Bronhopneumonia se deosebeste de pneumonie prin caracterele ei particulare evoluti, legate de teren. Etiologia bronhopneumoniei poate fi specifica (bacii Koch, carbune, pesta) sau nespecifica. Cel mai des intervine flora obisnuita rinofaringiana si a bronhiilor mari, denita patogena, care invadeaza alolele, fapt care explica asocierea frecnta a streptococului hemolitic, cu stafilococul, bacilul Pfeiffer etc. Spre deosebire de pneumonia pneumococica, aici intervin toate tipurile de pneumococ, fara predominanta tipului 1, 2 si 3. in afara de acestia, mai pot Ii in cauza si germeni de alta pronienta (bacilul dif-teric. bacilul tific, colibacilul, enterococul si altii). Bronhopneumonia este rar primitiva, de obicei fiind secundara, aparind in cursul dirselor stari seplice-tnlce (infectie puerperala, erizipel, flegmon amigdalian, bruceloza etc.) sau ca o suprainfectie a unei afectiuni pulmonare bacteriene sau virotice (rujeola, gripa, tuse convulsiva). Spre deosebire de pneumonie, care atinge adesea persoane in plina sanatate, bronhopneumonia este esentialmente apanajul celor cu rezistenta scazuta. De aceea se intilneste, in special, la virstele extreme (copil, batrin) si la tarati. Factorii favorizanti pot fi locali, toracopulmonari (cifoscolioza, bronsita cronica, stenoza bronsica, bronsiectazie, astm bronsic, scleroze pulmonare) sau generali (denutriti, casectici, hepatici, renali, hemiplegiei, diabetici, urinari cronici, etilici). La batrin, evolutia bronhopneumoniei este adesea torpida, fara mari reactii generale si locale ; prezenta ei obliga la cercetarea cailor urinare (prosta-tici, stricturati, litiazici cali etc).
Bronhopneumonia se caracterizeaza clinic prin debutul mai putin brusc ca in pneumonie (curba febrila urca mai incet si este mai neregulata, cu oscilatii mai mar:, frisoanele se pot repeta), prin starea toxiinfectioasa grava si importanta semnelor functionale (dispnee polip-neica intensa, uneori de tip inrs, cu tendinta asfixica, cianoza) si prin discordanta dintre semnele fizice si intensitatea celor functionale si generale. La examenul fizic se constata focare multiple diseminate bilateral (submaititate discreta, raluri ronfUante, sibilante, sufocre-pitante si crepitante, rar suflu tubar). Examenul radiologie descopera, in ambii plamini, opacitati nodulare diseminate, putin intense, de marimi variabile, cu margini difuze, adesea modifieindu-se de la o zi la alta. in formele cu focare micronodulare se cere un examen atent ("mai mult se aude decit se de"). Cind focarele sint conglomerate (forma pseudolobara) gasim sindromul clinic si radiologie de condensare, ca in pneumonie. Evolutia (netratata) este prelungita (23 sap-tamini), neregulata, cu puseuri succesi, uneori mergind spre supura-tie .si scleroza.
Diagnosticul diferential trebuie sa elimine, pe baza anamnezei si a contextului clinic, infarctele pulmonare prin embolii repetate, care sint mai dificil de inlaturat cind lipsesc conditiile sau o cauza aparenta embolizanta (flebotromboza). in rest, bronhopneumonia adultului pune aceleasi probleme de diagnostic diferential ca si pneumonia.