Sindroamele laringelui: tulburarile de sensibilitate, disfonia, tusea, dispneea laringiana

SINDROAMELE LARINGELUI

1 TULBURARILE DE SENSIBILITATE

Includ urmatoarele tipuri de manifestari clinice:

Hiperestezia mucoasei faringiene aparute in cadrul afectiunilor acute faringo-laringiene, sau dupa aspiratia de gaze, vapori toxici; de asemenea la persoane cu nevroze obsesiv-fobice sau cancerofobice.

Anestezia

laringelui are repercursiuni asupra potentialului de aparare local; favorizeaza patrunderea corpilor straini in caile respiratorii inferioare. Apar secundar unor boli reumatologice, neurologice sau in leziunile atrofice ale mucoasei.

Paresteziile pot fi secundare inflamatiilor acute sau cronice de la nivel faringo-laringian, aparute adesea pe un fond nevrotic. Se manifesta sub forma senzatiilor de constrictie sau arsuri locale, senzatie de corp strain.

Durerea laringiana prezinta o intensitate variabila in functie de gradul leziunilor. Ea poate sa apara in inflamatiile acute posttraumatice, dupa arsuri, in cadrul tumorilor maligne sau in leziunile de tip neurologic. Se accentueaza in cursul deglutitiei si prin palparea laringelui poate iradia spre regiunea otica (otalgie reflexa).

DISFONIA

Disfonia este caracterizat de o modificare patologica a sunetului fundamental emis de corzile vocale, cu aparitia disfoniei sau a raguselii. Disfonia poate avea un caracter permanent sau intermitent, conditionata de afectiuni acute sau cronice laringiene, de pareze sau paralizii ale corzilor vocale, posttraumatic dupa arsuri locale, corpi straini, tumori benigne sau maligne, malformatii. Disfonia poate prezenta cateva caracteristici fonastenie (oboseala la vorbit) sau rezastenie (oboseala la cintat). Mai rar se poate intalni afonia (pierderea completa a tonalittii vocale), care poate fi functionala (in cadrul crizei isterice), sau obiectiva (in cadrul paraliziei recurentiale bilaterale in abductie).Vocea bitonala este caracteristica paraliziilor recurentiale unilaterale. Disfonia poate avea un caracter tranzitoriu la varsta pubertatii si se numeste mutatia vocii sau vocea eunucoida.

TUSEA

Tusea poate fi seaca sau uscata in laringitele acute (la debut), in laringitele cronice hipertrofice, in laringitele cronice atrofice. Tusea poate fi umeda, productiva in laringo-traheo-bronsitele acute sau cronice. Tusea poate fi latratoare in laringitele edematoase subglotice, virotice sau difterice, sau chintoasa in tusea convulsiva.

DISPNEEA LARINGIANA

Dispneea laringiana este definita ca o reducere a debitului inspirator sau expirator si este conditionata de diferite leziuni laringiene cu caracter stenozant. Dispneea laringiana mai este cunoscuta sub denumirea de insuficienta respiratorie de tip obstructiv superior.

Cauzele

Inflamatii acute virotice si microbiene care intereseaza zona laringiana, insotite de edem subglotic (la copil), supraglotic (la adult).

Laringite cronice specifice cu caracter deformant si stenozant (TBC, sclerom, lues).

Reducerea calibrului laringian posttraumatic imediat sau tardiv (prin stenoze).

Arsurile fizice sau chimice ale laringelui insotite de edem si stenoze.

Edemele Quincke (alergice) sau postendoscopice.

Tumorile benigne (polipi, papiloame) sau maligne (cancere), corpii straini laringieni.

Malformatiile congenitale: stenoze, chiste, glota palmata.

Paraliziile recurentiale in adductie (sindromul GERHARDT).

Semnele clinice se pot instala acut sau cronic:

Semnele majore (prezente la toate cazurile):

bradipnee inspiratorie;

coborarea laringelui in inspiratie;

tiraj suprasternal si supraclavicular;

Semnele minore

tirajul intercostal, subcostal, substernal;

disfonie si tuse iritativa;

cornajul sau stridorul reprezentat de zgomotul produs in inspiratie prin trecerea aerului prin zona stenozata;

staza venoasa cervico-faciala;

pozitia capului in extensie;

silentium auscultator la bazele pulmonare;

puls paradoxal KUSSMAULL (inversarea aritmiei respiratorii);

Evolutia dispneei se face in doua faze:

Faza compensata in prezenta sindroamelor amintite mai sus, bolnavul este agitat, tegumentele si mucoasele normal colorate

Faza decompensata cu bolnavul tahipneic, tegumente rozate si apoi cianotice, somnolenta, respiratie superficiala, tahicardie, cresterea presiunii partiale a bioxidului de carbon, apoi coma si decesul.

Tratamentul de urgenta are urmatoarele obiective:

indepartarea cauzelor obstructive si oxigenoterapie;

intubatia laringo-traheala, care asigura oxigenarea in masura satisfacatoare de la cateva ore pana la 48 ore, dupa care este nevoie de traheostomie.

medicatie usor sedativa care nu deprima centrul respirator;