Prezenta permanenta a glucidelor in sange sub forma de monozaharide este obligatorie, vitala si se afla sub un nivel constant, reprezentat de glucoza (glicemia), fiind supravegheat si reglat neuro-hormonal (homeostazia).

Homeostazia

un control biologic /ara egal al organismului

Nivelul glucozei din sange este controlat cu ajutorul insulinei si al gluca-conului, hormoni produsi si secretati de pancreas (fabricati de celulele A si, respectiv B, din insulele lui Langerhans) si, in anumite situatii, influentat de catre andrenalifla, secretata de glandele suprarenale (medulo-suprarenala).
"In jocul" acestui control mai intra si alti hormoni ca glucocorticoizii (secretati de cortico-suprarenala), somatotropina (hormon de crestere din hipofiza), tiroxina (hormon tiroidian).
Cantitatea de glucoza din sange

rezultat legat de metoda tehnica utilizata - este (in serul sanguin) intre 0,70 - 1,10 gr/l (4 - 5,5 mmol/1).
Acest nivel este consecinta unui sistem de supraveghere biologica de baza, de securitate multipla a organismului

homeostazia.
Astfel, in mod normal, in ceea ce priveste glicemia, nivelul constant in limitele normale al glucozei in sange este consecinta prezentei cantitative a acesteia rezultata din sursa alimentara externa, dar si prin "mobilizarea" ei, daca este neie, din rezervele de glucoza ale organismului (glicogen hepatic, muscular etc), prin glicogenoliza sau prin glucogeneza pentru mentinerea acestei concentratii.
Concentratia glucozei in sange, la nivelul celulo-tisular este tributara si celei care provine de la nivelul tractului gastro-intestinal, dupa digestia glucidelor si absorbtia lor sub forma de monozaharide.
De asemenea, acest nivel este mentinut si prin "jocul" activitatilor aces-tor hormoni care au mai fost amintiti, ca: glucaconul pancreatic (ce ajuta hidroliza glicogenului in glucoza) ; adrenalina (activeaza glicogenoliza glico-genului hepatic si muscular) ; glucocorticoizii (cortisol, corticosteron etc), care activeaza fabricarea glucozei, la neie, din proteine si grasimi, dar si stocarea ei (deci, impiedica consumarea acesteia prin "franarea" meolizarii ei la nivel tisular).

Iata, intrega panoplie legata de existenta unei cantitati in limite normale, constante si permanente ale glucozei in organism.
Folosirea glucozei "arderea" ei la nivel celular, care este meolismul ei esential, ca si readucerea acesteia in sange, din rezerve, se face sub controlul insulinei (hormon pancreatic).
Aceasta face ca glucoza sa fie utilizata la nivelul celular prin oxidarea ei producand energie sau la fabricarea, ori stocarea sub forma de proteine, dar, mai ales, de grasimi (in care se poate transforma) cand este in surplus sau la neie.
In schimb, in lipsa sau in insuficienta de insulina (diabet), glucoza nu mai este utilizata normal cantitativ de tesuturi si celule, atunci ea crescand in sange sau in lichidul interstitial, ori va fi eliminata, in parte prin rinichi (gluco2urie).
In acest caz, energia necesara organismului va fi completata prin caolismul proteic (arderea proteinelor) si lipidic (arderea lipidelor), insa cu unele consecinte negative.
In stare normala de sanatate, in mod natural, furnizorul principal de monozaharide (glucoza, fructoza, lactoza etc.) este insasi cantitatea (ratia) zilnica de alimente, ce contine hidrati de carbon simpli si complecsi, care r asigura satisfacator necesarul de glucide al organismului.
Glucoza respectiva si cea rezultata din transformarea galactozei, fructozei si a altor monozaharide din alimentele care ajung in sange (hexoze, pentoze, trioze), r fi supuse fenomenului de homeostazie, prin "jocul" de ardere sau stocare.
Ratia zilnica optima de glucide, a unui om normal, trebuie sa acopere intre 45

