in situatiile in care este imposibila realizarea unui drenaj prin efectuarea unui tratament endodontic corect, recurgem la interventii chirurgicale pentru inlaturarea leziunilor apicale si periapicale.
Metodele chirurgicale sunt: 1. Drenajul apical transmaxiiar prin osteotomie transmaxilara, 2. Chiuretajul apical, 3. Rezectia apicala, 4. Radiculotomia, 5. Radiculectomia, 6. Retarea.
1. Drenajul apical transmaxiiar prin osteotomie transmaxilara. Interventie chirurgicala simpla care consta in crearea unei comunicari vestibulare de drenaj, prin trepanarea lei osoase vestibulare la nivelul apexului dintelui cauzal, intr-un proces inflamator acut sau cronic. Se realizeaza astfel o fistula artificiala prin care se exteriorizeaza secretia din spatiul periapical.
Indicatii: a) parodontite apicale acute in stadiul endoosos; b) parodon-titele apicale cronice rebele la tratamentul endodontic.
2. Chiuretajul leziunii periapicale. Unii autori recomanda tratamentul parodontitelor apicale cronice numai prin chiuretaj. Deoarece practica a demonstrat ca, chiuretajul apical nu poate constitui o metoda de tratament de sine statatoare, ci un timp operator chirurgical, in cadrul procedurilor chirurgicale de osteotomie transmaxilara, sau rezectie apicala, de obicei se practica chiuretajul concomitent cu inlaturarea zonei osteitice apicale.
3. Rezectia apicala. Clasic rezectia apicala presupune indepartarea treimii apicale a radacinii, cu eliminarea zonelor de osteita. Conceptia moderna este aceea a unei rezectii parcimonioase, deoarece s-a constatat ca, dupa o obturatie etansa de canal, marea majoritate a leziunilor osteitice periapicale se
vindeca.In acest context, rezectia apicala trebuie doar sa asigure un acces suficient pentru indepartarea procesului osteitic apical si verificarea sigilarii apicale a canalului.
4. Radiculotomia sau amputatia radiculara. Este un mijloc de tratament complementar, indicat in special la molarii superiori, care consta in separarea unei radacini de restul dintelui, cu conditia ca celelalte radacini sa fie
corect obturate.
Amputatia se practica mai ales la primul molar superior unde, in situatii de exceptie, poate cuprinde chiar doua din cele trei radacini.

Indicatii: a) patologia furcatiei, indiferent de natura ei, endodontica sau parodontala;
b) compromiterea tratamentelor endodontice;
c) perforatii radiculare produse in timpul pregatirii canalelor pentru reconstituiri corono-radiculare;
d) leziuni distructive intinse corono-radiculare;

e) radacini cu pungi osoase adanci.

5. Radiculectomia sau premolarizarea. Este un mijloc de tratament chirurgical complementar, care consta in separarea si indepartarea unei radacini, impreuna cu jumatatea corespunzatoare a coroanei, atunci cand nu poate fi pastrata printr-un tratament endodontic conventional, sau chirurgical, cu conditia ca cealalta radacina sa fie corect obturata.
Pastrand doar o jumatate din dinte, cand cerintele functionale ale aparatului dento-maxilar o impun ca o alternati a extractiei, hemisectionarea constituie o metoda care transforma un molar intr-un premolar.
Indicatii: a) fractura intinsa subgingil a uneia dintre radacini;
b) fractura coronara verticala, care intereseaza furcatia;
c) canale impermeabile cu reactie osteitica periapicala;
d) parodontite apicale cronice evolutive, unde nu se poate relua tratamentul endodontic conventional datorita unor obturatii vechi de canal imposibil de indepartat;
e) instrumente endodontice rupte si blocate pe canal, cu reactie osteitica apicala;

f) perforatia podelei camerei pulpare;

g) cai false radiculare;
h) carie a furcatiei la una dintre radacini;I) rezorbtia radiculara interna in pulpitele cronice granulomatoase.
6. Retarea. Este o metoda de tratament chirurgical, care consta in extractia dintelui, pentru a permite tratamentul endodontic in afara alveolei, urmata de reintroducerea acestuia in alveola sa originala.
Retarea constituie ultima alternati de tratament consertor inaintea extractiei dentare.