Trecerea unei portiuni din stomac prin hiatusul esofagian, din abdomen in torace, este hernia gastrica transhiatala.
Premisa anatomica a acestei anomalii o constituie alterarea tesutului fibro-celular care in mod normal fixeaza esofagul, cardia si marea tuberozitate gastrica in pozitia anatomica. La aceasta se adauga factori favorizanti ca un hiatus esofagian mai larg, esofag scurt, obezitate si virsta inaintata.
Factorul declansator al herniei este cresterea presiunii intraabdo-minale de diferite cauze: obezitate, tumori abdominale, ascite.

Simptomatologia clinica obisnuita cuprinde refluxul gastro-esofagian, csofagita, pirozisul si rcgurgitatia; se poate constata o anemie periferica, ca urmare a singerarilor cronice. Exista cazuri de hernie hiatala asimp-tom atica.
Diagnosticul pozitiv se pune usor pe simptomatologia clinica (prezenta refluxului gastro-esofagian) si pe datele examenului radiologie.
Evolutia, de lunga durata, poate sa duca la aparitia urmatoarelor complicatii: esof agita peptica, hemoragia digestiva superioara, ulcerul peptic al pungii gastrice herniate, pneumonia de aspiratie; o alta complicatie este aparitia unei crize anginoase la un bolnav coronarian, aspect intilnit la persoanele virstnice, caracterul intricat al celor doua afectiuni sugerind posibilitatea inducerii unui atac anginos de catre criza herniara.
Tratamentul medical este- asemanator cu cel al refluxului gastro-esofagian ( submodulul urmator), cel chirurgical avind o pondere mare.

Refluxul gastro-esofagian

Refluxul gastro-esofagian este un sindrom functional care consta din intoarcerea continutului gastric in esofag, datorita disfunctionalitatii cardiei. Este probabil cea mai frecnta afectiune digestiva (Stanciu) si se intilncste mai ales la persoanele virstnice, in legatura cu frecnta crescuta 'la acestia a herniei hiatale. Identificarea cauzelor incontinentei cardiei a dat nastere la numeroase ipoteze, dar niciuna nu s-a dodit pina in prezent satisfacatoare. Refluxul a fost atribuit conditiilor anatomice din regiunea cardiaca, cum se intimpla in cursul herniei hiatale, in special la subiectul virstnic.Intr-adevar, hernia hiatala de alunecare se insoteste de reflux gastro-esofagian, dar aceste doua afectiuni ramin distincte, nefiind obligatorie coexistenta.
Mecanismul refluxului pare sa tina de modificarea anatomica a unghiului de intrare a esofagului in stomac (unghiul His) si, in special, de incompetenta sfincterului esofagian inferior (bariera naturala impotriva ascensiunii aciditatii gastrice), a carui presiune bazala este totdeauna mai mica la bolnavii cu reflux decit la cei sanatosi. Presiunea acestui sfincter este influentata de dirsi factori; cei care o scad, favorizind refluxul, sint de natura alimentara (alcoolul, grasimile, cafeaua, tutunul) si medicamentoasa (anticolinergice, glucagon, hormoni estroprogestativi, teofilina).
Atonia digestiva, cresterea volumului peretelui abdominal, relaxarea fibro-musculara, frecnte pe masura inaintarii in virsta, devin factori care modifica anatomia eso-cardio-tuberozitara si contribuie la aparitia unei hernii hiatale, care este la rindul ei cauza cea mai frecnta a producerii refluxului gastro-esofagian, fara insa ca aceste doua tulburari sa fie identice, sinonime.
O parte din bolnavi cu hernie hiatala evolueaza fara reflux gastro-esofagian, dupa cum se intilneste reflux-gastroesofagian in afara unei hernii hiatale.
Exista si unii factori favorizanti ai refluxului gastro-esofagian, care cresc volumul .si presiunea intraabdominala: obezitatea, sarcina, stenoza pilorica si dilatatia gastrica consecutiva, tumorile abdominale masi.
Esofagita peptica este consecinta actiunii sucului gastric acid asupra epiteliului esofagului inferior si apare in 15% din cazurile cu reflux gas-lio-esofagian.
Simptomatologia clinica are drept manifestari principale pirozisul si regurgitatia. Pirozisul este cea mai comuna manifestare si este accentuat de ingestia de alcool si lichide fierbinti. Regurgitatia acida este perceputa de bolnav ca un gust acid. La aceste simptome se mai pot adauga eruc-tatii, epigastralgii postprandiale, dureri retrosternale, greturi si varsaturi. Diagnosticul pozitiv este usor in cazurile cu simptomatologie tipica. in cazurile atipice se apeleaza la instigatii paraclinice: manometria esofagiana si mai ales examenul radiologie facut de un radiolog cu experienta, care are avantajul ca pune in evidenta complicatiile si leziunile asociate

hernie hiatala, ulcer esofagian, stenoza peptica.
Diagnosticul diferential trebuie sa elimine alte afectiuni cu dureri sau disconfort in regiunile retrosternala, precordiala, epigastrica: cardiopatia ischemica dureroasa, ulcerul gastric si duodenal, eolecistopatiiJe cronice.
Evolutia este de lunga durata si sint posibile complicatii: esofagita peptica, ulcerul si stenoza esofagiana, hemoragia digestiva superioara, pneumonii de aspiratie.
Tratamentul. Afectiunea beneficiaza de tratament medical si tratament chirurgical, care are indicatii in cazurile fara raspuns la tratamentul medical sau cu complicatii constituite.
O prima masura este eliminarea tuturor factorilor precipitanti sau agravanti ai refluxului: medicamente care diminua presiunea sfincteru-lui inferior al esofagului (estroprogestati, anticolinergice, beta-blocante, mor'ini