eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Bolile infectioase

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » bolile infectioase

Infectia hiv si sida

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Infectia hiv si sida

Introducere
Acum aproape 15 ani s-a discutat pentru prima oarA¤ in lumea medicalA¤ despre o boalA¤ nouA¤. La acea vreme nimeni nu bA¤nuia ce consecinte va aa aceasta asupra omenirii: psihologice, econo-mice si sociale. Boala se rA¤spA¤deste nebA¤nuit de repede pe toatA¤ suprafata globului, fA¤rA¤ diferente de vA¤rstA¤, sex, rasa, nationali-tate, religie, categorii sociale. Mai important este faptul cA¤ incA¤ nu s-a descoperit ceva care sA¤ stopeze acest flagel.
O.M.S. estimeazA¤ cA¤ intre anii 1981-l993 aproximativ 13 milioane de persoane adulte au fost infectate cu virusul HIV si aproximativ 1 milion de copii a fost infectat perinatal. Dintre adultii infectati HIV, peste 2 milioane au dezvoltat SIDA, majoritatea decedA¤nd. Se estimeazA¤ cA¤ in anul 2000 aproximativ 40 de milioane de persoane ar putea fi infectate cu virusul HIV.
Desi peste 90% din acest numA¤r impresionant de persoane vor pro-ni din Africa subsaharianA¤, Asia de SE, America LatinA¤ se asteaptA¤, insA¤ cresterea numA¤rului de cazuri in toate tA¤rile lumii. La sfA¤rsitul secolului ar putea de asemenea sA¤ existe si un numA¤r de aproximativ 10 milioane de copii infectati.
Toate aceste aspecte mai mult decA¤t alarmante ale ultimilor ani au definit dezvoltarea a trei epidemii (Mann):
- epidemia infectiilor cu virusul imunodeficientei umane (HIV);
- epidemia cazurilor de SIDA, manifestare finalA¤ a infectiei cu virusul HIV, in care, in organismul uman imunodeprimat se dezvoltA¤ infec(.ii oportuniste si tumori;
- epidemia implicatiilor socio-economice ale infectiei cu virusul HIV. Geneza acestor epidemii decurge din particularitA¤tile virusului HIV,
retro- si lenlivirus, transmis in principal pe cale sexualA¤, dotat cu limfo- si neurotropism si cu o exceptionalA¤ dinamicA¤ anA¼genicA¤.
Prima recunoastere a sindromului de imunodeficientA¤ dobA¤nditA¤ (SIDA) a fost in anul 1981, in SUA. Medici din New York, Los Angeles si San Francisco au semnalal un numA¤r in crestere de imbolnA¤viri printre bA¤rbatA¼ homosexuali ce semnificau o forma de imunodeficientA¤ celu-larA¤. ManifestA¤rile cele mai comune erau candidiaza oralA¤, infectiile recidivante cu herpes Simplex, pneumonia cu Pneumocystis carinii si sarcomul Kaposi, dar au fost observate si dirse infectii si forme clinice neobisnuite. Studiile epidemiologice au arA¤tat cA¤, desi bA¤rbatA¼ homosexuali formau grupul cel mai mare de persoane afectate, noul sindrom a mai fost observat si la unii toxicomani parenterali, hemofilici si trans-fuzati. Au fost discutati numerosi agenti etiologici, inclusiv droguri si unele infectii, cu virusul citomegalic de exemplu. InformatA¼le de la studiile epidemiologice initiale sugerau cu tA¤rie o infectie transmisA¤ prin sA¤nge cu un agent transmisibil si sexual. CA¤tre sfA¤rsitul lui 1983 a fost izolat in Franta un retrovirus cauzal. Botezat initial virus asociat limfa-denopatiei (LAV) sau T-limfotropic virus uman (HTLV) III, a fost redenu-mit ca virusul imunodeficientei umane (HIV) in 1986.



