Tabloul clinic in anevrismul de aorta abdominala

Tabloul clinic in

anevrismul de aorta abdominala

Ca si cele toracice , anevrismele de aorta abdominala sunt frecvent asimptomatice. Prevalenta lor creste cu varsta, survenind mai frecvent intre 60-70 de ani , desi varstele afectate se intind intre 30 si 90 de ani.

Boala ischemiocoronariana, arteriopatia ocluziva periferica si alte manifestari ale aterosclerozei, sunt frecvent asociate la fel si hipertensiunea arteriala ( desi corelatia acesteia din urma cu riscul de ruptura este controversata) .

Anevrismele de aorta abdominala produc simptome legate de disconfortul abdominal si durerea lombara. Manifestari mai putin frecvente sunt : greata , voma, retentia gastrica, pierderea in greutate, hematemeza si melena, icterul asociat cu febra la pacientii cu ruptura cronica, insuficienta renala cronica , angina abdominala , simptome urinare (disurie), durerea si scaderea fortei segmentare a membrului inferior, obstructie de vena cava inferioara si distensie abdominala. De asemenea, embolia distala din trombusul anevrismal este frecventa.

Un anevrism de aorta abdominala rupt se poate prezenta cu simptome tipice de colecistita acuta (semnul Einstein) . Simptomele, mai ales in caz de ruptura, pot fi , de asemenea, similare cu cele din litiaza ureterala. De asemenea poate surveni durere in loja renala prin obstructie ureterala, cu hidronefroza sau nefrite consecutive.

Durerea poate avea localizari diverse pe masura ce anevrismul creste si comprima vertebrele sau radacinile plexului lombar. Cel mai frecvent, durerea este localizata in hipogastru sau regiune lombara, este persistenta, nu este afectata de miscare, desi pot exista anumite pozitii confortabile si poate fi insotita de perceperea de catre pacient a unei pulsatii in abdomen.

Examenul fizic poate detecta multe anevrisme, semnul cheie fiind masa pulsativa abdominala. Totusi, unele anevrisme, chiar largi, sunt imposibil de palpat la obezi.

Tipic, anevrismele mai mari de 4 cm, sunt accesibile palparii. Pacientul va fi in pozitie tipica de decubit dorsal , cu genunchii flectati. Palparea tinde sa supraestimeze dimensiunile anevrismului. Pentru a diferentia un anevrism de aorta abdominala de o masa paraaortica , mainile examinatorului vor palpa marginile laterale ale tumorii. Anevrismul se expansioneaza lateral la fiecare sistola. Aceasta tehnica permite si estimarea diametrului transversal al anevrismului.

Odata decelata formatiunea tumorala , se cauta semnul De Bakey , care permite aprecierea localizarii supra sau infrarenale a nevrismului, mana plasata la polul superior al formatiunii cauta sa se insinueze intre aceasta si rebordul costal. Daca acest lucru este posibil, atunci anevrismul este situat sub arterele renale.

Auscultatia poate decela suflul deasupra masei pulsative ( doar in 40% din cazuri) , dar acest semn nu este specific anevrismului. Alte sufluri pot aparea in ariile de proiectie ale diverselor artere ingustate asociate anevrismului.

Ruptura anevrismului de aorta abdominala produce de obicei un tablou dramatic , rezultat al catastrofei abdominale. Anevrismele sunt sensibile la palpare, si dureroase cand sunt pe cale sa se extinda sau sa se rupa. Ruptura este insotita de durere severa, brusc instalata abdominal sau lombara, persistenta sau intermitenta, surda sau colicativa, sub forma de arsura sau socogena. Anevrismul se poate rupe in peritoneu , cavitatea pleurala , spatiul retroperitoneal. Pacientii pot dezvolta hipotensiune arteriala, tahicardie, paluare, transpiratii profuze, soc in functie de extensia rupturii si de cantitatea de sange extravazat. Ocazional , ruptura se poate produce in duoden , cauzand o fistula aorto-duodenala si hemoragie gastrointestinala acuta. Ruptura in vena cava inferioara sau venele iliace cu formarea de fistule arteriovenoase , sunt sugerate de edemul rapid instalat al membrelor inferioare sau de insuficienta cardiaca congestiva cu debit crescut in prezenta unui anevrism aortic.