lunga "in vivo". De fapt, dupa ce nivelele de hormoni tiroidieni serici au crescut, este nevoie de aproximativ 10 zile pentru ca rata meolismului bazai sa atinga nivelul maxim. inainte de aparitia RIA, pentru dozarea hormonilor tiroidieni era utilizat meolismul bazai ca test clinic pentru evidentierea tulburarilor tiroidiene. Rata meolismului bazai scade in hipotiroidism si creste in hipertiroidism. in cel de al doilea caz, mitocondriile isi maresc atat numarul cat si dimensiunile. Compexitatea crestelor mitocondriale creste, la fel si concentratia enzimelor fosforilarii oxidative. Exista tesuturi care nu raspund la T4 cu o crestere a consumului de oxigen. Aceste tesuturi sunt creierul adultului, splina si testiculele, tesuturi lipsite de receptori pentru hormonii tiroidieni.
Hormonii tiroidieni cresc concentratia si activitatea ATP-azei Na -K dependente precum si permeabilitatea pentru Na siK . 15% pana la 40% din energia bazala utilizata de celula este folosita pentru a mentine un gradient electrochimie. Hormonii tiroidieni cresc activitatea ATP-azei Na -K dependente si cresc astfel consumul energetic al celulei in repaus. Administrarea de hormoni tiroidieni modifica raportul Na /K in ficat, muschiul scheletic si inima.
Hormonii tiroidieni cresc consumul energetic prin stimularea concomitenta a enzimelor anabolice si caolice celulare.In general, hormonii tiroidieni stimuleaza toate caile meolice, cu anumite exceptii. Ei stimuleaza sinteza si degradarea proteica, efectele depinzand de doza. Dozele moderate de T4 sunt anabolice proteic, la pacientii hipotiroidieni scazand excretia de azot. Dozele mari pot duce la un caolism net proteic si la cresterea excretiei de azot urinar. Hormonii tiroidieni stimuleaza astfel turnover-ul proteic. Modificarea concentratiilor tisulare de lipide, proteine sau glucide depinde de efectele relative asupra cailor anabolice sau caolice. Hormonii tiroidieni stimuleaza patrunderea aminoacizilor in celule si incorporarea acestora in noi proteine. in hipotiroidism, sinteza si degradarea proteica scad astfel ca greutatea corporala tinde sa scada. Hipertiroidismul creste atat sinteza cat si degradarea proteica astfel ca nivelele de aminoacizi din sange scad, odata cu rezervele de lipide si glucide determinand scaderea in greutate a pacientului.
Hormonii tiroidieni stimuleaza lipogeneza, dar si lipoliza, prin activarea unei lipaze hormon-sensibile. in general, degradarea lipidica este afectata mai mult decat sinteza. Sinteza lipidica si degradarea acestora scade in hipotiroidism, astfel ca procentajul lipidic al organismului creste.
Dupa cum este de asteptat, hipertiroidismul duce la o sinteza si o degradare lipidica crescute. Lipidele totale scad, desi sinteza trigliceridelor din ficat se mareste. Dupa administrarea de hormoni tiroidieni, inlaturarea trigliceridelor din plasma creste, datorita maririi concentratiei lipazei serice. Hormonii tiroidieni pot scadea colesterolul seric la o persoana eutiroida, dar efectele sunt trecatoare. Desi hormonii tiroidieni cresc sinteza de colesterol, ei maresc si disponibilitatea receptorilor pentru lipoproteinele cu densitate mica (LDL) si, prin aceasta, cererea de colesterol seric la nivel tisular (predominant ca LDL) este marita. Nivelele de colesterol seric cresc la hipotiroidieni.
Hormonii tiroidieni afecteaza esential toate aspectele meolismului glucidic. Nivelele de glucoza sanguina sunt, de obicei, normale atat in hipotiroidism cat si in hipertiroidism. Totusi, o persoana hipertiroidiana raspunde adesea anormal la testul de toleranta la glucoza. Dupa ingestia unei mari cantitati de glucoza, glicemia tinde sa creasca mai repede decat in mod normal. S-au propus mai multe explicatii pentru aceasta anomalie. Hormonii tiroidjeni cresc rata absorbtiei intestinale a glucozei, iar nivelele mari de hormon pot creste atat rezistenta la insulina cat si degradarea acesteia. Meolismul glicogenului este si el alterat in tulburarile tiroidiene. in hipotiroidism, sinteza hepatica de glicogen si degradarea acestuia scad, dar nivelul total de glicogen creste. in hipertiroidism, sinteza si degradarea glicogenului cresc, iar nivelul total de glicogen scade.
Clinicianul care trateaza un pacient cu o tulburare tiroidiana trebuie sa ia in considerare rolul hormonilor tiroidieni in turnover-ul organismului. Daca pacientul este hipotiroid, tulburarea tiroidiana poate creste timpul de injumatatire al medicamentelor si al hormonilor. in acest caz, doza trebuie scazuta. Daca pacientul este hipertiroid, doza trebuie crescuta.

