DE CE ESTE ALIMENTATIA ATAT DE IMPORTANTA IN VIATA OMULUI?
Sa zicem ca traiti aproximativ 70 de ani. in acesti ani veti avea de a face cu incredibila cifra de 30 tone de mancare. Hrana este combustibilul care ne furnizeaza energia ce ne mentine in miscare, iar nutrientii, constituentii minusculi din aceasta hrana, ne fac sa fim ceea ce suntem in carne si oase. Inima bate datorita lor, muschii, rinichii, ficatul, creierul depind direct de acesti nutrienti. Hrana confera caldura corpului, hrana repara celulele distruse si tot hrana ne ajuta sa gandim. Iata de ce alimentatia, hrana, este atat de importanta. Dar nu orice fel de hrana.
Cum adica? Fiecare dintre vietuitoarele acestei ete a fost proiectata pentru un anumit fel de hrana. Sa luam, de pilda, leul. Alimentatia acestuia consta in principal din carne, fara vegetale. Leul nu ar supravietui, in conditiile actuale, fara carne. Asa este constitutia lui. in schimb, leul are posibilitatea de a sintetiza in organismul sau vitamina C, vitamina aflata preponderent in vegetale, pe care acest animal nu le consuma. Pe de alta parte, animalele erbivore - caprioara, girafa, ca, etc, nu consuma decat vegetale, si ele traiesc foarte bine cu aceasta alimentatie. Leul este deci carnivor, iar celelalte animale citate sunt erbivore, hranindu-se doar cu frunze verzi.

Are importanta respectarea alimentatiei pentru care o vietate a fost creata? Indiscuil. Leii, oricat de multa carne ar manca nu vor avea niciodata arterele captusite si blocate de colesterol. Studierea anatomiei organismului animalelor si a omului scoate in evidenta faptul ca omul a fost creat pentru o dieta vegetariana. Dintii nostri, de pilda, cu suprafetele lor predominant netede, sunt desemnati spre a macina si zdrobi alimentele vegetale de consistenta dura, si nu am putea consuma carnea daca aceasta nu ar fi fiarta mai intai. Caninii nostri nu seamana cu cei ai animalelor carnivore, in mod clar noi nu avem dinti cu care sa sfasiem carnea sau sa ne ucidem prada asa cum o fac aceste animale. De asemenea, intestinele animalelor carnivore si omnivore au o forma ce permite trecerea rapida a carnii prin ele, fara prea multa stationare in organism. In schimb, intestinul omului este foarte lung si incretit, cu multe cute; astfel el este greu incercat atunci cand trebuie sa faca fata unei cantitati mari de grasimi si lipsei fibrelor alimentare, elemente caracteristice carnii, laptelui si oualor.
Daca omul a fost creat sa manance vegetale, cum se face ca a ajuns omnivor, consumand in prezent si alimente de origine animala? Este o poveste lunga, ce tine cat istoria omenirii.
Potrivit Bibliei, la inceput, imediat dupa crearea sa, Dumnezeu i-a dat omului ca hrana " orice iarba [ta] care face samanta ti care este pe fata intregului pamant si orice pom care care in el rod cu samanta." (Geneza 1:29). Deci, hrana prescrisa de Creator initial pentru om era alcatuita din vegetale, adica: cereale, fructe, seminte si legume. A urmat insa pacatul, care a produs acea schimbare de nedorit pentru om - neascultarea - ce l-a condus la boala si moarte, astfel ca, dupa potop, Dumnezeu a luat o masura de forta majora temporara: i-a ingaduit omului sa manance si carne datorita faptului ca o scurta perioada de timp pamantul a fost lipsit de vegetatie. Prescriptiile pentru aceasta noua situatie intervenita, pe care Dumnezeu o dorea cat mai scurta, spre binele omului, se gasesc in Biblie in sectiunea Levitic la modulul 11, unde sunt specificate in detaliu animalele care erau permise omului ca hrana. Aceeasi sectiune biblica prezinta si felul cum trebuiau consumate noile alimente. Ceea ce omului din acea perioada i se parea de neconceput, din pacate, cu trecerea vremii, a devenit o obisnuinta. Asa se face ca acum, spre sfarsit de istorie, omul mananca nu numai carne de porc, iepure, camila, etc. (animale interzise de Creator pentru ca fac rau corpului omului) dar si ceea ce odinioara era considerat o scarbosenie - omul a ajuns sa manance broaste, serpi, raci si tot felul de alte animale necurate si culmea, s-a ajuns a se considera acest lucru ca fiind normal. Dar "normalitatea" aceasta se vede foarte bine in efectele ei asupra starii de sanatate a omenirii. Majoritatea bolilor ce scurteaza si distrug viata omului provin din aceasta alimentatie, care nu respecta prescriptiile Creatorului.
Omul nu a mai revenit la dieta initiala, pe baza de vegetale, ci a ales sa aiba in alimentatia sa si carne si alte produse animale, precum ouale, laptele, branza, etc. Dintr-un cultitor de pamant la origine (el a fost asezat la inceput intr-o gradina) omul a ajuns un crescator de animale, cu consecintele pe care le vedem astazi in jurul nostru.
Daca privim in decursul istoriei cum a evoluat sanatatea si viata omului in functie de impactul pe care l-a avut alimentatia asupra lui, vom descoperi ca, in acele perioade si la acele grupuri de oameni care au ascultat de prescriptiile divine privind alimentatia, media de viata si calitatea vietii lor au fost net superioare celorlalti. Pana la potop, cand omul s-a alimentat strict cu ceea ce a prescris Dumnezeu, adica alimente de origine vegetala, media de viata a fost de 912 ani! Dupa potop, cand oamenii au inceput sa consume din carnea animalelor curate, media de viata a scazut brusc la 100 de ani! Este o diferenta, nu-i asa? In zilele noastre, oamenii care consuma carne si de la animalele necurate traiesc in medie 60 de ani, cei care consuma carne doar de la animalele curate traiesc in jur de 65 de ani, iar aceia care respecta hrana lasata initial de Dumnezeu ca hrana pentru om - adica o alimentatie vegetariana - au o medie de viata de 70 de ani. Exista si triburi izolate, care, generatii de-a randul nu au folosit deloc carne, membrii acestora depasind, nu de putine ori, rsta de 100 de ani.
Alimentatia ne influenteaza in mod corsitor sanatatea. Nu putem ignora acest lucru fara a plati un pret foarte scump cu propria sanatate si, uneori, chiar cu viata noastra.

