Patogenie. Factorii care pot determina organizarea unei inflamatii pulpare aremiei pot fi impartiti in: fizici si chimteo-toxici.

Factorii fizici actioneaza prin exercitarea repetata, sau de intensitate mare, a elementelor de receptie nervoasa. intre acesti factori pot fi enuntate traumatismele din cursul pregatirii catatilor, a slefuirii bonturilor, precum si excitatiile termice dezvoltate cu aceste ocazii, sau transmise prin obturatii metalice neizolate. Efectul nociv al excitatiilor poate fi amplificat prin pierderea de substanta a stratului de smalt sau de dentina. in acest fel se creeaza conditii pentru aparitia unei hipersensibilitati, prin punerea in contact direct, cu agenti excitanti, a terminatiilor nervoase din canaliculele dentinare si a fibrelor Tomes.
Factorii chimlco-toxici, reprezentati indeosebi de exotoxinele bacteriilor aflate in procesul carios si de diverse substante medicamentoase intrebuintate in terapia cariei simple, patrund prin canalicule dentinare, actionand nociv asupra pulpei dentare.
Sub actiunea acestor factori excitarea terminatiilor nervoase determina un spasm vascular de scurta durata, foarte greu de surprins chiar cu mijloace de investigare modeme. Ulterior urmeaza o vasodilatatie arteriolara si capilara, datorita paraliziei vasoconstrictorilor si excitarii vasodilatatorilor, cu cresterea volumului patului capilar si intensificarea afluxului de sange. Vasodila-tatia pasiva este datorita si actiunii unor substante vasoactive, care se acumuleaza in focar (histamina, leucotoxina, exudina, factorul PF, alfa-globuli-na, leucina, peptone).
Viteza de circulatie locala a sangelui, in aceste conditii, incepe sa scada treptat si apare fenomenul de marginatie leucocitara. Celulele odontoblaste, afectate de aceste tulburari nutritive, isi intensifica actitatea meolica in mod compensator, pentru a asigura necesitatile pulpare cu materii plastice si energetice. Fluxul energetic al schimburilor de membrana este mai activ decat cel obisnuit.
Sub actiunea factorilor meolici, toxici, concentrati in pulpa, dar mai ales sub influenta unor enzime depolimerizante, incepe o actitate de disociere a substantei fundamentale si de depolimerizare a mucopolizaharidelor constituente ale acestora. Depolimerizarea pune in libertate moleculele de apa, care scad, intr-o oarecare masura, vascozitatea puipara. Acest fenomen este datorat, in parte, si depolimerizarii moleculelor de colagen din care este constituita fibra conjunctiva.
Toate aceste schimbari functionale pun receptorii nervosi intr-o stare de sensibilizare, care determina prelungirea cu cateva minute a senzatiei exci-tationale, dupa incetarea excitatiei. in acest fel se explica si faptul ca, la cercetarea talitatii prin probe termice si electrice, se obtin raspunsuri la care, in mod obisnuit, dintele nu este receptiv.
Morfopatologie. Modificarile morfologice, in hiperemia preinflamatorie, sunt caracterizate de:
- prezenta vaselor sanguine dilatate, sinuoase, cu pereti subtiri si fenomenul de margintie leucocitara;
- celulele odontoblastice si in parte fibroblastii cu un volum marit prezinta modificari de forma, numar si volum a organitelor celulare, apar mai multi ribozomi si lizozomi, mitocondriile sunt mai mari, rotunjite si cu creste proeminente. Aceste modificari reflecta o actitate meolica intensa;
- indizii microbieni pot fi edentiati in canaliculele dentinare, dar lipesc in pulpa;
- examenul histochimic pune in edenta prezenta fosfatazelor alcaline in apropierea stratului de odontoblasti, semn al actitatii intense de depunere a dentinei de reactie. De asemenea se constata cresterea concentratiei de succindehidrogenaza (intensificarea actitatii meolice) si a unor substante cu rol de mediatori chimici (histamina, acetilcoiina, leucotoxina etc.) (. 19).
Aceste modificari sunt reversibile daca se interne terapeutic obtinan-du-se un "restitutio ad integram" al pulpei.

Simptomatologie. Ceea ce atrage atentia pacientului este durerea provocata de excitatiile termice, mai mult la rece si mai putin la cald, sau de agentii chimici (mai ales la dulce). Durerea este localizata, pacientul indicand cu precizie dintele in cauza. Ea are o intensitate moderata si nu dureaza decat cateva minute dupa incetarea actiuni excitantului. De cele mai multe ori aceasta durere surne in urma prepararii unor catati sau slefuiri de bonturi, datorita pe de o parte pierderii de substanta si punerii in contact direct a excitantului cu receptorii nervosi, iar pe de alta parte datorita leziunilor pulpare determinate de traumele mecanice si termice dezvoltate in timpul actitatii cu frezele si pietrele abrazive.
Durerea poate sa apara chiar dupa terminarea tratamentului cariei, atunci cand restaurarea coronara s-a realizat printr-o obturatie metalica, fara protejarea dentinei de pe fundul catatii. in acest caz, ca factor cauzal, actioneaza excitatiile termice transmise prin obturatie la nivelul dentinei si de aici la pulpa, prin intermediul fibrelor nervoase si al prelungirilor Tomes.
La examenul obiectiv se constata existenta unui proces carios, care nu a deschis camera puipara. Palparea cu sonda, a fundului catatii, edentiaza prezenta hipersensibilitatii, iar la periferia procesului carios hiperestezie dentinara.In unele situatii se pune in edenta existenta unor obturatii metalice realizate cu putin timp in urma.
Probele de talitate sunt pozitive tradand o usoara hipersensibilitate, prin aparitia senzatiei de durere la excitatii de intensitate mai mica decat cele obisnuite.

Diagnostic pozitiv:
- persistenta durerii cateva minute dupa indepartarea excitantului;
- existenta procesului carios fara deschiderea camerei pulpare si cu teste de talitate pozitive;
- semnalarea, de catre pacient, a unor tratamente efectuate pe dintele in cauza cu putin timp in urma.
Diagnostic diferential:
- hipersensibilitatea si hiperestezia dentinara (durerea inceteaza odata cu actiunea excitantului);
- pulpitele acute coronare (durerile tin cateva ore, au un caracter mai accentuat).

Evolutie sl complicatii. Odata cu inlaturarea factorilor cauzali dene posibila revenirea la normal a pulpei.
Daca nu se interne terapeutic, procesul inflamator evolueaza in raport cu natura agentilor patogeni, rulenta lor si starea reactiva a pulpei, fie spre pulpita cronica, fie spre pulpita acuta seroasa.
Indicatii de tratament:

- tratamentul cariei simple si coafajul indirect;

- tratamentul cariei simple si coafajul direct in dublu timp, in deschiderile accidentale ale camerei pulpare;
- amputatia tala la dintii permanenti in curs de dezvoltare, cand prin exereza dentinei ramolite s-a deschis larg camera pulpara;
- extirparea tala.