eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Cancerul

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » BOLI » boli si tratamente » cancerul

Cancerul de col uterin


Este inadmisibil ca in ziua de azi sa se mai moara din cauza cancerului de col uterin! Aceasta afirmatie nu se bazeaza numai pe faptul ca cei mai multi dintre factorii de risc ar putea fi evitati sau indepartati la timp (leziunile precanceroase), ci si pe faptul ca, fara nici un fel de chin, oricare femeie isi poate depista boala cu mult inainte ca ea sa devina simptomatica, intr-un stadiu atat de incipient incat vindecarea nu reprezinta o problema. Nu este nevoie decat de un banal examen citovaginal facut cu regularitate. Costa putin, se face repede, nu doare si poate salva viata. Oare cat de greu poate fi sa va rupeti o jumatate de ora din timpul dumneavoastra o data la 1-2 ani?
Am explicat pe larg cum se face depistarea cancerului de col uterin cu ajutorul exemplului doamnei "X" (. 37-38) Ca sa nu ne repetam va rugam sa dati cateva ini inapoi si sa recititi fragmentul respectiv.
Nu numai ca, daca nu le supara nimic, marea majoritate a femeilor nu-si fac controale ginecologice, dar chiar si atuci cand boala devine manifesta o ignora sau amana prezentarea la medic inca multa vreme. Tocmai pentru ca "va apuca groaza la gandul" de a va sui pe masa ginecologica ar fi bine sa o faceti macar o data la 1-2-3 ani daca nu vreti sa aveti parte de ea mai des.
Dar sa terminam cu morala si sa vedem care sunt primele semne de boala ce ar trebui sa ne alarmeze. Pe primul este sangerarea - intai cateva picaturi (la contact sexual, la spalarea cu irigatorul sau spontan) apoi mai abundenta, pornita din senin intre sangerarile lunare menstruale sau dupa menopauza. In stadiile mai avansate ale bolii apar scurgeri vaginale galbui sau sanghinolente, uneori urat mirositoare, dureri moderate in partea inferioara a abdomenului care pot iradia in spate - din lombe pana aproape de "noada". Netratata la timp, boala se intinde din aproape in aproape la uter, la vagin si la ca urinara sau/si rect, datorita stransei vecinatati cu aceste organe. Apar dureri la urinat si la defecatie, sangerari prin urina sau fecale si chiar comunicari intre vagin si ca urinara sau intre vagin si rect. Aceste comunicari se numesc Fistule si ele se datoreaza faptului ca anumite zone ale tumorii se necrozeaza ("mor" din cauza lipsei de oxigen suficient), pe traiectul respectivei necroze rezulta un "canal" anormal de legatura intre cele doua organe afectate. Bolnava constata ca pierde urina respectiv fecale prin vagin. Mai devreme sau mai tarziu apar metastazele la distanta - plamani, ficat etc. Ganglionii din zona si chiar cei la distanta sunt invadati de celule canceroase, se maresc si apasa pe vasele si nervii din vecinatate - apar dureri si edeme de-a lungul membrelor inferioare. (Mai toti ganglionii din aceasta zona sunt situati pe langa vase de sange importante.) Toate organele din partea inferioara a abdomenului = micul bazin, pot ajunge un bloc tumoral rigid in care ureterele sunt prinse si strangulate treptat ceea ce duce la afectarea functiilor rinichilor. Aceasta este in general evolutia naturala a bolii (adica evolutia bolii netratate). V-am inspaimantat? Nu-i rau, poate asa o sa deschideti mai des usa cabinetelor ginecologice.
In stadiile incipiente de boala, colul uterin poate avea un aspect normal, in stadiile avansate insa, medicul ginecolog are destule elemente pentru a suspiciona un posibil cancer chiar inainte de a-i veni rezultatul de la biopsie.
Daca examenul citovaginal trage semnalul de alarma, biopsia confirma diagnosticul si aduce in plus elemente legate de tipul de cancer cu care avem de-a face. Urmeaza o serie de investigatii care urmaresc sa sileasca cat mai exact posibil stadiul bolii: s-a intins la organele din jur si, daca da, la care; exista metastaze la distanta si, daca da, unde. Sigur ca atunci cand examenul ginecologic si biopsia pledeaza (cu elemente semnificative!) pentru un stadiu incipient de boala, investigatiile vor fi mai putin laborioase. Dar daca acestea sugereaza un stadiu avansat, trebuie facuta cistoscopia (examinarea interiorului cii urinare), rectoscopia (examinarea interiorului rectului), urografia (ca sa putem aprecia starea rinichilor), tomografia computerizata (cauta ganglionii mariti si eventuale metastaze in organele de la distanta) etc.
