SIMPTOME
In stadiile sale de inceput, cancerul la plaman nu are de obicei simptome. Cand apar simpto-mele, ele sunt de obicei procate de cai aeriene blocate sau de extinderea cancerului in alte parti ale organismului. Printre simptome, pot fi:
a tusea cronica, seaca, iritanta, uneori cu sputa cu dungi de sange - asa-zisa tuse a fumatorului.
a infectii respiratorii recidivante, inclusiv bronsita sau pneumonie.
a dispnee de efort, respiratie suieratoare, durere persistenta in piept.

a raguseala.

a tumefierea gatului si fetei.

a durere si slabiciune a umarului, bratului sau mainii.

a in cazul in care cancerul s-a extins in afara plamanului: oboseala, slabiciune, scadere in greutate si pierderea poftei de mancare, febra intermitenta, dureri intense de cap si dureri in corp.

CHEMATI MEDICUL DACA:
a va apare orice simptom sugerand un cancer la plaman, mai ales tusea cronica, sputa cu sange, respiratia suieratoare, raguseala sau infectiile recurente la plaman. Trebuie sa fiti supus unei examinari pulmonare amanuntite.
Desi cancerul pulmonar este cauza principala de moarte prin cancer in Statele Unite, este si unul dintre cele mai usor de prevenit tipuri de cancer. Cel putin 4 din 5 cazuri sunt asociate cu fumatul de tigari, iar relatia cauza-efect a fost demonstrata. In anii '20, un numar mare de oameni au inceput sa fumeze tigari, probabil ca urmare a intensificarii publicitatii. Douazeci de ani mai tarziu, incidenta cancerului la plaman a crescut brusc. In anii patruzeci, numarul de femei care au devenit fumatoare s-a marit semnificativ. Douazeci de ani mai tarziu, a existat o crestere dramatica similara a cancerului de plaman printre femei.
Tumorile pulmonare incep aproape intotdeauna in peretii spongiosi, roz-cenusii, ai bronhiilor -caile aeriene tubulare, ramificate, ale plamanilor. Au fost identificate peste 20 de tipuri de tumori maligne cu originea chiar in plaman - cancer primar al plamanului. Tipurile principale sunt cancerul pulmonar cu celule mici si cel cu celule care nu sunt mici. Acesta din urma este cel mai frecvent si se imparte, la randul sau, in carcinom epidermoid, adenocarcinom si carcinom cu celule mari.
Carcinomul epidermoid incepe, de obicei, in celulele bronhiilor principale, ramurile cele mai mari ale arborelui bronsic. Este tipul cel mai frecvent de cancer la plaman al barbatului si al fumatorilor; este cel mai usor de detectat din timp, deoarece celulele sale distinctive au mare probabilitate de a aparea in teste ale probelor de sputa. Tinde, de asemenea, sa raspunda cel mai bine la tratament, deoarece se extinde relativ incet.
Adenocarcinomul - cel mai frecvent tip de cancer pulmonar la femei si la nefumatori - tinde sa porneasca din zonele exterioare ale plamanilor, in bronhiile mici sau bronhiolele mai mici. Adenocarcinomul se extinde deseori in spatiile dintre plamani si peretele toracelui, iar localizarea sa tipica face dificila detectarea in fazele initiale.
Carcinoamele cu celule mari sunt un grup de cancere cu celule mari de aspect anormal, avand de obicei originea in zonele exterioare ale plamanilor. Sunt cele mai putin frecvente dintre can-cerele cu celule care nu sunt mici.
Cancerul pulmonar cu celule mici este forma cea mai agresiva a bolii; este numit si cancer cu celule in boabe de ovaz, datorita asemanarii celulelor sale la microscop cu grauntele de ovaz. Ca si carcinomul epidermoid, acest cancer isi are originea in bronhiile principale. Se extinde rapid, deseori inainte de aparitia simptomelor, facandu-l deosebit de periculos.
Peste 170 000 de oameni din SUA au fost diagnosticati cu cancer pulmonar in fiecare an, cei mai multi avand intre 40 si 70 de ani. Numai 1% din pacientii cu cancer pulmonar sunt mai tineri de 30 de ani, iar circa 10% au peste 70. Rata globala de supravietuire la cinci ani pentru cancerul plamanului se amelioreaza, situandu-se acum la circa 15%. Prognosticul unui anumit pacient cu cancer va varia in functie de tipul de cancer pulmonar implicat, de starea generala de sanatate a persoanei si de stadiul cancerului in momentul diagnosticului.