Desi neapreciat initial, HIV era deja prezent in cel putin alte patru continente in momentul descrierii originale a SIDA. Recunoasterea cA¤ii sexuale ca cea mai comunA¤ modalitate de transmitere a HIV a urmat idenA¼ficA¤rii epidemiei heterosexuale din tA¤rile in curs de dezvoltare si bazinul Caraibelor. S-a mai recunoscut de asemenea posibilitatea tre-cerii virusului de la mamele infectate la fetii sau la nou-nA¤scutii lor, silind importanta transmiterii rticale ca o cale nouA¤ si importantA¤ a infectiei HIV.

In 1985 a fest identificat un al 2-lea retrovirus cauzator al SIDA in Africa de Vest si a fost denumit HIV-2. Acesta rA¤mA¤ne in mare tributar Africii de Vest, in timp ce HIV-l, cel depistat primul in 1983, este cauzator al pandemiei de SIDA. In cei peste 15 ani decursi s-au acu-mulat. multe informatii despre HIV si consecintele lui clinice, psiho-logice si sociale. Oricum, pandemia HIV a dus la un nurnA¤r in crestere de persoane infectate in special in populatA¼le cu crestere rapidA¤ din tA¤rile in curs de dezvoltare.

Definitii ale SIDA
Din 1982 au fost folosite variate deiinitii de caz pentru SIDA si sistemc de clasificare pentru infectia HIV, modificate ulterior in lumina inlelegerii din ce in ce mai complexe a istoriei naturale si patogeniei bolii.
In 1987, Centrul de Control al ImbolnA¤virilor (CDC) a definit SIDA drept o boalA¤ caracterizatA¤ prin una sau mai multe boli indicatoare. In absenla unei alte cauze evidente de deficientA¤ imunA¤ si fA¤rA¤ dovada de laborator a infectiei HIV (dacA¤ pacientul nu a fost incA¤ leslat sau dacA¤ rezultatele nu sunt concludenle), anumite boli, cA¤nd sunt diagnosticate cu cerfitudine, sunt indicatoare pentru SIDA (elul 19.21). Indiferent de prezenta altor cauze de deficientA¤ imunA¤, infectia HIV este doditA¤ prin teste de laborator, alte boli indicatoare ce neeesilA¤ un diagnostic definitiv sau mA¤car prezumliv in unele cazuri, contribuie la acceptarea diagnosticului de SIDA (elul 19.22).

In 1993, in SUA s-a folosit o definitie mai extinsA¤ pentru SIDA. Aceasta include persoanele cu infectie doditA¤ HIV cu numA¤r de lim-focite CD4 sub 200/|iL indiferent de manifestA¤rile clinice. La lista existentA¤ au mai fost adA¤ugate trei noi boli indicatoare de SIDA: tuberculoza pulmonarA¤, pneumonia bacterianA¤ recurentA¤ la adulti si cancerul cervical invaziv. Adoptarea acestei deiinitii modificate pentru programele nationale de supraghere nu a denit unirsalA¤.
O.M.S. foloseste definitia data de CDC in 1987 pentru supra-gherea in tA¤rile dezvoltate, dar aceasta nu este idealA¤ pentru tA¤rile in curs de dezvoltare, unde resursele sunt insufleiente pentru a face diagnosA¼ce certe sau pentru a sustine mijloace largi de testare HIV. Alte deiinitii bazate pe manifestA¤rile clinice cu sau fA¤rA¤ confirmare de laborator a infectiei HIV au fost propuse de cA¤tre O.M.S. pentru a fi folosite in Africa subsaharianA¤ (definitia de la Bangui) si de cA¤tre Organizatia Pan AmericanA¤ pentru SA¤nA¤tate si de cA¤tre Programul Global O.M.S. pentru America de Sud (definitia Caracas).


