eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Tratamentul cancerului

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli si tratamente » cancerul » tratamentul cancerului

Tratamentul citostatic

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire


Advertisements
Ca si in cazul radioterapiei, tratamentul cu citostatice urmareste distrugerea celulelor canceroase aflate in tumora si in preajma ei dar si a celor plecate la distanta mare de aceasta - metastazate. Deci, daca chirurgia si radioterapia reprezinta tratamentele locale si loco- regionale, tratamentul cu citostatice este un tratament general - pentru ca medicamentul circula prin sange in tot corpul si ataca celulele canceroase oriunde s-ar afla. Sa presupunem ca avem de a face cu o tumora mica, unde la san. Am facut radioterapie si am omorai astfel posibilele celule canceroase aflate in tesuturile din jurul tumorii si o mare parte din cele ce o alcatuiesc (uneori tumora se micsoreaza atat de mult incat pare sa fi disparut cu toiul). Dupa aceea chirurgul scoate sanul si grupurile de ganglioni din apropiere pentru a indeparta si restul de tumora care, chiar daca nu se mai vede cu ochiul liber, exista lotusi. Examenul histopa-tologic al intregului tesut scos la operatie ne confirma ca s-a indepartai corect toata zona bolna (adica bisturiul a taiat in tesut sanatos la o departare desiul de mare de tumora), dar o serie de clemente pe care le pune in evidenta microscopul ( . 61) sugereaza ca exista posibilitatea ca unele celule canceroase sa fi scapat in circulatie si sa se afle unde prin organism. Ce facem in situatia asta? Nici chirurgul, nici radioterapeutul nu ne pot ajuta decat dupa ce eventualele celule metastazate se inmultesc si ajung tumori ce pot fi localizate, iar atunci doar daca este vorba de una sau doua metastaze aflate in zone ale organismului accesibile chirurgiei sau radioterapiei. Dar ce ne facem pana atunci? Nu putem lasa sa ireaca timpul in speranta ca organismul nostru reusi sa omoare singur majoritatea celulelor mclaslazate ca doar una-doua din ele sa ajunga in cele din urma sa formeze tumori ce ar putea fi indepartate chirurgical sau omorate prin iradiere. De ce? In primul rand pentru ca nu putem sti cate vor da nastere la metastaze (pot fi doua dar pot fi si douazeci si doua), unde vor aparea acestea si apoi - amintiti- ce am discutai in modulele anterioare - metastazele dau la randul lor metastaze si asa mai departe. Nu ne ramane decat o solutie: sa folosim niste medicamente care. introduse in organism, sa circule peste tot (sau macar aproape peste tot) si sa omoare celulele metastazate inainte de a apuca sa se instaleze cu tot confortul in organismul nostru si sa ni-l distruga. Aceste medicamente sunt citostaticele. La fel ca si in cazul iradierii, citostaticele distrug neselectiv atat celulele normale cat si celulele canceroase dar, la fel ca si in cazul iradierii, celulele normale se pot regenera mai repede decat cele canceroase. Se stie exact care este cantitatea de substanta (pentru fiecare citostatic in parte) ce poate fi administrata ca sa se obtina un maxim de distrugere a celulelor canceroase cu un minim de distrugere a celor sanatoase. Se stie de asemenea cat timp este nevoie sa se lase intre doua administrari pentru ca tesuturile sanatoase afectate sa aiba timp sa se regenereze, iar celulele canceroase - nu. Cunoscand aceste doua elemente, medicul stie la ce interl de timp. cat si pentru cat timp trebuie sa administreze medicamentul. Citostaticele sunt alese in functie de tipul de cancer, de localizarea lui si de eventualele alte boli pe care le mai are pacientul. Suma citostaticclor administrate odata (in una, doua, trei si uneori chiar mai multe zile) reprezinta o cura dupa care urmeaza interlul liber necesar refaceri i tesuturilor normale ale organismului care. in medie, este cam de trei saptamani (in functie de citostaticele folosite), apoi urmeaza cura urmatoare - pauza - cura - pauza Numarul de cure este riabil in functie de stadiul evolutiv al bolii, de momentul in care sunt administrate in cadrul schemei generale de tratament, de felul cum raspunde boala la administrarea lor. de rezistenta organismului. Orice abatere de la regulile de administrare a tratamentului are rezultate nefaste. Sa vedem cum si de ce:

•scaderea dozelor de citostatice dintr-o cura "ameteste" dusmanul,


dar nu-l omoara;

•marirea interlului dintre cure ii permite sa-si revina si sa-si intareasca fortele,
•micsorarea interlului dintre cure distruge dusmanul dar si pe victima sa;
•intreruperea curelor inainte de vreme permite celulelor canceroase care au supravietuit sa "invete" sa se apere de armele cu care au fost atacate, care la un viitor atac se dovedesc a nu mai fi eficiente.

Foarte important acest lucru! Multi bolnavi, satui de neplacerile tratamentului, isi iau din proprie initiati dupa cate cure o pauza lunga si hotarasc sa-l reinceapa de abia dupa ce boala isi arata iar coltii. De multe ori se dovedeste a fi prea tarziu - celulele canceroase au devenit rezistente la citostaticele cu care au mai venit odata in contact si chiar la unele din cele cu care nu s-au intalnit pana atunci. Trebuie sa tineti cont ca paleta de medicamente citostatice din care avem de ales nu este chiar atat de mare incat sa nu ne pese cand unul, doua sau mai multe dintre ele nu mai pot fi de folos. in plus, eficienta tratamentului are si ea anumite limite, cand boala este foarte ansata (cantitatea totala de celule canceroase din organism este foarte mare si au apucat sa devoreze totul in calea lor) citostaticele nu mai pot face minuni, iar uneori nu mai pot face chiar nimic.
Singure sau asociate cu celelalte metode de tratament, citostaticele dau rezultate bune, chiar in stadii mai inaintate ale bolii putand obtine uneori vindecarea, alteori o supravietuire indelungata si, in cel mai rau caz, macar o ameliorare a suferintelor bolnavului.
Cand, si cum trebuie facut tratamentul este responsabilitatea medicului oncolog sa hotarasca. Bolnavul trebuie sa inteleaga ca atunci cand i s-a recomandat acest tratament inseamna ca este neaparat necesar pentru viata lui si ca suferintele pe care i le provoaca aplicarea lui (uneori destul de mari) sunt mult mai mici decat cele prin care ar putea trece daca nu l-ar face. (Daca in altce nu credeti, ganditi- macar la costul imens pe care il presupune acest tratament. Cine ar arunca milioane pe apa sambetei, de pomana?) In plus, suferintele provocate de ele dispar dupa terminarea tratamentului, pe cand cele provocate de boala devin din ce in ce mai chinuitoare si dispar odata cu moartea.
Multe din efectele toxice sunt comune tuturor citostaticelor, iar altele
sunt specifice unuia sau altuia dintre ele. Sa vedem care sunt acestea si


cum ne putem lupta cu ele:

•scaderea numarului de globule albe, rosii si de trombocite - in general pauza dintre cure este suficienta ca sa le permita revenirea la normal. Daca lucrul acesta nu se produce, medicul are resursele necesare pentru a interveni si resili situatia. Pacientul trebuie sa aiba grija sa se fereasca de infectii (igiena, evitarea contactului cu persoane purtatoare de boli contagioase etc), sa nu recurga de exemplu la tratamente stomatologice sangerande (extractii dentare) fara sa ceara aprobarea oncologului si in principiu sa-i ceara sfatul acestuia ori de cate ori i se pare ca ce nu este in regula -febra, oboseala extrema, sangerarea gingiilor, urina cu sange etc. •manifestari digestive - in general nu au o gravitate deosebita si nu necesita intreruperea tratamentului, dar exact din cauza lor bolnavii sunt tentati sa-l intrerupa. Cel mai adesea este vorba de greata si rsaturi ce pot aparea chiar din prima zi a curei si tin in general 4-5 zile. Medicamentele existente azi si care se administreaza o data cu citostaticele reusesc sa le inlature sau macar sa le diminueze foarte mult. De cele mai multe ori intensitatea lor depinde si de starea psihica sau mai pe sleau de frica bolnavului. Ca doda, unii bolnavi incep sa aiba greata cu o zi doua inainte de tratament, numai la gandul ca urmeaza sa-l faca. in marea majoritate a cazurilor am constatat ca este vorba de persoane care nu au informatii suficiente asupra bolii si tratamentului pe care il fac sau nu sunt convinse ca acest tratament merita facut. (in fond, ceaiurile din scoarta de nu-stiu-ce-copac sau pasele magnetice nu dau greata, iar respectivii vindecatori au si timpul si lipsa de scrupule necesara ca sa-si faca bine "reclama" pentru a-si vinde "marfa".) Unele citostatice produc diaree sau constipatie. Ambele se rezol in scurt timp cu sau fara ajutorul medicului si cu un regim alimeniar de crutare.

• stomatite - se manifesta la nivelul gurii ca niste ulceratii care uneori pot sangera. Apar cam dupa o saptamana de la terminarea curei si se vindeca spontan cam dupa inca o saptamana-zece zile. Cand vindecarea nu se produce inseamna ca s-a adaugat o infectie locala pentru care medicul prescrie tratamentul adect. Bolnavul isi poate usura suferinta pastrand o igiena foarte stricta (gargara inainte si dupa fiecare masa cu o solutie de bicarbonat de sodiu - 10 lingurite rase de bicarbonat la un litru de apa), iar daca usturimile sunt foarte mari medicul poate inta sa folositi un anestezic de suprafata care sa poata permite sa mancati fara chinuri. Mai pot aparea uscaciunea gurii si alterarea gustului pentru alimente.
•inima si plamanii - unele citostatice produc leziuni cardiace, de aceea ele nu pot fi folosite intotdeauna la cei cu boli grave de inima, iar cand se folosesc se respecta la toti bolnavii cu mare strictete o anumita doza totala pe viata care nu trebuie depasita. De aceea este important ca atunci cand. dintr-un motiv sau altul, schimbam medicul care ne trateaza sa aducem toate datele legate de tratamentele pe care le-am facut pana in acel moment (chiar daca le-am terminat in urma cu cati ani). Nu este suficient sa-i spunem medicului: am mai facut tratament cu "medicamentul ala rosu" (farmarubicina), nu-i suficient nici daca stim cate cure am facut cu acest medicament, important este ca medicul sa afle cate miligrame de farmarubicina ni s-au injectat. Acest lucru este labil si pentru alte citostatice care nu afecteaza inima, dar pot produce modificari pulmonare grave daca se depaseste o anumita doza pe viata (bleomicina).
•ca urinara - unele citostatice pot produce un fel de cistita banala (urinari frecvente, usturimi, chiar sangerari). Spuneti-i medicului si sti sa ajute.
•fertilitatea, atat la barbati cat si la femei este diminuata de citostatice. La barbati procesul este ireversibil ducand la sterilitate; la femei depinde de rsta si poate fi reversibil, o eventuala sarcina fiind posibila dupa un an si jumatate de la terminarea tratamentului, in general acest efect advers este mai putin important and in vedere ca majoritatea bolnavilor sunt trecuti de rsta cand doresc sau mai pot sa aiba copii.
•la nivelul pielii pot aparea tot felul de reactii, de la simpla roseata la ulceratii (pe zonele iradiate anterior), destul de rar, pigmentare de-a lungul selor de sange (dungi mai inchise la culoare) si, mai rar, chiar ingrosari ale pielii in dreptul articulatiilor. Apar numai la unele dintre citostatice si oricum dispar fara probleme la terminarea tratamentului. Doar ulceratiile necesita o ingrijire mai atenta din cauza riscului de infectie.
•caderea parului este una din cele mai neplacute manifestari ale toxicitatii tratamentului. Nu este obligatorie, dar cand se intampla deprima foarte tare bolnavul si de multe ori il determina sa renunte la tratament. Evident ca este neplacut sa te privesti in oglinda si sa-ti capul chilug, indiferent ca esti tanar sau batran, femeie sau barbat. Dar trebuie inteles ca este un pret mic de platit in schimbul vietii. Mai bine sa stai 3-4 luni fara par pe cap decat sa suporti chinurile unei boli distrugatoare si sa-ti scurtezi viata cu 10-l5 ani sau mai multi. O palariuta, o basma, sau o peruca pot masca acest neajuns si oricum parul creste dupa terminarea tratamentului, uneori chiar mai frumos. in fond ceea ce deranjeaza cel mai mult sunt reactiile stupide de curiozitate sau de batjocura ale celor ce nu sunt in stare sa inteleaga o astfel de situatie. Nu merita sa ne punem viata in pericol numai pentru a nu da un subiect de barfa gurilor rele din vecini. Nu uitati ca singurele "boli" cu aderat rusinoase pe lumea asta sunt rautatea si lipsa bunului simt.
•unele citostatice pot da dupa injectarea in vena o durere acuta pe traiectul nervilor sau puternice dureri de cap. Va trebui atunci sa renuntam la ele pentru ca urmatoarea administrare ar face aceste dureri si mai intense.
•modul de administrare a citostaticelor este insotit si el uneori de efecte adverse neplacute. Cele mai frecvente se produc la injectarea intravenoasa cand o mica cantitate de substanta trece in afara venei, producand iritatie locala chiar pana la necroza. Cand obserti o inrosire a locului de perfuzie (sau simtiti o usturime persistenta) trebuie sa chemati asistenta sau daca este vorba de o administrare in ambulator (la policlinica) sa ungeti
locul respectiv cand ajungeti acasa cu un unguent cu hidrocortizon