CAUZE
Ca pentru orice cancer, modelul genetic al fiecarei persoane influenteaza susceptibilitatea la cancer pulmonar. Faptul ca acest cancer apare in anumite familn sugereaza ca se poate mosteni o predispozitie. in plus, au fost identificate anumite trasaturi genetice care fac unii oameni mai susceptibili decat altii la carcinogene cum sunt cele ce se gasesc in fumul de tutun.
Totusi, oricine fumeaza un pachet de tigari pe zi are un risc de 20 de ori mai mare de a face cancer pulmonar decat un nefumalor. Pentru cei ce fumeaza peste doua pachete de tigari pe zi, riscul e mai mult decat triplu. intreruperea obiceiului de a fuma reduce semnificativ riscul, dar fostii fumatori suni intotdeauna putin mai susceptibili decat nefumatorii. Fumatul pasiv poate, de asemenea, proca un cancer pulmonar, determinand un risc mai mare de cancer la plaman pentru nefumatorii care locuiesc sau muncesc cu fumatori, fata de cei din medii lipsite de fum.
Si alti carcinogeni, in afara celor din tutun sau fumul de tutun, pot sa determine cancer pulmonar daca sunt inhalati in cantitati mari, timp indelungat. Totusi, nu exista unanimitate intre experti in ce priveste gradul de expunere la un anumit carcinogen care este periculos. Lucratorii care sunt expusi zilnic la azbest, siliciu, pulberi minerale sau de carbune, arsenic sau gazul radioactiv radon ( caseta de la . 200) au un risc mult mai mare decat media de a face cancer la plaman, mai ales daca sunt fumatori.
Tesutul pulmonar care a fost cicatrizat de boli sau infectii, de exemplu sclerodermie sau tuberculoza, este cel mai susceptibil la cresteri tumo-rale. Datorita unei incidente mari a cancerului pulmonar printre cei care mananca mari cantitati de grasimi si colesterol, unii cercetatori speculeaza ca alimentatia poate de asemenea influenta riscul de cancer.

PROCEDEE DE TESTARE Sl DIAGNOSTIC

Daca un examen fizic de rutina descopera ganglioni limfatici mariti deasupra claviculei, o formatiune in abdomen, respiratie slaba, sunete anormale in plamani sau matitate la percutia toracelui, medicul poate banui o tumora a plamanului. Unele cancere pulmonare produc niveluri sangvine anormal de ridicate din anumiti hormoni sau substante cum ar fi calciul. Daca o persoana prezinta astfel de semne si nu exista o alta cauza evidenta, medicul trebuie sa se gandeasca la un cancer al plamanului.In momentul in care o tumora maligna incepe sa proace simptome, ea este de obicei vizibila pe o radiografie. Uneori este descoperita o tumora care inca nu a inceput sa determine simptome pe o radiografie a toracelui efectuata in alt scop. O tomografie computerizata a toracelui poate fi indicata pentru o examinare mai detaliata. Desi examinarile sputei sau lichidului din plamani pot revela celule canceroase complet dezltate, diagnosticul este, de obicei, confirmat printr-o biopsie. Sub o usoara anestezie, medicul ghideaza un tub subtire, cu o sursa de lumina, prin nas, coborand pe caile aeriene pana la locul tumorii, de unde se poate recolta o mica proba de tesut. Daca biopsia confirma cancerul, alte teste r deter-
mina tipul de cancer si cal de departe s-a extins. Ganglionii invecinati pot fi testati in cautarea celulelor canceroase, in timp ce tehnici imagistice cum sunt TC si scintigrafia osoasa pot detecta tumori in alte locuri ale corpului.
Deoarece examinarile sputei si radiografiile toracelui nu s-au dovedit prea eficiente in delectarea tumorilor mici, caracteristice pentru cancerul pulmonar incipient, Societatea Americana Pentru Cancer, Institutul National pentru Cancer si Colegiul American de Radiologie nu recomanda efectuarea de radiografii toracice anuale pentru depistarea cancerului pulmonar.

