Fructele se coc in septembrie-octombrie, dar se mentin pe arbusti pana in primavara, cand cad pe sol. Ca urmare, perioada de timp pentru recoltarea lor este foarte lunga. Culesul se face greu, deoarece pedun-culii fructelor sunt puternic fixati pe ramuri, iar la prinderea lor cu mana, ele crapa. Pe de alta parte, aceasta dificultate este accentuata si de ghimpii pe care-i are, care impiedica apropierea si operatiunea recoltarii. De aceea, in derea obtinerii semintelor, este bine sa se faca aceasta operatiune iarna, cand sunt inghetate, plasandu-se prelate pe teren si batandu-se crengile cu betele. Daca recoltarea se face toamna, trebuie sa se astepte maturarea fructelor, caci numai asa semintele au o rasarire buna si uniforma. intrucat cea mai mare parte a fructelor sunt grupate si plasate catre varful crengilor, in acest anotimp se pot folosi si foarfecele cu care se taie crengile ce poarta fructele.
Dintr-o tufa se pot obtine, dupa unii autori, 4-5 kg de fructe, iar dupa altii, 7-9 kg. Dupa unii autori, de la un hectar de tufisuri masi de catina alba se pot realiza in medie 9000 kg (6000-l2 000 kg) fructe. Randamentul in suc al pulpelor de catina este de cea 75%.

Este de remarcat faptul ca semintele si cojile rezultate dupa extragerea sucului pot fi uscate pana la 10-l2% umiditate, macinate si supuse extragerii uleiului. La fructele de catina, marea majoritate a uleiului se gaseste sub coaja fructului, iar uleiul obtinut este mai complex, la substantele liposolubile din uleiul de sub coaja adaugandu-se lipidele si substantele liposolubie din samanta. Pulberea poate fi, de asemenea, utilizata pentru hrana pasarilor sau a altor animale, cu consecintele de rigoare privind culoarea galbenusului, a grasimilor in general si cresterea animalelor in greutate datorita proteinelor cu continut apreciabil de aminoacizi esentiali si alte substante nutriti existente in orice samanta.