Laringologie - notiuni de anatomie clinica

LARINGOLOGIE - NOTIUNI DE ANATOMIE CLINICA

1. Localizarea si raporturile laringelui

Laringele, organ tubular cu lumen reglabil, este dispus in regiunea cervicala anterioara, se deschide in hipofaringe si se continua inferior cu traheea.

Limita sa superioara corespunde marginii superioare a cartilajului tiroid si se afla la nivelul lui C IV, iar limita sa inferioara a cartilajului cricoid se afla la nivelul lui C VI.

2. Structura anatomica a laringelui

Laringele structural este alcatuit din cartilaje, membrane, ligamente, muschi si mucoasa.. Aceasta structura ii confera mobilitate la miscarile de deglutitie si respiratie ( se ridica in expir si coboara in inspir ).

a) scheletul cartilaginos, ligamentele si membranele laringelui

Cartilajele laringelui sunt in numar de 11, dintre care 3 sunt impare ( tiroid, cricoid si epiglota ), si 8 sunt pare ( aritenoizii, corniculate Santorinii , cuneiforme Wrisberg si sesamoide ).

* cartilajul tiroid este format din doua lame patrulatere, verticale care se unesc anterior intr-un unghi diedru deschis posterior, formand proeminenta laringiana sau ' marul lui Adam '. Prezinta cornul superior pereche, lung, orientat superior si cornul inferior, pereche, scurt, orientat inferior. Tiroidul, dispus deasupra cricoidului se articuleaza cu acesta.

* cartilajul cricoid este dispus deasupra traheei si are o forma inelara, determinata de portiunea sa anterioara mai subtire ( arcul cricoidului ) si portiunea posterioara, plata, mai ridicata ( pecetea cricoidului ). Prin coarnele inferioare ale tiroidului se articuleaza cu acesta, iar pe pecete sunt dispuse suprafetele articulare cu aritenoizii.

* cartilajul epiglotic , ovalar, asemanator unei frunze, inserandu-se cu petiolul in unghiul diedru al cartilajului tiroid , prezinta doua fete: una anterioara faringiana si alta posterioara laringiana.

* cartilajele aritenoide , mobile, au forma de piramida triunghiulara, prezentand o baza, un varf si trei fete: - baza - prezinta suprafata articulara cu cartilajul cricoid

- fata antero-externa - prezinta apofiza vocala, insertie pentru ligamentul vocal

- fata posterioara - prezinta apofiza musculara insertie pentrumuschiul cricoaridenoidian.

-fata antero-interna-neteda,delimiteaza glota respiratorie

- varful aritenoidului-inclinat inauntru si suport pentru cartilajul corniculat..

Cartilajele laringelui se unesc printr-un sistem de articulatii si laigamente care cuprinde : - articulatiile cricotiroidiene

- articulatiile cricoaritenoidiene

- membrana cricotiroidiana

- ligamentul tiroepiglotic

- membrana fibroelastica a laringelui, care captuseste intregul schelet laringian cartilaginos, din ea desprinzandu-se ligamentele tiroaritenoidiene superioare si inferioare ( conul elastic al laringelui ).

- ligamentul vocal constituie portiunea libera, intarita a conului elastic , suportul principal al emiterii sunetelor.

Laringele este ancorat de organele vecine prin:

- membrana tirohioidiana

- membrana hioepiglotica

- ligamentele glosoepiglotice

- ligamentele faringoepiglotice

- membrana cricotraheala

b) musculatura laringelui

Muschii laringelui se impart in muschii extrinseci si intrinseci.

Muschii extrinseci au punct de insertie pe organele vecine si sunt:

- mm. sternohioidian

- mm. tirohioidian

- mm. constrictor inferior al faringelui

Muschii intrinseci apartin laringelui in totalitate si sunt grupati in:

# mm. tensori ai corzilor vocale - mm. cricotiroidieni

# mm. dilatatori ai glotei - mm. cricoaritenoidieni posteriori

# mm. constrictori ai glotei - mm. cricoaritenoidieni laterali

- mm. tiroaritenoidieni inferiori: contine doua straturi de fibre musculare, unul extern mai putin consistent, formand mm tiromembranos si mm. tiroepiglotic si altul intern sau mm. vocal.

- mm. tiroaritenoidieni superiori

- mm. interaritenoidian

c) mucoasa laringelui

Este de tip respirator, cilindric ciliata, cu exceptia corzilor vocale unde mucoasa este de tip pavimentos stratificat.

3. Conuratia interna a laringelui

Pe sectiune frontala laringele are forma unei clepsidre, prezentand trei etaje, care au deasupra un vestibul, comunicarea dintre hipofaringe si laringe.