Epidemiologia globalA¤

HIV a fost izolat din limfocite, din sA¤ngele periferic, din plasma ace-lularA¤, din spermA¤, din secretii cervicale, din lichid cerebrospinal, din lacrimi, din salivA¤, din urinA¤ si din lapte matern. ModalitA¤tile majore de transmitere sunt perinatalA¤, sexualA¤ prin sex anal si vaginal si folosirea de ace contamlnate, transfuziile de sA¤nge infectat, de produse de sA¤nge infectat si in mod special de factor antihemofllic VIII infectat.
Nu existA¤ o dimensiune certA¤ a prevalentei infectiei HIV si sunt estimate tot felul de nile. O.M.S. a estimat cA¤ in jurul anului 2000 vor fi infectate in toatA¤ lumea 40 de milioane de persoane. Peste 90% dintre acestia vor trA¤i in tA¤rile in curs de dezvoltare, in Africa subsaharianA¤, Asia de Sud si Sud-Est, America LatinA¤ si Caraibe. In plus, In decada '90, mamele sau ambii pA¤rinti a peste 10 milioane de copii vor deceda prematur prin infectie HIV-l si SIDA.
O.M.S. a identificat 3 modele (pattern-uri) epidemiologice globale pentru infectia HIV:
Patlem-ul 1 include tA¤ri din America de Nord, Europa de Vest, Aus-tralia si Noua ZeelandA¤. In aceste tA¤ri epidemia a inceput la sfA¤rsitul anilor '70 si inceputul decadei '80 printre bA¤rbatii homosexuali si toxi-comani parenterali. Totusi, transmiterea heterosexualA¤ are loc si este in crestere. Un numA¤r in crestere de cazuri de SIDA a fost raportat in Europa prinA¼-e consumatorii IV de droguri, cu deosebire in sudul Europci, astfei cA¤ sprc sfA¤rsitul anului 1991 erau mai multe cazuri de SIDA printre toxicomanii parenterali europeni decA¤t la bA¤rbatii homo-si bisexuali.
fA¤rile din paA¼em-ul 2 sunt in zona subsaharianA¤ a Africii si in bazinul Caraibelor. In aceste regiuni transmiterea HIV este predominant heterosexualA¤ si perinatalA¤, cu o conA¼ibutie In plus din partea trans-fuziilor de sA¤nge necontrolat si a procedurilor infecile inadecvate. Rata globalA¤ de infectie bA¤rbati/femei este aproximativ 1:1, aA¼v cu 9: 1 In pattern-ul 1. In America de Sud, unde a fost identificat pat-tern-ul 1 la inceputul anilor 1980, este o crestere considerabilA¤ a cazu-rilor heterosexuale (pattern 1-2).
Pattern-ul 3 include tA¤ri din Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Europa de Est si majoritatea tA¤rilor din Asia si Oceania (fA¤rA¤ Aus-tralia si Noua ZeelandA¤). Reiese cA¤ HIV a fost introdus in aceste zone mai tA¤rziu in pandemia globalA¤. Ca atare, cazurile raportate reprezintA¤ doar o micA¤ parte a numA¤rului global in lume. Oricum, au loc schimbA¤ri rapide, mai ales in Asia, unde prevalenta infectiei HIV inregistreazA¤ o mare crestere, in special printre toxicomanii parenterali si prostituate.


Istoria naturala a infectiei HIV

Intr-o anumitA¤ perioadA¤, majoritatea persoanelor infectate cu HIV in lume sunt asimptomatice. Studii prospecti ale cohortelor de populatie infectatA¤ cu moment necunoscut de seroconrsie au arA¤tat cA¤ 50-60% din persoanele infectate vor dezvolta simptome si semne de boalA¤ in primii 10 ani de la infectie.
In timpul acestei perioade asimptomatice, multi bolnavi vor aa rezultate anormale de laborator, cum sunt numA¤rul mic de limfocite CD4 si hipergammaglobulinemia, si unA¼ vor dezvolta anTgie cutanatA¤ la intradermoreactii de diagnostic. Majoritatea ca^urilor de transmitere HIV se petrec probabil cA¤nd persoanele sunt asimptomatice si nici pacientul, nici partenerul lui sexual nu sunt constienti de riscul de infectie.
Rata progresiei cA¤tre boala simptomaA¼cA¤ variazA¤ muH de la o per-soanA¤ la alta. Unele studii au arA¤tat o corelatie intre progresia mai rapidA¤ si vA¤rsta mai mare in momentul infectiei. Mai existA¤ unele indicatA¼ dupA¤ care anumitc persoane supravietuiesc bolii peste 15 ani. Peste 90% din pacientii infectati HIV au semne asociate perioadei simplomaticc precoce, Inaintea aparitiei infectiilor oportuniste mai imporlante sau a tumorilor asociate bolii simptomatice tardi. Bolnavii dezvolta boala terminalA¤ cA¤nd imunitatea lor este joasA¤ si moartea pre-maturA¤ devinc ineviilA¤.

