Multe rusuri persista in organismul gazdei in ciuda raspunsului imun, datorita productiei de variante anligcnice care nu mai sunt recunoscute de electorii imuni. Cu alte cunte, tulpina infectanta initial este diferita antigenic de cea izolata in cursul sau in stadiile finale ale bolii. Raspunsul imun este presorul selectiv care favorizeaza acumularea din populatia rala hetcrogcna a acelor rioni care scapa recunoasterii imune. HIV este un astfel de exemplu pentru ca rata excesiva a erorilor de transcriere a reverstranscriptazei face ca in orice moment, in organismul infectat, sa existe mai multe variante (quasispecii) din care cate una dene temporar dominanta scapand de supravegherea imunologica. Evolutia este ondulanta, rind pe rind raspunsul imun - pana la propria epuizare - reusind sa controleze noile variante.
Supresia unor
proteine gazda critice pentru recunoasterea infectiei este un alt mecanism prin care se instaleaza persistenta (elul 7.3.)
Electorii imuni celulari recunosc peptidele derivate din antigenele rale numai daca acestea sunt legate de
proteinele complexului major de histocompatibilitate (CMH). De cele mai multe ori lanturile alfa si beta ale CMH formeaza o nise (fanta) in care peptidele ral derivate sunt expuse. Alteori, proteine rale numite superantigene pot fi recunoscute independent de restrictia CMH. in fine, alte celule T purtatoare de receptori gama recunosc proteine nonself aparute in urma actiunii rale asupra celulei gazda (de ex. recunosc si cupleaza proteinele de soc termic).
Sunt rusuri care interfera cu expresia proteinelor CMH si a altor proteine rezultate in urma procesului infectios (el 7. 4). Adenorusurile inhiba expresia proteinelor CMH, HIV distruge celulele cheie ale raspunsului imun, celulele CD4 pozitive si altereaza functia macrofagelor implicate in prezentarea antigenelor.
INFECTIA PERSISTENTA CU EXCRETIE DE VIRUS
Infectiile cronice sau latente suni insotite de secretia continua, respectiv, intermitenta de rus. De exemplu, rusul hepatitei B persista in peste 10% din cazurile de infectie acuta in Romania si, in acelasi timp, constitue si cauza hepatitei cronice, cirozei si, uneori, cancerului hepatic primitiv. Sangele si alte
lichide biologice ale bolnalor de
hepatita B cronica reprezinta sursa de infectie pentru contacti. Caile de transmitere sunt numeroase:
transfuzia de sange, refolosirea seringilor, acupunctura, tatuajul ca si contactul sexual sau transmisia materno-fetala. Transmisia materno-fetala duce la cronicizari ale infectiei copilului in 90%. Vaccinarea antihepatita B nu reuseste totdeauna sa ete transmisia chiar daca debuteaza imediat
dupa nastere.Intr-un studiu recent, Cemescu si colab. 1997 au aratat o eficienta redusa a vaccinarii antihepatita B, in jur de 70%. Multi dintre copin care nu raspund la vaccinare (58%) au prezent AgHBs - marker al infectiei evolutive. Pentru o preventie mai sigura a infectiei verticale se recomanda folosirea unor
vaccinuri cu concentratie antigenica dubla, simultan cu administrarea de imunoglobuline specifice anti VHB. Hepatita C este, de asemenea, insotita de cronicizari in peste 80% din cazuri insa mecanismul persistentei este diferit. VHC este foarte variabil iar reinfectiile sunt frecvente. in acest fel, raspuasul imun nu poate steriliza variantele nou achizitionate de bolnav.
Latenta herpesrusurilor este o alta cauza de infectii persistente cu excretie de rus numai in recidive. Infectia cu
herpes simplex sau cu rusul Epstein Barr este insotita de excretia intermitenta de rus. Virusul cilomegalic este excretat in
urina sau in
lapte la un procent considerabil din pacientii latent infectati.
Un grup de rusuri "neconventionale" - prionii - agenti ai encefalopatiilor spongiforme transmisibile persista in organele infectate atat datorita sintezei continue cat si rezistentei neobisnuite la dezinfectanti.
Concluzii
Persistenta rala este o sechela frecventa a infectiilor acute. Infectia persistenta este semnificativa atat pentru mentinerea unor rusuri in comunitati mici si izolate cat si din punctul de vedere al subiectului infectat. Tot mai frecvent, simptomatologia determinata de persistenta rala dene edenta la batrani, la subiecti imunosupresati sau in oncologie. in masura in care
infectiile acute vor fi limitate prin vaccinare, patologia asociata persistentei va capata o pondere mai consistenta. Unele vaccinuri i atenuate pot conduce la infectii persistente.