TIPURI DE DIETE

a Alimentatia carnivora - in cadrul ei se consuma predominant carne. Eschimosii fac parte din aceasta categorie. Durata lor de viata este cea mai scurta dintre toti oamenii, aproximativ 40 de ani. Doar recent, cand s-au luat masuri energice de suplimentare a dietei lor cu vitamine, minerale si fibre, situatia s-a mai imbunatatit.
a Alimentatia omnivora - in cadrul ei se consuma atat produse de origine animala, cat si de origine vegetala, in proportii diferite, in functie de fiecare individ.
a Alimentatia ovo-lacto-vegetariana - in cadrul ei, dintre produsele animale, se evita carnea.
a Alimentatia lacto-vegetariana - in cadrul ei carnea si ouale sunt evitate in alimentatie.
a Alimentatia vegetariana - in cadrul ei se consuma doar alimente de origine vegetala, excluzandu-se carnea, ouale si produsele lactate.
a Alimentatia vegana - nu se consuma absolut nici un produs de origine animala (inclusiv mierea de albine) si nu se folosesc nici un fel de obiecte confectionate din piele sau blana de animale. Veganismul este mai degraba un curent filozofic decat unmod de alimentatie.

SUPERIORITATEA ALIMENTATIEI VEGETARIENE

Alimentatia vegetariana in care se consuma o mare rietate de produse integrale, neprocesate, nerafinate si corespunzator pregatite si ingerate ca hrana, furnizeaza toti nutrientii necesari si in cantitatea necesara, cu o singura exceptie, vitamina B12 care trebuie suplimentata in dietele strict vegetariene.

Alimentatia vegetariana are urmatoarele mari antaje:

a aport de proteine de cea mai buna calitate - proteinele din leguminoase (fasole, soia, mazare, linte, naut, bob), sunt foarte bine asimilate si folosite de organism;
a aport de grasimi de cea mai buna calitate (grasimi nesaturate din masline, avocado, nuci, alune, seminte);
lipsa completa a colesterolului (alimentele de origine vegetala nu contin colesterol), corpul isi poate asigura din resurse proprii necesarul de colesterol cu conditia expunerii zilnic la soare a pielii timp de 15 minute;
lipsa grasimilor saturate (cu exceptia uleiului de palmier si de cocos dar care, in lipsa colesterolului alimentar, nu sunt daunatoare);
aport crescut de vitamine si minerale - din fructe si legume, leguminoase, cereale;
a aport de glucide de calitate superioara din cereale si produse pe baza de cereale, si din fructe, leguminoase;
aport crescu t de fibre alimen tare (nutrienti cu efecte deosebite, in special in eliminarea toxinelor din organism), prezente in legume, fructe, leguminoase si cereale;
a prezenta in cantitate mare a compusilor fitochimici, substante folosite de corpul omenesc in lupta impotri bolilor.