Etiologia SIDA
Agentul cauzal al SIDA este un retrovirus, cu toate caracteristicile categoriei respectivc de agenti virali, precum: genom ARN care codi-ficA¤ sintezele proprii prin mecanismul rerstranscriptiei, molecula de ADN functionA¤nd ca matrice pe care se sintet'zeazA¤ copii (replici) ADN complementare sub actiunea unei enzime virus-induse, numite rerstranscriptaza. Copiile de ADN (provirus) sunt, la rA¤ndul lor, capabile de integrare In genomul celulei infectate. Din cauza unor caracteristici morfologice si de patogenitate, virusul HIV este consi-derat singurul lentivirus uraan.


Clasificarea retrovirusurilor

Familia Retroviridae din care face parte virusul imunodefleientei umane (HIV), cuprinde trei familii:
(1) Subfamilia Oncovirinae cuprinde virusuri oncogene pentru om si animal.
(2) Subfamilia Spumavirinae cuprinde virusuri nepatogene pentru om.
(3) Subfamilia Lentivirinae cuprinde virusuri patogene pentru animal si om, care determinA¤ infectii virale lente (cu ineubatie si evolutie lungA¤), Intotdeauna letale; ele nu sunt virusuri oncogene, ci, din contra, lezeazA¤ celulele pe care le infecteazA¤;
- virusul Visna/Maedi determinA¤ la oi (dupA¤ 6-8 luni de incubaA¼e) o encefalitA¤ progresivA¤ letalA¤;


- virusul encefalitei caprine;

- virusul anemiei infectioase a cailor;


- virusul imunodefleientei umane (HIV cu douA¤ tipuri: HIV-l si HIV-2).
Retrovirusurile umane cunoscute sunt:
(1) HTLV-l face parte din oncovirtnae si este agentul etiologic pentru:
- leucemia cu linfocite T a adultului (Adult T Leukemia - ATL);


- limfomul cu limfocite T al adultului;

- sindroamele neurologice:


a€¢ parapareza spasticA¤ tropicalA¤ a adultului;

a€¢ mielopatia copilului (sub 6 ani).
(2) HTLV-2 face parte din oncovirtnae; la om a fost izolat rar si nu poate fi asociat cu o boalA¤.
(3) HIV face parte dintre lenA¼virinae si este virusul imunodeficientei umane dobA¤ndite.
Retrovirusurile umane patogene - HTLV-l, HIV - au ca tintA¤ comunA¤ limfocilele 7, fapt care l-a determinat pe Robert Gallo sA¤ le numeascA¤ virusuri T-limfotropice umane.
In functie de subgrupul din care fac parte, retrovirusurile umane pot sA¤ inducA¤:
- proliferarea linfocitelor THdper (modificate functional), dA¤nd nastere leucemiei si limfomului cu limfocite T la adult sau sindroamclor neurologice la adult si la copil (oncovirinele);
- citoliza limfocitelor T4 (lentivirinele).
AceastA¤ separare a efectelor infectiei cu HIV asupra organismului uman, sustine Robert Gallo, nu este chiar asa de bine fundamentatA¤, IntrucA¤t HIV-l poate produce sau nu imunosupresie sau leucemie, dupA¤ cum proprietatea de a distruge limfocitele este sau nu blocatA¤.
Spre deosebire de alte virusuri patogene pentru om (gripal, poliomie-litic etc.), care distrug celulele in care pA¤trund, retrovirusurile nu distrug celula, ci o modificA¤, aceasta conA¼nuA¤nd sA¤ trA¤iascA¤ si sA¤ se multiplice, multiplicA¤nd in acelasi timp provirusul HIV, care s-a integrat in genomul celular.
Virusul imunodeficientei umane (HIV) a fost izolat in 1983 de Luc Montagnier si echipa sa de la Institutul Pasteur din Paris; indepen-dent, a fost izolat de o echipA¤ condusA¤ de Robert Gallo, in SUA.
DupA¤ ce virusul a fost denumit initial Lymphadenopathy Associated Virus (LAV), apoi HTLV-3 sau ARV (AIDS Retrovirus), in iulie 1986, Comisia internationalA¤ de nomenclaturA¤ viralA¤ i-a dat numele de Human Immunodeficiency Virus - HIV.
Sindromul de imunodeficientA¤ umanA¤ este produs, dupA¤ cum se stie pA¤nA¤ in prezent, de douA¤ virusuri: HIV-l si HIV-2.
In anul 1987, la cea de-a treia ConferintA¤ InternationalA¤ asupra SIDA de la Washington, a fost semnalat un al treilea virus izolat la bolnavii cu SIDA din Nigeria (Africa).