Cel mai precoce stadiu depisil al cancerului de col uterin - stadiul 0 - se numeste carcinom "in situ" (celulele canceroase se gasesc doar la suprafata colului). Femeile care au dat dovada de prevedere (ca doamna "X" din exemplul nostru) pot descoperi boala in acest stadiu si tratamentul pe care il au de efectuat este scurt si usor - se intervine chirurgical si fie se scoate doar colul uterin (conizatie), fie se scoate colul si corpul uterin (histerectomie), fie se scoate colul, corpul uterin si ovarele (his-terectomie cu ovarectomie bilaterala) in functie de varsta pacientei, de dorinta acesteia de a mai avea sau nu copii, de existenta altor afectiuni concomitente ale uterului si ovarelor.
Cand boala nu mai este in stadiul 0, chiar daca aparent nu a depasit limitele colului uterin, tratamentul devine mai complex. Prima manevra este radioterapia. In cazul colului uterin (ca de altfel si al corpului uterii) iradierea este de doua feluri: externa si interna. Iradierea interna consta in introducerea substantei radioactive chiar in canalul colului uterin si pe laturile acestuia in vagin, pentru a fi in imediata vecinatate a tumorii. Sigur ca eficienta este foarte mare la nivelul tumorii, ea incasand doza cea mai mare de iradiere si la nivelul tesuturilor din apropiere, posibil invadate, dar nu atinge si celulele tumorale aflate la distanta mai mare de col si in ganglionii din jur. Pentru a le ataca pe acestea se face iradiere externa. Se incepe cu iradierea interna sau cu cea externa in functie de caz, dupa care. la 3-4 saptamani de la terminarea ultimei sedinte de raze (timp necesar refacerii tesuturilor sanatoase care au fost prinse in volumul iradiat), se intervine chirurgical si se scoate colul + corpul uterin + ovare + ganglionii aflati in apropiere. Din ganglionii mai dificil de scos si din cei aflati in abdomen la distanta mai mare de tumora, chiar daca par normali ca aspect, se iau mai multe biopsii pentru verificare. Acum totul depinde de examinarea la microscop a intregii piese operatorii (adica: organele, tesuturile si ganglionii scosi sau biopsiati de chirurg). Daca boala nu a fost intr-un stadiu prea avansat si a raspuns bine la iradiere putem avea placuta surpriza a unor piese operatorii sterile = microscopul nu gaseste nici o celula canceroasa. Cand insa se mai gasesc focare de celule canceroase in col, corp sau ganglioni se suplimenteaza doza de iradiere externa si se face tratament citostatic.
Cand diagnosticul s-a pus in stadii avansate de boala, cu toata iradierea interna si externa, uneori operatia nu mai poate fi facuta din cauza invaziei masive a celulelor canceroase in organele si tesuturile din micul bazin, (cam tot ce contine "palnia" formata de oasele bazinului).
Singura solutie ramane cresterea dozei de iradiere chiar cu riscul de a afecta serios ca urinara si rectul.In cazurile disperate in care ca si rectul sunt complet compromise (fie de invazia tumorala fie de doza prea mare de raze pe care medicul a fost nevoit s-o faca in incercarea de a stopa boala) se recurge la devierea drumului urinii si al fecalelor catre exterior - deschiderea ureterelor in intestinul gros sau la piele, anus contra naturii. Sigur, in aceste cazuri, radioterapiei si chirurgiei paliative (operatia nu vindeca, ofera doar o solutie de moment) li se asociaza si tratamentul citostatic in speranta de a prelungi cat mai mult viata bolnavei dar, din pacate, nu mai putem vorbi de vindecare.
Dupa cum ati vazut, radioterapia joaca un rol foarte important in tratamentul cancerului de col uterin. Dozele de iradiere fiind destul de mari apar frecvent neplaceri din partea organelor vecine - ca urinara si rect - chiar si atunci cand nu mai este nevoie de suplimentarea dozelor postoperator. Cand este afectata ca urinara = cistita radica, bolnava urineaza des, uneori cu sange, cu usturimi chinuitoare, iar alteori scapa urina la efort, tuse sau stranut. Mai mult sau mai putin accentuata, cistita radica poate aparea in cursul sau dupa terminarea tratamentului, dispare dupa cateva luni sau se permanentizeaza. Simptomele seamana cu cele din infectiile urinare ("am racit jos" - spuneti dumneavoastra), dar nu se datoreaza unui microb, asa ca antibioticele luate copios din proprie initiativa sunt inutile.
