eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Vaccinul poliomielitic

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » sanatatea copilului » vaccinarile » vaccinul poliomielitic

Vaccinul poliomielitic inactivat

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Exista credinta ca, in pofida valorii profilactice intrinsece, vaccinul poliomielitic inactivat (VPI) nu poate sa asigure controlul complet al bolii si mai ales eradicarea circulatiei virusului in colectivitate. Cu toate acestea, in citeva tari unde VPI a fost utilizat exclusiv, atit boala, cit si virusul au disparut virtual . Sustinatorii vaccinului viu sugereaza ca aplicarea masiva a tulpinilor atenuate in tari vecine celor care utilizeaza VPI a influentat evolutia endemiei de asemenea maniera incit s-a ajuns la eradicare. Un asemenea mecanism nu poate fi insa operant intr-o regiune atit de larga ca Scandinavia (428 000 mile2), unde in ultimii 8—9 ani poliomielita a fost eradicata . Mai mult, populatia acestei regiuni (16 milioane) are contacte intense cu toata lumea, fiind frecvent vizitata si calatorind mult (in fiecare an, un milion de suedezi isi petrec concediul in tari unde probabilitatea expunerii la virusul poliomielitic este mare: regiunea mediteraniana etc). Adevarata explicatie a acestor rezultate este data de organizarea actiunilor de vaccinare, de sanitatie in general si de valoarea preparatelor folosite.
Realizarea unui VPI eficient trebuie sa tina scama de trei deziderate esentiale :
— o sursa practica de virus;
— o metoda sigura si reproductibila de inactivare cu pastrarea antigenitatii;
— imunogenitate adecvata si de lunga durata.
Culturile de celule de orgine primata si inactivarea cu formol 1/4000 la pH 7 si 37° (271—273) sint colectiile primelor doua conditionari. Studiul reactiei de inactivare necesita precautii deosebite pentru a asigura o margine de securitate suficienta . Dupa accidentul Cuttcr conditionarile impuse laboratoarelor producatoare de vaccin, in special in privinta etapei de formolarc, au dus de multe ori la preparate slab antigeniec. Revizuirea datelor privind aspectele practice si teoretice ale inactivarii prin formol , reproducti-bilitatea curbelor de inactivare, controalele privind rata de inactivare, au permis obtinerea unor preparate potente si sigure.
In schema urmatoare sint enumerate principalele etape ale prepararii VPI (dupa 313).




Procesul de productie complicat duce la scaderea antigenicitatii in cursul etapelor de clarificare, inactivare, pastrare. Pentru a obtine rezultate optime trebuie urmarite urmatoarele elemente:


1. antigenicitatea sau potenta vaccinului;

2. factorii legati de aplicarea practica:
3. factorii imunologici implicati in mecanismul imunitatii.
1. Potenta vaccinului este o problema de care depinde in mare masura rezultatele obtinute. Vaccinurile preparate inainte de 1955 erau de multe ori nesatisfacatoare din acest punct de vedere. Cercetind corelatia intre rezultatul testului de potenta la cobai si seroconversia obtinuta in urma aplicarii VPI la copri susceptibili, s-a aratat ca o rata de scroconversie de peste 9C»/o dupa imunizarea primara cu doua doze de 1 ml nu poate fi data decit de vaccinuri care au o extinctie in lestul de potenta la cobai de 2,1 log., iar o rata de 99*lt>, de preparate cu extinctia 2,5 log. .
Cercetarea mai multor loturi de vaccin inactivat produse in intervalul 1955—1958 a indicat potenta scazuta a preparatelor comerciale (limita de extinctie sub 1,5 log.), multe dintre ele nefiind decit „apa colorata" .
Calitatea nesatisfacatoarc a acestor loturi nu putea determina decit o rata de seroconversie sub 50%, iar raspunsul imun era probabil reprezentat in mare masura de anticorpii Ig M, care au un timp de injumaiatire scurt si o valoare profilactica limitata.
Cauza esentiala a pierderii antigenicitatii era determinata de sarac-a informatiilor privind kinetica complexa a inactivarii v'rusului . in afara de aceasta, circumstantele in care formolarea era facuta duceau la transformarea antigenului nativ X in H, care nu putea induce formarea anticorpilor seroneutrabzanti. Acest ultim aspect este legat dt temperatura mult mai mult decit procesul de inactivare a infectivitatii. Scazind temperatura de inactivare, intervalul intre limita de siguranta si potenta poate fi larg't. Vaccinul suedez a fost inactivat initial la 26° opt saptamini, dar rezultate mai bune se pot obtine la 30° in numai patru saptamini, fara alterarea antigenicitatii .
Dozarea VPI se face prin testarea potentei antigenice la cobai. in citcva laboratoare se cerceteaza continutul antigenului D in vaccin, care poate fi estimat mai corect (20, 177). Testul pentru antigenul D reprezinta o metoda indirecta de estimare a potentei asemanatoare testului de floculare descris pentru toxoidul difteric san tetanic. Desi nu poate fi substituit definitiv testului in vivo de extinctie la cobai , coroborarea rezultatelor apreciaza mai bine potenta preparatelor folo-siic. in prezent nu se cunoaste cu precizie care component structural al virusului este imunogen. in studiul compozitiei chimice a polioviru-sului au fost identificati cinci polipeptizi si este probabil ca unul dintre ei sa constituie antigenul responsabil de imunitatea indusa de vaccin . Identificarea lui certa va permite alegerea unui test invitro sigur pentru aprecierea antigcnitatii si obtinerea unui vaccin inactivat '.ubviral, purificat.
Alt punct esential pentru potenta este alegerea tulpinii de virus. De exemplu, capacitatea imunogcna la cobai a tulpinii Mahoney (tip 1^ este mferioara celei a altor tulpini salbatice moderat virulente, la fel ca si Leon (tip III) ativ cu Sauckett (ICO). Antigcnicitatea pentru om si cobai a acelorasi tulpini poate fi uneori diferita . Aparent, omul este capabil sa recunoasca diferente calitative intra-tipice, care nu sint sesizate de testele de potenta la cobai . Asadar, cind se folosesc tulpini diferite, rezultatele testelor de potenta la cobai pot duce la interpretari eronate sau, in orice caz, nereproductibile la om, ceea ce impune testarea prealabila pe voluntari.
2. in aplicarea practica a VPI trebuie sa se tina seama de urmatoarele elemente :
— spatierea intervalelor d;ntre inoculari cu un vaccin potent, optimul obtinindu-sc prin administrarea a doua doze la o luna interval, urmate de rapel la 6—7 luni ;
_ — virsta imunizarii trebuie astfel aleasa incit sa se tina seama de existenta anticorpilor materni care interfereaza cu eficienta imunoprofi-laxiei active. Primele inoculari vor fi facute dupa luna a 2-a — a 3-a. Cuplarea VPI cu trivaccinul Di Per Te este astazi o tehnica de rutina ;
— efectul raspunsului primar asupra raspunsului scrologic la booster si asupra persistentei anticorpilor este conditionat de o potenta adecvata mai ales in ceea ce priveste preparatele utilizate in cursul imunizarii primare, in orice caz, o seroconversie primara sub 75% traduce slaba potenta a vaccinului;


— degradarea in timp a potentei antigenice a vaccinului a fost una din cauzele eficacitatii mai reduse in ceea ce priveste prevenirea poliomielitei cu Polio tip I in cursul testului Francis. Antigenul Polio I si-a pierdut aniigenitatea in proportie de 70o/0, iar eficacitatea prevenirii bolii dupa tipizarea virusurilor izolate de la cazurile paralitice a fost de 71o/n pentru Polio I 100 si 95n/0 pentru Polio II si respectiv III .
3. Factorii imunologici implicati in mecanismul imunitap'i sint:
— experientele imunologice anterioare cu efect sensibilizant, deter-minind un raspuns serologic mai bun, nu numai fata de tipul antigenic incriminat in infectia primara, ci si pentru celelalte tipuri antigenice in masura in care exista relatii de imunitate incrucisata ;
— relatiile antigenice intre tipurile de virus poliomielitic au fost observate in cursul unor studii epidemiologice, semnalindu-se incidenta mai mica a paraliziilor determinate de Polio III la persoanele care facusera infectia cu Polio II ativ cu cele care aveau anticorpi anti-Polio I . Relatiile antigenice intre tipurile I si II, ca si intre II si III, dar nu intre I si III , au fost demonstrate si de hiperreactivitatea imunologica la administrarea tipului I de vaccin la persoanele care avusesera o infectie prealabila cu tipul II ;
— persistenta anticorpilor consecutiv administrarii vaccinurilor inactivate nu este aceeasi pentru toate tipurile antigenice: anticorpii Polio I dispar cel mai repede , in timp ce tipul II de anticorpi are cea mai mare silitate ;
— factorul individual are un oarecare rol in caracteristicile raspunsului imun, fiind descrise cazuri de stari refractare la unul din cele trei antigene .


SECURITATEA VPI

Inocuitatea VPI a fost demonstrata de toate campaniile de vaccinare in masa efectuate cu acest preparat. De obicei, aplicarea schemei de vaccinare cu VPI se face numai in lunile a II-a—a V-a, pentru a reduce posibilitatea aparitiei poliomielitei neasociate ^vaccinului. Aceasta masura de prevedere s-a dovedit excesiva, pentru ca sub acest aspect, in afara accidentului mentionat, vaccinul inactivat este lipsit de pericol, in Suedia, la 20 de milioane de doze administrate nu a fost raportat nici un caz cu complicatii neurologice.
Prezenta agentilor adventitiali in multe din loturile de vaccin utilizate pina in 1960 , ca urmare a neconditionarii substratului, a determinat introducerea unor reglementari severe, care au exclus agentii criptici contaminanti ai loturilor de vaccin. Folosirea maimutelor din specia Cynomolgus, care nu este parazitata de virusul SV^, a reprezentat de asemenea un progres. in Suedia , pool-wn de ser de maimuta, ser de cobai, ser de la vaccinati, provenite din controalele sau testarile loturilor de VPI, stocate si testate, nu au indicai prezenta virusului S0 sau a anticorpilor. Desi virusul S0 produce tumori la hamster, nu exista indicatii asupra actiunii sale oncogene la om.



Alte materiale medicale despre: vaccinul poliomielitic




Valoarea profilactica a VPI a fost demonstrata in primul rind de reducerea semnificativa a cazurilor de boala in tarile in care acest vaccin a fost ap [...]
Exista credinta ca, in pofida valorii profilactice intrinsece, vaccinul poliomielitic inactivat (VPI) nu poate sa asigure controlul complet al bolii s [...]
Obiectivul administrarii in masa a VPVA perorai nu este numai protejarea individului vaccinat impotriva formelor paralitice de boala, ci ruperea lantu [...]


Copyright © 2010 - 2021 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre vaccinul poliomielitic

Alte sectiuni


Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile