Infirmitatea permanenta fizica sau psihica

Infirmitatea permanenta fizica sau psihica.

Infirmitatea = pierdere a unui organ ori a functiei acesutia. Prin infirmitate, in sensul prevederilor legale, se intelege un prejudiciu cu caracter permanent care poate fi de ordin strict morfologic, morfofunctional sau numai functional. Infirmitatea se deosebeste de notiunea de invaliditate care include in mod obligatoriu un deficit functional, chiar daca acesta nu este asociat cu o modificare anatomica.

Am insistat asupra acestui aspect pentru a evita unele confuzii, intilnite uneori in practica medico-legala, desi prevederile Codului Penal se refera numai la infirmitate si nu la invaliditate cu eventuale repercusiuni asupra capacitatii de munca, probleme ridicate in dreptul civil.

Conform prevederilor Codului Penal, infirmitatea posttraumatica poate fi de ordin fizic sau psihic si trebuie sa aiba un caracter de permanenta. In aceasta notiune - avind in vedere caracterul morfologic si functional - sint incluse si prevederile aceluiasi articol de cod penal referitoare la 'pierderea unui simt sau organ on incetarea functiilor acestora'.

Uneori, caracterul de 'permanenta' al unei infirmitati inceteaza prin anumite interventii chirurgicale, ca de ex. aplicarea unei proteze fixe in urma pierderii unuia sau a mai multor dinti

obiective ale expertizei :

realitatea traumatismului;

diagnosticul corect al sechelelor;

raportul de cauzalitate dintre leziunea initiala si infirmitatea restanta;

caracterul de permanenta al infirmitatii

Aprecierile finale medico-legale trebuiesc facute dupa vindecarea clinica si dupa epuizarea mijloacelor terapeutice de recuperare.