Morfologia si genomul HIV

Particula viralA¤ HIV-l este o sferA¤ cu diametrul de 1000 A„ si are, de la exterior spre inlerior, urmA¤toarele straturi ( sa 7).

- inlisA¼i (anuelopa) compus din douA¤ glicoproteine (proteine cu lanturi de glucide atasate): GP-41, care trarseazA¤ cA¤tre interior membrana subiacentA¤ si GP-l20, care se extind dincolo de aceasta, predominA¤nd la suprafata particulei.
Variabilitatea anlopei virale, in special a componentei GP-l20, este caracteristica principalA¤ a acestui virus, iar mutatiile responsable de modificA¤rile ce survin in structura anlopei, oferind noi proprietA¤ti patogenice virusului, se produc cu o dinamicA¤ de 100 de ori mai rapidA¤ decA¤t la virusul gripal. DinamicA¤ structuralA¤ si anti-genicA¤ a anumitor portiuni ale anlopei asigurA¤ virusului, pe lA¤ngA¤ noi calitA¤ti patogenice, si posibilitatea de a se sustrage actiunii anti-corpilor neutralizanti (problemA¤ dificilA¤ pentru obtinerea unui vac-cin); virusul izolat in Africa pare mult mai eterogen genetic si antigenic in atie cu cel izolat in Europa si America.
- Membrana lipidicA¤
- Capsida: are forma cilindricA¤; contine trei proteine cu greutA¤ti moleculare diferite si anume: P-24 (cea mai importantA¤), P-l3 si P-l8.
- Nucleul. contine ARN-ul viral compus din circa 9200 de nucle-otide si mai multe unitA¤ti ale rerstranscriptazei.In urma studiilor, se admite cA¤ HIV poate sA¤ aparA¤ in urmA¤toarele moduri:
- inlisul extern este acoperit de proteine detasabile care fac dificilA¤ aderenta anticorpilor;
- structura antigenicA¤ a proteinelor din inlis se modificA¤ in cursul generatiilor virale, fA¤cA¤nd ineficace activitatea anticorpilor.
Patrimoniul genetic al HIV a fost silit in comun de cA¤tre cer-cetA¤torii francezi si americani la Inceputul anului 1985, prin identifi-carea a 9193 de nucleoA¼de, componentele elementare ale lanturilor de acizi nucleici. Acest patrimoniu este compus (ca si la alte retrovirusuri) din trei gene care codificA¤ componentele particulei virale:
- gag (group antigen) = gena pentru antigenul de grup, respectiv proteina P-55, clivatA¤ apoi in proteinele P-24, si P-l8 si P-l3 capsidale;
- pol (polymerase) = determinA¤ sinteza rerstranscriptazei;
- env (enlope) = determinA¤ sinteza glicoproteinelor anlopei, por-nind de la proteina precursoare GP-l60, care se cliazA¤ in GP-l20 si GP-41. Aceste trei gene sunt flancate de prelungiri ale ADN-ului, denumite Long Terminal Repeats sau LTR's care au rol in controlul exprimA¤rii genelor virale.
Pe lA¤ngA¤ cele trei gene, genomul HIV-l mai contine cel putin cinci gene adiA¼onale, denumite: tat, trs/art, sor, r si orf; aceste gene codificA¤ proteine mici, care ajutA¤ la reglarea exprimA¤rii genelor.
HIV-2 este mult mai apropiat antigenic si genetic de SW (Simian Imunodeficiency Virus) decA¤t HIV-l. Secntele genomului de HIV-2 sunt 30% ideritice cu cele ale HIV-l si 70% cu cele ale SIV; din punct de dere morfologic, al tropismului celular, al efectului cito-patic in vitro asupra celulelor T4, HIV-2 este asemA¤nA¤tor cu HIV-l.
Proteinele virale ale HIV-2 diferA¤ de cele ale HIV-l; glicoproteinele din anlopA¤ sunt, de asemenea, diferite antigenic. Serurile poziti pentru HIV-2 recunosc proteinele centrale ale HIV-l, dar nu recu-nosc proteinele anlopei si vicersa; serurile pronite de la bolnavii infectati cu HIV-2 nu reactioneazA¤ in tehnica ELISA cu antigene HIV-l si inrs.