TRATAMENTIn cazul cand cancerul poate fi indepartat chirurgical cu succes, pacientul are sanse excelente de a supravietui cel putin un an si de obicei sanse mai mari de 50% de a trai inca cel putin cinci ani. De aici preocuparea de a detecta cancerul pulmonar destul de devreme, pentru a face posibila o interventie chirurgicala. Cititi Cancerul, pentru informatii mai detaliate privind tratamente de tipul chimioterapiei si radioterapiei.

MEDICINA CONVENTIONALA

Decizia de a interveni chirurgical nu se bazeaza numai pe tipul de cancer pulmonar si pe cat de mult s-a extins, ci si pe starea generala de sanatate a pacientului. Multi pacienti cu cancer la plaman - mai ales fumatori - au probleme pulmonare sau cardiovasculare preexistente care nu permit interventiile chirurgicale. Cancerul care s-a extins la ganglionii limfatici situati intre plamani era considerat mai demult inoperabil, dar combinand chirurgia cu chimioterapia pre- sau postoperatorie si cu radioterapia s-au ameliorat procentele de vindecare.
Cand este posibil, tratamentul preferat pentru cancerul pulmonar cu celule care nu sunt mici este interventia chirurgicala. inaintea acesteia, se face un efort pentru a reduce marimea tumorii prin radioterapie sau chimioterapie. in timpul operatiei, chirurgul indeparteaza zona tumorala impreuna cu tesutul pulmonar invecinat si cu ganglionii limfatici; deseori, intregul plaman trebuie indepartat. Dupa interventie, pacientii raman in spital pentru mai multe zile si primesc analgezice pentru durerile postoperatorii. Poate fi necesara radioterapia pentru a ucide celulele canceroase restante, dar de obicei aceasta este amanata pentru cel putin o luna, timp in care ranile chirurgicale se vindeca. Cancerele cu celule care nu sunt mici ce nu pol fi tratate chirurgical sunt Iralate de obicei prin radioterapie.

Datorita tendintei sale de a se extinde foarte mult, cancerul pulmonar cu celule mici este tratat de obicei prin polichimioterapie - utilizarea combinata a mai multor medicamente - deseori alaturi de radioterapie. Anumitor pacienti selectionati care au cancer pulmonar cu celule mici, unii medici le recomanda transtul de maduva osoasa pentru a permite administrarea de doze mai mari de chimioterapie. (Cititi Limfoamele.)
Pacientii avand cancere metastazate, adica extinse in locuri indepartate, pot fi tratati fie prin chimioterapie, fie prin radioterapie. Deoarece cancerul pulmonar metastatic este foarte dificil de vindecat, tintele principale ale tratamentului sunt asigurarea confortului si prelungirea vietii. Terapiile curente pot micsora tumorile, ceea ce poate ameliora durerile si alte simptome. Pacientii avand cancer pulmonar avansat iau de obicei medicatie pentru controlul durerilor. Morfina si diversele ei derivate sunt larg utilizate si extrem de eficiente in ingrijirea durerilor canceroase.
Cercetatorii cauta constant moduri mai bune de tratament pentru cancerul la plaman, pentru ameliorarea simptomelor si a calitatii vietii pacientului. Sunt in studiu noi combinatii de chimioterapie, noi forme de radiatii si utilizarea de medicamente care fac celulele canceroase mai sensibile la radiatii. Chirurgia experimentala cu laser a redus sau eliminat cu succes tumorile care blocheaza bronhiile, imbunatatind astfel respiratia. Sunt de asemenea in curs studii pentru testarea diferitelor forme de imunoterapie si terapie ge-nica impotriva cancerului la plaman. Imunote-rapia manipuleaza sistemul imunitar natural, in speranta de a-l face sa devina agresiv pentru cancer, in timp ce terapia genica utilizeaza material genetic strain injectat in celulele tumorale pentru a incetini sau opri extinderea lor.

MEDICINA ALTERNATIVA

O data ce tratamentul conventional este pornit, se poate face mult pentru calmarea durerii, temeri lor si disconfortului din cancer. Majoritatea terapiilor complementare pentru cancer pot fi urmate in conditii de siguranta o data cu tratamentul standard, dar nu trebuie niciodata sa inlocuiasca ingrijirea medicala. Desi rezultatele difera intre pacientii care au primit ingrijiri complementare, multi au avut beneficii de Ta terapia prin grupuri de sustinere, alimentatie si dieta imbunatatite si diferite exercitii de manipulare fizica si medicina psihosomatica. Pentru mai multe informatii privind terapiile complementare pentru cancer, cititi Cancerul.