60 % din caloriile totale necesare acestei perioade, in medie, un aport de 200 - 300 de gr de glucide in 24 de ore continute in totalul de alimente consumate, conform elului numarul 3.
Aceasta ratie poate fi adaptata, prin crestere sau diminuare, cand neile energetice ale organismului o cer.
Dar, aceste "manevre" de marire sau scadere a aportului glucidic, pe termen lung, nu pot trece peste anumite limite, fara a deveni nocive.
Astfel, rtia minima, indispensabila pentru integritatea celulelor nerase (sensibile la lipsa de glucide) este de aproximativ 100 gr de glucide zilnic, conform elului nr. 3.


GLUCIDELE CONTINUTE IN UNELE PRODUSE CONSUMUL ALIMENTAR OBISNUITE DIN
DENUMIREA ALIMENTULUI GLUCIDE IN GR. LA 100 GR. DE PRODUS

Cane Ale vita Pana ta 0,5

Ficat Pana la 4

Carnea tic porc si de pasare Pani la 0,5

Peste Pana b 0,6
Castravete, andive, laptuci, spanac, ardei, rosii, ridiche, varza, conopida, vanata, (elina (frunze}, ciuperci 2- 5
Anyhinarc, pepene pilben, sfecla, praz, morcov, tclina (radacina), ceapa 6 10

Mazare verde, paslirnac (radacina), cartof 15 20

l-ei^imc uscate 25-30

Fasole boabe, linte, mazare uscati Peste 65

Acado, masline, mure, capsuni, zmeura, pepene verde, caise, portocale, mandarine, prunc, prep Imit 5-l0

Ananas, piersica, mar, para, cirese, strugure 12 20

Banana 28 30

Nuci, amandc, arahide, alune, niigdalc 15 .'A

Prajituri, miere. Peste 70

Bauturi alcoolice: bere, vin 4- 8

Zaharul 99

Inseamna ca, intr-o stare de "urgenta" meolica, daca acest aport minim "extrem" de glucoza nu este satisfacut se va recurge la cantitatea care va rezulta din transformarile posibile ale altor rezerve (proteine, grasimi).
Se estimeaza ca proteinele prin transformarea lor in glucide (prin meolism intermediar) pot fi folosite in proportie de 50 %, comportandu-se ca niste glucide, zise "lente". Pentru un regim hipoglucidic pare a fi satisfacator un procent de 30 - 35 % de glucide din caloriile totale (600 - 700 de calorii rezultate din aport glucidic la un necesar de 2.000 kcal).
Este bine ca aceste glucide sa fie, in cea mai mare parte, glucide complexe, de absorbtie lenta (produse zaharoase "lente"), pe care le gasim in componenta cerealelor, leguminoaselor, radacinoaselor, semintelor, in cea mai mare parte sub forma de amidon.
Glucidele simple, zise "rapide", care se digera si se absorb rapid la nivelul intestinului subtire si care pot ridica imediat (in cazul unei cantitati mai mari din acestea), peste normal, nivelul glucozei in sange (hiperglicemie in "croset"), trebuie limitate la aproximativ 10 % din totalul glucidelor continute in produsele consumate de-a lungul unei zile"'.
Nefiind rba de abuzul de dulciuri (ciocolata, inghetata, prajituri, bauturi nealcoolizate, dar indulcite, mierea, sucurile de fructe), consumul acestora trebuie limitat si realizat, in general, la sfarsitul unei mese, spre a nu genera o secretie brutala de insulina, printr-o absorbtie rapida.
In general este bine sa se foloseasca, mai ales, fructele care, in afara de glucide, mono si dizaharide (in special fructoza), contin fibre, pecrine, ce pot face dublu joc de absorbtie lenta a lor sau de diminuare a captarii unor nutrimente, uneori nedorite (colesterolul) si, in plus, o facilitare a tranzitului intestinal.