Partile utilizate: frunzele, mugurii.
Principalii constituenti: acizii malic, succinic, oxalic, lactic, salicilat de metil, tanini, pectina.
Proprietati: astringent, hemostatic, antidiabetic [H. Leclerc], diuretic. Indicatii:

Uz. intern:

hemoptizii, hematurii, hemoroizi, diarei, dizenterii, pierderi albe, metroragii, paludism,
diabet, dispepsii, reumatism gutos, anemie, oligurii, litiaza urinara.
Uz extern:
angine, gingivite, glosite, faringite, nevralgii dentare, plagi atone.
Modul de folosire (infuziile si decocturile trebuie strecurate printr-o panza pentru a elimina perisorii fini): Uz intern:
- decoct din 40 g frunze la 1 litru de apa, se fierbe 2 minute, se lasa 10 minute sa infuzeze si se bea la discretie (hemoptizii, hematurii, angine, dispepsii, diabet) si un decoct din 80 g la 1 litru de apa din care se beau doua cani mari la inceputul acceselor de paludism;
- extract fluid: 30 - 50 picaturi inaintea fiecarei mese, in diabet. Uz extern:
- decoct din 25 g frunze la 1 litru de apa. folosit in gargare (angine, gingivite), spalaturi ginale (leucorei), comprese pe ulcere si plagi atone; decoct din 60 g frunze la 1 litru de apa pentru clatirea gurii contra nevralgiilor dentare;
- mugurii recoltati primara si pastrati intr-un flacon expus la soare lasa sa se scurga un suc siropos folosit la pansarea ranilor (cicatrizant, analgezic), sau in gargare contra anginei.
N.B. Sinergice antidiabetice: turita mare, brusture, eucalipt, ienupar, muscata, laptuca, afin, nuc, maslin, saschiu actic, motul-curcanului, iarba neagra.In unele tari ca Germania, Marea Britanie, frunzele sunt folosite ca inlocuitoare ale ceaiului in bauturi curente. Aroma aminteste de ceaiul de China, recomandat glicozuricilor.