e) Actiuni care mimeaza activitatea sistemului nervos simpatic
Multe actiuni ale excesului homonilor tiroidieni se aseamana cu cele ale activitatii crescute in sistemului nervos simpatic. Aceste actiuni cuprind influentarea ritmul cardiac, tremuraturile si transpiratia excesiva. Propranololul (un B-blocant) reduce multe din aceste simptome, fara a influenta nivelele serice de T4. Hipertiroidismul nu produce cresterea catecolamineler serice, dar in anumite tesuturi mareste concentratia receptorilor B si afinitatea acestora pentru cateco-lamine. Ar putea fi vorba de o sensibilizare a adenilciclazei la stimularea R-adrenergica.

f) Actiuni asupra muschiului scheletic
Hormonii tiroidieni au actiuni directe asupra muschiului scheletic. Ei cresc atat cantitativ pompele de Na -K din sarcolema cat si potentialul membranar de repaus. De asemenea, ei cresc cantitatea de calciu in reticulul sarcoplasmic, marind disponibilitatea calciului la orice stimulare. Hormonii tiroidieni influenteaza si disponibilitatea izotopica a miozinei si cresc activitatea ATP-azei miozi-nice. Astfel, viteza de scurtare maxima poate sa creasca dupa administrarea hormonilor tiroidieni. Afectarea musculara (miopatiile) sunt comune atat hipoti-roidismului cat si in hipertiroidismului. in hipotiroidism, muschiul prezinta contracturi musculare si disconfort, care determina intarzieri in relaxarea musculara si aparitia unor miscari lente. Masa musculara poate sa creasca, dar explicarea acestui mecanism nu este inca elucidat. La acesti pacienti este afectata glicogenoliza musculara si acumularea de glicogen muscular. Hipertiroidismul poate determina miopatie, prin slabire musculara, distrugerea muschilor si fatigabilitate. Acestea se pot observa mai ales la muschii proximali ai membrelor, determinand dificultate la urcarea scarilor.

g) Actiuni asupra sistemului cardiovascular

Hormonii tiroidieni maresc ritmul cardiac, contractilitatea miocardica si, in consecinta, activitatea cardiaca. Desi aceste efecte pot fi mediate prin potentarea efectelor stimularii sistemului nervos simpatic, hormonii tiroidieni au si actiuni directe asupra miocardului. Ei cresc concentratia de actina si miozina, continutul ATP-azei Na -K dependente in sarcolema miocardica si activitatea ATP-azei miozinice. Spre deosebire de efectele asupra muschiului scheletic, hipertiroidis-mul produce, mai curand, o hipertrofie miocardica decat o atrofie. Hormonii tiroidieni actioneaza direct ca inotrop si cronotrop pozitivi, cresc ritmul de dezvoltare a presiunii (dP/dt) si a vitezei maxime de scurtare (V max). Hormonii tiroidieni maresc, de asemenea, viteza de relaxare prin reintroducerea rapida a calciului in reticulul sarcoplasmic (ATP-aza Ca dependenta). De asemenea, se mai pot observa modificari caracteristice pe electrocardiograma (ECG) persoa-nelelor cu tulburari tiroidiene: inversarea undelor, in special in drivatia II si amplitudini scazute ale undelor P, QRS si T. Aceste modificari indica o hipertrofie ventriculara stanga.
La hipertiroidieni, volumul sistolic, ritmul cardiac si viteza de ejectie cresc. Aceste modificari sunt insotite de o scadere a rezistentei periferice. Rezistenta periferica scade din doua motive:
a hormonii tiroidieni actioneaza direct asupra muschiului neted vascular determinand vasodilatatie
a cresterea caldurii si a productiei de meoliti determina o vasodilatatie cutanata, persoanele respectiv avand pielea calda si umeda.
Deoarece activitatea cardiaca creste, iar rezistenta periferica scade, pulsul presiunii, diferenta dintre presiunea sistolica si diastolica va creste (Schema 4-7).
Ritmul cardiac si volumul sistolic scade in hipotiroidism iar rezistenta periferica este, de obicei crescuta. Efectele asupra rezistentei periferice reflecta atat vasodilatatia cutanata cat si lipsa actiunii directe a hormonilor tiroidieni asupra muschiului neted vascular. soconstrictia cutanata este raspunzatoare pentru pielea rece a pacientilor cu mixedem.