Rectita radica se manifesta cu dureri la defecatie (golirea intestinului gros de fecale) si sangerari mai mari sau mai mici odata cu scaunul. Uneori sangerarile rectale pot duce la o anemie mai mult sau mai putin severa, in functie de cantitatea de sange pierduta in timp. Chiar la ani distanta de la terminarea radioterapiei sunt perioade cand rectita radica isi poate face simtita prezenta fie ca a fost "zgandarita" de un scaun prea tare (ma refer la fecale!) dupa cateva zile de constipatie, fie ca mancarea a fost prea piperata, fie ca femeia a uitat de boala si a introdus in rect supozitoare cu antiinflamatorii pentru durerile reumatismale. in marea majoritate a cazurilor, un regim alimentar fara condimente si reglarea tranzitului intestinal (scaun zilnic, moale) rezolva problema. Alteori este insa nevoie de un tratament local. Medicul va recomanda un amestec de substante lichide care se introduc in rect cu ajutorul unei pompite de clisma pentru copii -microclisme rectale. Sunt si cazuri in care leziunile radice (modificarile produse de iradiere) duc la aparitia unor fistule intre vagin si ca urinara sau intre vagin si rect (comunicarile se datoreaza de data aceasta necrozei tesuturilor sanatoase provocata de iradiere prin lezarea vaselor de sange ce hranesc si oxigeneaza zona respectiva). in ambele cazuri este nevoie de ajutorul chirurgului. Devierea drumului fecalelor - anus contra naturii - pentru o perioada de timp, rezolva de cele mai multe ori fistulele recto-vaginale iar, dupa cateva luni, se poate renunta la devierea tranzitului si se poate reface continuitatea normala a intestinului gros. Din pacate nu acelasi lucru se intampla cu fistulele co-vaginale. De cele mai multe ori aici trebuie sa se recurga la devierea definitiva a caii de scurgere a urinii. Asta implica purtarea permanenta a unei pungi lipite pe pielea abdomenului in care sa se scurga urina - un fel de ca artificiala prinsa la exteriorul corpului.
Totusi, complicatiile radice severe care sa necesite astfel de interventii chirurgicale mutilante sunt rare. Daca se produc nu-i vinovata soarta ci neglijenta femeii care a lasat o boala usor de descoperit la timp sa ajunga intr-un stadiu avansat.
Desigur ca din momentul diagnosticarii si pana la terminarea tratamentului bolnava trebuie sa renunte la viata sexuala. Dar, dupa o oarecare perioada de timp postoperator (sau dupa radioterapia postoperatorie), se poate reveni la o viata normala si din acest punct de vedere. Nu trebuie sa va fie rusine sa discutati problema cu medicului dumneavoastra. Cu sfaturile lui si cu putina intelegere din partea partenerului de viata veti trece si peste acest hop. Doar in cazurile in care bolnava a neglijat prea multa vreme boala si celulele canceroase au avut timp sa invadeze peretele vaginului pe o distanta mai mare, chirurgul este nevoit sa scoata o portiune apreciabila din acesta iar bontul vaginal ce ramane este mult prea mic pentru a permite actul sexual.
Iata care pot fi rezultatele unei boli neglijate. ati-le cu "chinul" de a face controlul ginecologic si examenul citovaginal periodic si mai treceti o data cu privirea peste urmatoarele date statistice: cancerul de col uterin stadiul 0 ("in situ") se vindeca in 100% din cazuri, stadiul I in 90% din cazuri, stadiul II sub 70%, stadiul III sub 40%, iar stadiul I.



Alte materiale medicale despre: cancerul

Este cunoscut potentialul cancerigen al unor agenti antitumorali folositi in mod curent in chimioterapia clasica a cancerului. S-a constatat cA [...]
Necesitatea si dorinta de cunoastere a omului au fost, dintotdeauna, exprimate si legate de o preocupare permanenta a lui de a cauta un eveniment, o d [...]
Exista un risc relativ crescut de 1,35 (35%) expus pentru un fumator pasiv de a face cancer bronsic fata de un ne fumator (58). Riscul relativ f [...]

Copyright © 2010 - 2024 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre cancerul

Alte sectiuni

Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Unde se incadreaza problema medicala?

Scrie codul din imaginea alaturat

Vezi toate intrebarile