ALIMENTATIE Sl DIETA
Unele studii nutritionale sugereaza ca anumite vitamine si substante minerale asigura protectie impotriva cancerului pulmonar. Se considera ca diferiti antioxidant, printre care vitaminele C si E, ca si beta-carotenul (vitamina A) si alti carotenoizi ar proteja plamanii de efectele nocive ale fumului de tutun si altor carcinogeni. Entuziasmul pentru diferite substante nutritive trebuie insa temperat de alte studii, care fie au contrazis, fie nu au reusit sa sustina astfel de rezultate incurajatoare.
Pana cand efectele depline ale anumitor substante nutritive r fi clarificate, majoritatea cercetatorilor sunt refractari la recomandarea unor suplimente de vitamine si substante minerale drept agenti potentiali de prevenire in cancerul pulmonar. Ei recomanda insa consumarea unei diete bine echilibrate, care sa asigure in mod adecvat fibre si substante nutritive.

Evaluarea riscului radonului
Radonul este un gaz radioactiv incolor si inodor care este emanat constant din scoarta Pamantului. Studiile din anii cincizeci pe mi- i nerii ce lucrau in exploatarile de uraniu din Platoul Colorado au dovedit in mod convin-gator ca expunerea prelungita si intensa la radon proaca cancer pulmonar. Agentia , pentru Protectia Mediului din Statele Unite (EPA) avertizeaza ca expunerea la radon la ( domiciliu de 4 picocurie sau mai mult poate determina cancer la plaman. (Un picocurie reprezinta o bilionime dintr-un curie, unitatea standard de masura pentru radioactivitate.) t Se considera ca fumatorii ar fi deosebit de susceptibili la riscul dat de radon, chiar la niveluri scazute.
EPA recomanda, dar nu impune, ca toate casele americanilor sa fie testate si protejate impotriva radonului. Criticii campaniei EPA sus- I tin ca cheltuielile acesteia nu sunt necesare, in timp ce suporterii insista ca dole - oricat de indirecte ar fi - justifica politica EPA. De fapt, putine do stiintifice sustin punctul de vedere al EPA, iar unele studii au descoperit ca statele cu cele mai inalte niveluri de radon in gospodarii au o incidenta mai mica decat media a cancerului pulmonar. Raspunsul EPA la dez-batere: "Mai bine siguranta decat regrete."

TUMORI IN PLAMANI

Cancerul pulmonar nu este, de obicei, detecil pana la aparitia simptomelor si efectuarea unei radiografii. Carcinomul epidermoid si adenocarcinomul sunt formele cele mai frecvente ale bolii. Carcinomul epidermoid apare tipic in bronhiile principale (caseta de sus). Adenocarcinomul se gaseste mai frecvent in bronhiolele mai mici (caseta de jos).

CE PUTETI FACE ACASA
Daca vi s-a practicat o interventie chirurgicala pe plaman, asistenta medicala sau medicul va pot arata exercitii speciale pentru a va ameliora respiratia si intari muschii toracelui. Va puteti calma iritatia pielii asociata cu radioterapia purtand haine largi si tinandu-va pieptul la adapost de soare. Evitati utilizarea de lotiuni pentru piele daca nu sunt aprobate de medicul dumneaastra. Pentru alte idei despre cum se poate face fata dificultatilor cancerului si tratamentului sau, cititi Cancerul.

PREVENIRE

Cea mai buna aparare impotriva cancerului la plaman este sa nu fumati. Ruperea cu obiceiul fumatului poate fi dificila, dar este posibila. (Cititi Fumatul, sevrajul de nicotina.) in timp ce va pregatiti sa va lasati, reduceti numarul de tigari pe care le fumati zilnic. Multi oameni raporteaza ca intreruperea brusca a fumatului de tigari este mai eficienta decat scaderea treptata. Participarea la un grup de sustinere va poate mentine hotararea de a va lasa. Daca locuiti sau lucrati alaturi de fumatori, incurajati-i sa se lase de fumat si cere-ti-le sa nu fumeze in apropierea dumneaastra. Daca sunteti expus la carcinogeni chimici la locul de munca, luati masurile de protectie necesare pentru a limita inhalarea.