eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Vaccinarile

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » sanatatea copilului » vaccinarile

Imunitatea tisulara

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Imunitatea tisulara



Imunitatea tisulara ramine, dupa opinia clasica, in cadrul careia scoala romaneasca este prioritara, elementul esential al rezistentei speci-fice de lunga curata in roze.
Levaditi si Nicolau sint primii care au aratat in perioada 1920•1925 ca imunitatea rala se deosebeste de imunitatea din bacteriozc prin existenta unei imunitatii tisulare puternice .
Teoria imunitatii tisulare creata impreuna cu I cvaditi si dezvoltata ulterior de Nicolau (7}>) se bazeaza pe o serie de observatii care constituie in acelasi timp principalele particularitati ale imunitatii rale:
1. Existenta anticorpilor tisulari neutralizanti si fixatori de complement detectati in extractele de tesuturi prelevate de la animalele imunizate cu diverse rusuri .

2. Inocularea unui rus in tesutul imunizat al animalelor nu provoaca boala, datorita prezentei, la nivelul tesutului imunizat, a anticorpilor tisulari.
3. Studiul histopatologic al tesutului imunizat a edentiat existenta unor "leziuni de imunitate" (LI) provocate de multiplicarea rusului.
4. Diversitatea anticorpilor serici este la fel de mare ca si in bacteriozc, totusi rolul lor in protejarea organismului fata de infectia \irala

• si in special in cazul celor produse de neurorusuri

• este mai putin operant ca in bacteriozc. intre gradul de imunitate si cantitatea anticorpilor tisulari exista un strins paralelism.
Rezistenta fata de rusuri nu este insotita totdeauna de cresterea anticorpilor, iar sensibilitatea organismului se poate constata chiar in prezenta anticorpilor serici.
Explicatia acestor fapte, dupa Xicolau, trebuie gasita in biologia intracclulara a rusului.
Toate acestea arata ca imunitatea rala, in general, si cea determinata de rusuri ncurotropc. in special, se formeaza in tesutul sensibil, unde are loc, in urma conflictului direct cu rusul, instalarea unei imunitati locale, solide, durabile.
Fiecare tesut are o sensibilitate proprie fata de rus; se apara pe cont propriu, prin mijloacele proprii si utilizeaza in mod propriu mijloacele puse la dispozitie de restul organismului.In acest mod, imunitatea generala se compune din suma imunitatilor locale. Inegalitatea in procesul imunizarii fiecarui tesut sensibil duce la o distributie inegala a anticorpilor tisulari.In ceea ce priveste rusul, Nicolau sustine ca trebu e sa se faca o distinctie intre proprietatile antigenice ale rusului inactivat "omorit". care. desi induce anticorpi serici, nu da o stare de imunitate, asa cum se obtine in cazul rusului u.


Imunitatea in roze. in marca majoritate a cazurilor, este puternica si de lunga durata. impotriva afectiunilor determinate de germeni cu mare plasticitate antigenica (gripa) sau cu o mare varietate ce a€’-erotipuri (rhinorusuri), imunizarea nu da rezultate spectaculoase.
Celula responsabila de imunitatea tisulara de transt, de imunitatea rala, de reactiile de hipersensibilitate intirziata este limfocitul mic, care dupa unii autori nu este o celula terminala, ci o forma inactiva, sporulata, dupa altii totipotentiala prin diferentiere, produsul de maturare al mai multor "linii celulare . Lipsa de unitate in pareri este inca o dovada ca limfocitele mici sint o populatie eterogena. Originea lor este timusul din care disemineaza in organele periferice: limfonodulii, splina, tesutul limfoid subepitelial. uncie celulele se matu-reaza in vederea raspunsului imun. Caracterul de durata al imunitatii celulare este dat si de durata medie de ata mare a limfocitelor mici, care au turnover-ul scazut si capacitatea de a reveni in circulatie.
Cercetarile cu ser antilimfocitar ca si cele in tro prin centrifugare in gradient sau prin aderenta la suprafata anumitor substante au edentiat existenta a doua populatii de limfocite: sedentare si recirculante. Desi la om diferenta nu este neta, se pare ca ultimele au o origine sigur timica si intern in imunitatea de tip celular .
Competenta imunologica a limfocitelor mici se manifesta in initierea reactiilor imunologice nemediate de anticorpi. La primul contact cu antigenul, o parte din limfocitele mici cresc in dimensiuni si genereaza in citeva mitoze o populatie de celule sensibilizate sau memory cells.
Recunoasterea antigenului sesil purtator de macrofage de catre limfocitele imunocompetente. sensibilizate, determina mobilizarea lor din pool'\\\ limfocitelor recirculante si amorsarea mecanismului imunoefector din imunitatea de tip celular. Limfocitele mici competente elaboreaza la locul de contact cu antigenul factori umorali (factorul de transfer-La-wrence, factorul inhibitor al migrarii-Waksman. limfotoxina etc). care atrag in raspunsul imun celular macrofagele. Ele au rol efector direct in procesul inflamator ce caracterizeaza reactia de hipersensibilizare intirziata .
Evaluarea imunitatii cu suport celular in roze este o problema dificila, dar realitatea ei poate fi argumentata de urmatoarele date:
1. Copin cu absenta congenitala a timusului nu prezinta imunitate la homogrefe, imunitate rala, fungica, fenomene de hipersensibilitate intirziata. in contrast, sint prezervati centrii germinali si plasmocitele din ganglionii limfatici, ca si nivelul imunoglobulinelor. Sugarii cu asemenea deficiente timice nu se pot apara impotriva afectiunilor rale si risca sa faca o boala hemoragica progresiva , daca primesc vaccinuri rale i. De asemenea, starile de supresie imunologica consecutiv unor boli de sistem, leucemii, corticoterapie, administrare de ser antilimfocitar, sint contraindicate pentru administrarea vaccinurilor rale i.
2. Numeroase observatii clinice sugereaza ca bolnai agammaglubu-linici pot prezenta rezistenta la infectii rale in absenta rezistentei la numeroase infectii bacteriene.
3. Agentii depresori ai mecanismelor imune celulare: raze X si medicamente radiomimetice, analogi purinici (6-mercaptopurina, 8-azatiopren-imuran) si antagonisti ai acidului folie (metotrexat), corticosteroizii, scad capacitatea de rezistenta a organismului in roze.
4. in acelasi sens trebuie citata capacitatea unor rusuri de a diminua reactiile imunologice ale organismului. Von Pirquet este primul care a semnalat rolul anergizant al rujeolei, confirmat si de o serie de cercetari moderne extinse la alte rusuri (elul II).
De aceste date trebuie tinut seama in succesiunea imunizarilor, in cadrul calendarului anual al actiunilor profilactice.
5. in unele roze sint date edente asupra existentei unui mecanism imunopatic in patogenic: afectiunile determinate de rusul respirator sincitial , panencefalita sclerozanta subacuta determinata de rusul rujeolos, afectiuni oculare in trahom etc. De asemenea, au fost citate reactii de tip hipersensibilitate intirziata consecutiv aplicarii unor scheme complexe de vaccinare: vaccin inactivat + vaccin u atenuat sau vaccin inactivat 4- contact cu rusul salbatic .


6. Virusurile oncogenc la animalele de experienta produc noi antigene in celulele transformate si se poate anticipa ca imunitatea cu suport celular are un rol important in rezistenta la tumorile de origine rala. in orice caz, o tumoare, si mai ales o tumoare de origine rala, trebuie sa posede anumite caractere imunologice pentru a se exprima clinic: a) antigenicitate slaba, b) invazitate mare, c) o rata mare de crestere a tumorii, d) raspuns imun scazut prin inductia la gazda a imunitatii tolerate.
Perspectivele controlului imunologic al cancerului se raporteaza la trei aspecte :
• tumori cauzate de agenti specifici;


• tumori antigenic specifice (de grefa);

• tumori nespecifice.
Numai in primul caz. se poate preconiza controlul prin vaccinuri si antiscruri (ca in unele roze animale: mixomatoza iepurelui, complexul Icucemiei aare etc). Posibilitatea ca animalul canceros sa-si furnizeze antigenul necesar pentru propriul vaccin este singura realizabila. Exista insa citeva probleme aditionale care trebuie depasite: imunizarea antirala. dar inaintea aparitiei tumorii si depasirea reactiei antigrela in cazul utilizarii antrenului tumoral, care trebuie debarasat de antigenele tisulare normale.In concluzie, opozitia intre imunitatea umorala si cea tisulara, la om, nu este astazi unanim acceptata. Celulele derivate din timus sint nccebaa-pentru anumite tipuri de raspunsuri umorale, cit si ca helperi in reperarea si conducerea antigcnului catre celulele imunocompetente. Imunitatea in roze este in esenta celulara rusurile fiind paraziti celuiari obligatoriu, dar rolul raspunsului umoral este la fel de bine argumentat.



Alte materiale medicale despre: vaccinarile



Infectia virala ca element initial al patogeniei multor boli autoimune implica: - activarea policlonala a limfocitelor B sau T; - expresia unor neo [...]
INTRODUCERE Gazda confruntata cu infectia virala mobilizeaza mecanisme de aparare nespecifica si specifica. Rezistenta naturala (tabelul 8.1) este [...]
'Arbovirusurile sint agenti patogeni mentinuti in natura, in principal sau in mare masura, prin transmisie biologica intre gazdele vertebrate suscepti [...]


Copyright © 2010 - 2019 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre vaccinarile

Advertisements


Alte sectiuni



Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat



Vezi toate intrebarile