Clasificarea stadiilor infectiei HIV

Au fost propuse pA¤nA¤ acum cA¤teva sisteme de clasificare a infectiei si bolii HIV.
Sistemul de clasificare CDC din 1986 imparte persoanele infectate HIV in 4 categorii: grupul I, infectla acuta; grupul II, seropozilivii asimptomatici; grupul III, poliadenopatie generalisata (PGL); grupul IV, boala HIV simptomaticA¤. Acest sistem a avut o utilitate prognostlcA¤ limi-tatA¤ si a fost inlocuit cu sistemul de clasificare din 1993 si cu definitia revizuitA¤ a cazurilor SIDA Sistemul de clasificare CDC din 1993 pentru HIV imparte indivizA¼ infectati HIV pe grupuri, in functie de manifestA¤rile clinice si de nilele celulelor CD4. Categoriile clinice sunt: grupul A, infectie HIV acuta sau asimptomicA¤, PGL; grupul B, boala HIV simptomaticA¤; grupul C, boll sugesti pentru SIDA, cuprinzA¤nd definitia cazurilor SIDA din 1987 si incluzA¤nd si pneumonA¼le bacteriene, tuber-culoza pulmonarA¤ si cancerul cervical invaziv. DupA¤ nilul celulelor CD4, existA¤ trei categorii: 1) >500/mm3; 2) 200-499/mm3; 3)



Alte materiale medicale despre: Bolile infectioase




Infectiile urinare joase de tip cistita sint la fel de frecvente ca si infectiile cailor aeriene superioare. Infectia urinara reprezinta unul din f [...]
O idee noua isi croieste drum in comunitatea medicala internationala : aceea ca SIDA apare dupa ce organismul a fost supus unui stres oxidativ intens, [...]
Infectia traitului urinar prin etiologia sa variata, caracterele structurale si functionale ale aparatului reno-urinar, raspunsul diferit al org [...]


Copyright © 2010 - 2020 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre bolile infectioase


Alte sectiuni
Boli si tratamente
Boli digestive
Boli cardiovasculare
Bolile infectioase
Definitii boli
Bolile cardiovasculare
Bolile respiratorii
Bolile digestive
Handicapurile
Bolile oaselor
Bolile alergice
Bolile venelor
Drogurile
Sistemul endocrin
Gamapatiile monoclonale
Bolile esofagului
Bolile stomacului si duodenului
Bolile intestinului subtire
Boli de colon, rect, anus
Bolile ficatului
Bolile cailor biliare
Bolile pancreasului
Bolile splinei
Boli perete abdominal
Bolile peritoreului
Boli sexuale
Hiperuricemiile
Insomnia
Boli endocrine
Boli parazitare
Virusologie
Bolile psihice
Boli stomatologice
Boli cerebrale
Boli genetice
Boli alergice
Bolile ochiului
Bolile sangelui
Boli perete abdominal
Boli renale



Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile