in anii '50, dar mai ales incepind cu anii '60, oamenii de stiinta si-au indreptat atentia asupra microelementelor nutritive

substante prezente in cantitati mici in alimentatie, multe dintre ele indispensabile etii: tamine, minerale, aminoacizi, acizi grasi. Vitaminele sint molecule organice (cu baza de atomi de carbon) care se gasesc in vegetale ,sau in alimentele de origine animala. In lipsa lor organismul risca sa se imbolnaveasca sau chiar sa piara. Mineralele

substante anorganice

sint prezente in scoarta terestra. De aici, ele trec in te si in apa, iar noi le absorbim, utilizindu-le apoi in numeroase reactii fiziologice necesare etii celulei, transmiterii influxului nervos, echilibrului fluidelor din corp. Se gasesc, de asemenea, in compozitia oaselor. Vitaminele si mineralele permit reactii enzimatice in cursul carora, prin alipirea ori desprinderea unuia sau a mai multor atomi, o substanta se transforma in alta. In acest fel, de exemplu, pornind de la zaharul sau de la grasimile pe care le consumam, celulele produc energie. Enzimele sint pur si simplu niste proteine specializate, cu ajutorul carora poate avea loc o reactie; niste A mijlocitoare A, cu alte cunte. Numeroase enzime incorporeaza in structura lor minerale. Fara minerale, ar fi ca niste automobile fara roti: n-ar functiona. Alte enzime au nevoie si de minerale, si de tamine pentru a fi puse in actiune : in acest caz, taminele si mineralele joaca rol de cheie. Importanta taminelor si a mineralelor tine, in parte, si de functia pe care o indeplinesc in reactiile enzimatice. Dar acesta nu este singurul lor rol de seama, dupa cum vom vedea.

Aminoacizii sint in numar de douazeci. Ei reprezinta constituentii de baza ai proteinelor. Ingeram proteine, consumind atit vegetale, cit si alimente de origine animala.
Acizii grasi ne sint furnizati de grasimi. Ne slujesc din plin, caci au intr-o multime de intrebuintari: sursa de energie, constituirea membranelor celulare, sinteza colesterolului si a hormonilor, transmiterea impulsurilor nervoase, precum si alte functii mai complexe.
Alimentatia ne ofera nenumarate alte microelemente nutritive, ale caror mecanisme de actiune abia incepem sa le intelegem. E vorba de acele substante prezente in te, numite flavonoide, polifenoli, carotenoide. Tot din vegetale (cum e soia, de pilda) ne putem procura chiar hormoni. Toate aceste substante joaca un rol important in starea sanatatii noastre si, datorita unor mecanisme complexe, pe care nu le voi detalia acum, se banuieste ca au capacitatea de a preveni imbatrinirea si cancerul.

APORTURILE RECOMANDATE
Cantitatile vadit insuficiente de tamine si minerale determina o deteriorare rapida a starii de sanatate. Lipsa taminei C, de pilda, provoaca scorbutul. Carenta de niacina (tamina B,) declanseaza o alta boala, pelagra. O cantitate scazuta de seleniu poate duce la aparitia unor tulburari cardiace. Plecind de la aceste constatari, autoritatile sanitare din fiecare tara au silit niveluri zilnice minime necesare de elemente nutritive, menite sa impiedice, in rindul majoritatii populatiei, irea unor boli carentiale. Aceste praguri poarta denumirea de aporturi nutritionale recomandate (ANR; apports nutritionnels conseilles sau ANC in Franta, recommended dietary allowances sau RDA in SUA). Aporturile de elemente nutritive recomandate sint astfel calculate incit sa impiedice declansarea carentelor si a bolilor acute: Ele sint, prin urmare, relativ scazute, intrucit o cantitate foarte mica este suficienta pentru a preveni tulburarile legate de carente. De exemplu, aportul de tamina E recomandat este de 18 UI. Asemenea recomandari pornesc, asadar, de la principiul ca taminele nu au alt rost decit de a preveni boli ca scorbutul. Dar oamenii de stiinta care se interesau inca de acum patruzeci de ani de astfel de probleme au facut alte descoperiri, care au constituit punctul de pornire al nutriterapiei si care, astazi, joaca un rol in reconsiderarea calcularii ANR.

NEVOI DE LA CAZ LA CAZ

In primul rind, nevoia de tamine si minerale, ca si de aminoa-cizi, difera in functie de indid. Ea depinde, de asemenea, si de starea de sanatate a fiecaruia. Astfel, in cursul anumitor infectii rale scade, nu se stie de ce, nivelul taminei A. Vitamina A este foarte importanta in lupta impotriva infectiei si, totusi, nivelul ei se prabuseste tocmai atunci cind organismul are mai multa nevoie de ea.
Nevoile variaza si in functie de stilul de ata. Femeile care folosesc pilule anticonceptionale dispun de mai putin acid folie (tamina B9) decit cele care nu le folosesc. Fumatorii duc lipsa de tamina C. Vegetarienilor le lipseste tamina B,,. Marii consumatori de zaharicale se resimt de pe urma deficitului de crom. Si asa mai departe
Virsta este un alt factor de diferenta: dupa 60 de ani, carentele in tamine si minerale se inmultesc, ca si cum organismul nu ar mai fi in stare sa se foloseasca de ceea ce ii ofera hrana.