Suprafata interna a laringelui prezinta aproximativ la mijloc, doua plici orientate antero-posterior. Aceste plici sunt corzile vocale.

Cavitatea laringiana este impartita de corzile vocale in trei etaje:

- etajul superior, supraglotic

- etajul mijlociu, glotic

- etajul inferior, subglotic

a) etajul supraglotic este format din:

1. coroana laringiana sau orificiul superior al laringelui formata din : epiglota, plicile aritenoepiglotice, aritenoizii, incizura interaritenoidiana.

2. benzile ventriculare, falsele corzi vocale, dispuse deasupra corzilor vocale si cu aceeasi orientare

3. ventriculii Morgagni, doua diverticule situate intre corzile vocale si benzile ventriculare

b) etajul glotic

Spatiul glotic este delimitat de comisura anterioara ( locul de unire a celor doua corzi vocale ), marginea libera a corzilor vocale, fata interna a cartilajelor aritenoide si incizura interaritenoidiana.

Glota, spatiu cu geometrie variata, triunghi echilateral in respiratia fortata, triunghi isoscel in respiratia obisnuita, fanta in fonatie, cuprinde doua segmente: glota membranoasa ( vocala ) anterior si glota cartilaginoasa ( respiratorie ) posterior.

c) etajul subglotic

Este format din fata inferioara a corzilor vocale si cartilajul cricoid..nr.29

.nr.30

4. Vascularizatia laringelui

a) vascularizatia arteriala este asigurata de 3 artere pe hemilaringe:

- a. laringiana superioara ( ram din a. tiroidiana superioara )

- a. laringiana inferioara ( ram din a. tiroidiana superioara )

- a. laringiana posterioara ( ram din a. tiroidiana inferioara )

b) vascularizatia venoasa urmeaza traectul arterelor corespunzatoare, drenajul facandu-se in trunchiul tirolingofacial si vena jugulara interna.

c) vascularizatia limfatica

Reteaua limfatica corespunzatoare celor trei etaje este bogata la nivelul etajului supraglotic, saraca la nivelul etajului glotic, si moderata la nivelul etajului subglotic. Aceasta dispozitie a limfaticelor creeaza doua retele separate, de spatiul glotic, care insa comunica prin spatiul paraglotic.

Colectoarele retelei supraglotice unite cu cele ale hipofaringelui se varsa intr-un ganglion subdigastric sau intr-un ganglion al lantului jugular intern.

Colectoarele etajului subglotic se reunesc in trei pediculi pentru a ajunge in ganglionul prelarigian ( Poirier ), lantul ganglionar jugular intern si lantul ganglionar recurential.

Vasele limfatice dintr-un hemilaringe pot ajunge la ganglionii din partea opusa, fapt de maxim interes in evolutia cancerului de laringe.

5. Inervatia laringelui

Este asigurata de ramurile nervului vag, nervii laringieni superiori si nervii laringieni inferiori ( recurenti ).

Nervul laringeu superior asigura inervatia senzitiva a mucoasei etajului supraglotic si sinusului piriform prin ramul sau intern si a mucoasei etajului subglotic prin ramul sau extern, care deasemeni inerveaza motor muschiul cricotiroidian.

Nervii recurenti inerveaza motor toti muschii laringelui, cu exceptia muschiului cricoidian si printr-un filet se anastomozeaza cu ramul intern al nervului laringeu superior, formand ansa lui Galien, care inerveaza senzitiv mucoasa portiunii superioare a laringelui.

.nr.31

2. FIZIOLOGIA LARINGELUI

1. Functia respiratorie , functie vitala a laringelui se realizeaza prin deschiderea glotei care regleaza cantitatea de aer care parcurge laringele.

2. Functia de protectie a cailor aeriene inferioare se mai numeste si functia sfincteriana, si este o functie supervitala a laringelui. Se realizeaza prin inchiderea vestibulului laringian, ascensionarea laringelui, in timp ce epiglota astupa vestibulul laringian, la care se adauga si reflexul de tuse care cauta sa expulzeze eventualul corp strain patruns in vestibul.

3. Functia fonatorie , functie sociala a laringelui, consta in emiterea sunetului fundamental la acest nivel, sunet care apoi in cavitatile de rezonanta, (faringe, cavitate bucala, fose nazale, sinusuri ) sufera modificari importante, timbrul vocal fiind strict individualizat.

Mecanismele prin care se produce emiterea sunetului fundamental nu sunt pe deplin elucidate, insa teoria aerodinamica confirmata prin studii cineendoscopice ale miscarilor vibratorii ale corzilor vocale in care rolul principal il are mucoasa corzilor care prezinta sub presiunea aerului toracic expirat miscari ondulatorii de la marginea inferioara la cea superioara a corzii, determinand in mare masura calitatea sunetului.