si sa puneti comprese reci (chiar gheata).

Marea majoritate a citostaticelor folosite in oncologie se injecteazaIn muschi sau vene (fie direct fie prin perfuzie) dar exista si sub forma de lete, iar unele chiar si in unguente. in stadiile ansate ale bolii (poate fi orice localizare initiala), cand in abdomen sau chiar in cutia toracica se strange un lichid in care microscopul descopera celule canceroase, citostaticele pot fi introduse direct aici, dupa ecuarea lichidului. in speranta de a impiedica refacerea lui.


Sunt multe reactiile neplacute ale citostaticelor si uneori destul de greu de suportat, dar ceea ce trebuie sa intelegem - am mai spus-o si o repetam - este ca niciodata tratamentul nu este recomandat intamplator si daca medicul ni l-a propus inseamna ca este nevoie de el. Marea majoritate a bolnavilor trec mai usor peste ele daca le cunosc si inteleg ca aceste neplaceri sunt mici in atie cu beneficiul pe care il aduc. Nu lasati pacaliti de faptul ca, uneori, boala nu deranja cu nimic, singurele suferinte aparand odata cu inceperea tratamentului. Daca ati avut rabdare sa cititi cu atentie si daca am reusit sa fim cat de cat convingatori suntem siguri ca dati seama de importanta acestui lucru.



Alte materiale medicale despre: tratamentul cancerului

In infarctul acut de miocard apar toate formele principale de aritmii. Pentru a intelege anatomia sistemului de conducere si principiile electrofiz [...]
In infarctul acut de miocard apar toate formele principale de aritmii. Pentru a intelege anatomia sistemului de conducere si principiile electrofiz [...]
De la inceput se pune intrebarea daca alergia alimentara poate fi prevenita (la fat si la copilul mic). Raspunsul nu este usor de dat, intru-cit au ex [...]

Despre tratamentul cancerului

Advertisements


Alte sectiuni

Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat

Vezi toate intrebarile
Copyright © 2010 - 2014 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact