Anatomia clinica a piramidei nazale

ANATOMIA CLINICA A PIRAMIDEI NAZALE

Nasul este o proeminenta situata in mijlocul fetei avand aspectul unei piramide egiptene. Scheletul acestei piramide este format din oase, cartilaje si tesut fibros, liantul ce asigura legatura intre elementele enumerate mai sus.

Elementele osoase sunt situate in jumatatea superioara a piramidei nazale si sunt oase pereche: oasele proprii nazale si apofizele montante ale oaselor maxilare. Scheletul cartilaginos este situat in jumatatea inferioara a nasului si este compus din cartilajele triunghiulare si alare. Acest schelet este acoperit de muschii nazali, cu rol redus in mimica fetei. Aceste elemente osoase si cartilaginoase su 727g63h nt mentinute in contact prin tesut fibros, unindu-se pe linia mediana, formand dosul nasului. Dispozitia acestor elemente osoase si cartilaginoase contribuie la armonia estetica a fetei si la asigurarea calibrul vestibulelor

Vascularizatia arteriala a nasului este asigurata de :

- artera faciala si ramurile ei;

- artera dorsala a nasului, ram provenit din artera oftalmica.

Scurgerea venoasa se face prin vena angulara, vena oftalmica, aceasta reprezentand o cale de proare a infectiei din regiunea medio-faciala (furuncul maltratat, din regiunea buzelor sau a nasului) la sinusul cavernos, provocand trombozarea acestuia.

Inervatia senzitiva este asigurata de ramuri ale trigemenlui, iar cea motorie de nervul facial.

Cavitatea nazala nu este unica ea fiind divizata de septul nazal in doua fose nazale aplatizate transversal si care sunt situate intre baza craniului, orbite si cavitatea bucala. De regula acestea nu sunt egale si fiecare este compusa din :

- vestibul nazal si

- cavitatea nazala propriu-zisa (fosa nazala).

Vestibulul nazal reprezinta partea anterioara a cavitatiilor nazale si este acoperita de tegument ce contine vibrize (fire de par ) si glande sebacee. Scheletul acestei portiuni nazale este asigurat de cartilajul alar care are aspectul de potcoava si care asigura rigiditatea aripioarelor nazale. Pe linia mediala cele doua cartilaje alare se alipesc alcatuind columela, element ce constituie suportul virfului nazal contribuind in acelasi timp la formarea calibrului orificiului narinar. Limita intre vestibulul nazal si fosa nazala se numeste limen nasi constituind o valva nazala interna cu rol in respiratia nazala, fiind zona cea mai stramta a cavitatiilor nazale. Vestibulul nazal este locul foliculitelor sau al furunculilor nazali.

Fosele nazale se intind intre limen nasi si coane ( orificile posterioare ale foselor nazale) si prezinta 6 pereti, dintre care cel extern, inter-nazo-sinuzal este cel mai important in functia nasului, fiind totodata si cel mai complex. Acest perete este oblic de sus in jos si in afara si are raporturi cu sinusurile maxilar si etmoidal, iar prin intermediul acestuia din urma cu orbita. Acestui perete prezinta pe scheletul osos de sustinere trei proeminente osoase, numite cornete : inferior, mijlociu si superior si care sunt acoperite de mucoasa pituitara ( nazala), avand in constitutia ei un epiteliu cilindric ciliat, cu numeroase celule mucoase si seroase, un sistem limfatic si un sistem venos cu numeroase spatii cavernoase. Aceasta structura vasculara este de tip erectil, dand posibilitatea mucoasei cornetelor sa se tumefieze pana la suprimarea lumenului foselor, provocand obstructie nazala.

Cornetele au aspect de virgula, delimitand intre ele si peretele extern un spatiu numit meat si care in functie de cornetul ce-l delimiteaza se numeste si el, meatul inferior, mijlociu si superior. Unui cornet i se descriu un cap, un corp si o coada.

La nivelul meatului inferior, la aproximativ 3 cm de orificiul narinar se deschide canalul naso-lacrimal.

La nivelul meatului mijlociu se deschid sinusurile anterioare ale fetei, reprezentate de sinusul maxilar, sinusurile etmoidale anterioare (4-6 celule etmoidale) si sinusul frontal.

La nivelul 1/3 posterioare a meatului superior se deschid sinusurile etmoidale posterioare, (4-6 celule etmoidale) si sinusurile sfenoidale, numite si sinusuri posterioare.

Ceilalti pereti ai foselor nazale sunt : peretele intern, reprezentat de septul nazal, care, prin dezvoltarea excesiva sau posttraumatic, poate duce la obstructia completa a unei foselor nazale. In constitutia lui se distinge o portiune cartilaginoasa situata anterior, cartilajul patrulater si o portiune osoasa situata posterior, osul vomer si lama perpendiculara a etmoidului . Mucoasa pituitara de la nivelul septului este foarte aderenta. La aproximativ 1,5 cm. de orificiul narinar, inferior, se gaseste pe fiecare parte a septului cate un pachet vascular, creat de confluenta unor ramuri vasculare, provenite din artera etmoidala anterioara, artera etmoidala posterioara, artera palatina ( ram terminal), artera subcloazonala( ram septal) si artera sfenopalatina( ram septal). Anastomoza acestor vase formeaza pata vasculara a lui Kiesselbach sau Little, zona unde vasele sunt mai superficiale si sangereaza cu usurinta la atingere.

Peretele inferior este cel mai larg si este alcatuit de osul palatin si de apofiza palatina a maxilarului.

Peretele superior este format anterior de osul frontal, iar posterior de lama cribriforma a etmoidului si reprezinta zona olfactorie a foselor nazale.

Peretele anterior este virtual, reprezentand comunicarea cu vestibulele nazale, iar peretele posterior, in portiunea inferioara comunica cu rinofaringele prin orificiul coanal, portiunea superioara fiind formata de osul sfenoid.

Vascularizatia arteriala provine din sistemele carotidian extern si intern, cel mai important vas al sistemului carotidean extern fiind artera sfenopalatina, ram terminal al arterei maxilare interne. Artera palatina anterioara este ram din artera palatina descendenta si patrunde in fosa prin canalul incisiv. Artera subcloazonului provine din artera faciala ramura a arterei carotide externe, iar arterele etmoidale anterioara si posteriora provin din sistemul carotidian intern.

Drenajul venos se face prin vena oftalmica in vena faciala iar prin plexurile pterigoide in plexul faringian.

Inervatia senzitiva este asigurata de ramuri din trigemen, iar cea vegetativa de ganglionul sfenopalatin. Inervatia senzoriala, olfactiva, este asigurata de nervul olfactiv ( perechea I-a de nervi cranieni).

Mucoasa foselor nazale este de doua tipuri: respirator si olfactiv. Epiteliul respirator este un epiteliu cilindric, ciliat asemanator cu cel traheobronsic, cu numeroase glande de tip mixt, cu un sistem limfatic bine dezvoltat si cu numeroase spatii cavernoase venoase, situate mai ales la nivelul cornetelor inferior si mijlociu si in jurul orificiilor sinuzale.

Mucoasa olfactiva, inervata de nervul olfactiv, este siuata la nivelul lamei cribriforme, cornetului superior si zona corespunzatoare a septului nazal.

Pe langa terminatile nervoase ale celulelor Schultze, in mucoasa olfactiva se gasesc si numeroase glande Bowmann, care produc o secretie bogata in lipide, cu rol in perceptia olfactiva.