eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
Nutritie Boli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri

Fumatul

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » BOLI » boli si tratamente » fumatul

Compozitia fumului de tutun si influenta lui asupra organismului

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Compozitia fumului de tutun si influenta lui asupra organismului

Advertisements
Fumul de tutun rezulta din arderea tei pro-priu-zise (frunze de tutun) si din arderea hirtiei exterioare din care sint facute tigarile. Tigara o data aprinsa, arde mocnit, fiind intretaiata de curentul de aer ce-l trage omul in piept, aducind un aflux de oxigen care intensifica arderea tigarii si care mareste totodata cantitatea de fum pe care o degaja fumatorul.
Prin fumarea unei tigari de foi de 7 cm lungime este neie de 20 de aspiratii spre a fi terminata. La fiecare aspiratie, se inhaleaza in plamini 50 cm3 de fum, ceea ce revine pentru o tigara un total de 1 000 cm3. Un fumator obisnuit, care fumeaza 20 de tigari pe zi, introduce in plamini 2 3 m3 de fum.

Compozitia chimica a fumului de tutun. Acesta este format din doua parti si anume: dintr-o parte de gaze si dintr-o parte de mici particule rezultate din arderea tigarii.
1. Gazele continute in fumul de tutun sint in primul rind cele aflate in atmosfera, adica oxigen, azot, bioxid de carbon etc; s-a constatat clin cercetarile facute ca el contine foarte putin oxigen, si anume, in cazul tigarilor de foi, acesta este de 50 de ori mai putin decit in fumul unei tigari obisnuite. Aceasta inseamna ca fumul de tigara de foi este mult mai daunator decit fumul tigarilor propriu-zise, deoarece are oxigen mai putin. in afara de oxigen si de azot, care se gasesc in atmosfera, fumul de tutun mai contine si gaze otravitoare pentru organism si anume: oxidul si bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, amoniacul, acidul sulfocianic, acidul cian-hidric etc.
Oxidul de carbon se produce prin arderea incompleta a tigaretelor si tigarilor indesate, care ard mocnit si fara mult aer. Fumatorii, care freaca tigara inainte de a o aprinde si o mai scutura, pot reduce formarea oxidului de carbon. Prin fumarea unei tigari obisnuite se introduce in plamini 30 40 cm3 oxid de carbon, iar prin fumarea unei tigari de foi, fumatorul introduce o cantitate de 23 ori mai mare, adica 90120 cm3 oxid de carbon. Oxidul de carbon este un gaz otravitor, deoarece el se uneste cu substantele din globulele rosii aie singelui (hemoglobina), formind un compus care nu se mai desface si care deci nu mai da posibilitatea oxigenului sa se fixeze pe globula rosie. Acest gaz se elimina cu greu din organism. S-a constatat, prin dozarile facute in singe, ca un individ normal, oare nu fumeaza, are numai 1,5% oxid de carbon in singe inhalat din aerul atmosferic, pe cita vreme un fumator are 3 3,4%) oxid de carbon, adica aproape de 3 ori mai mult, iar cind dozarea in singe a oxidului de carbon se face imediat dupa fumat, procentul creste pina la 7%. Prezenta acestui gaz vatamator in plamini si in singe ingreuiaza oxigenarea si produce o intoxicatie generala care se manifesta prin greutate in respiratie (lipsa de aer) si tulburari in diversele functii ale organismului si in special in activitatea nerasa superioara.
Bioxidul de carbon se gaseste in fumul de tutun in proportie de 715%.
Hidroge7iul sulfurat, gaz urit mirositor, rezulta din arderea substantelor vegetale din ta, ajungind intr-o proportie de 0,0070,04%. Cu cit concentratia acestui gaz este mai mare, cu atit fumul de tutun are un miros mai neplacut de putrefactie.
Amoniacul, acidul sulfocianic si acidul cian-hidric se gasesc in fumul de tutun, sub forma de gaze, in cantitati mici.
Amoniacul se afla in cantitate mai mare in tigara de foi (35 mg/g tutun si 12 mg baze amo-niacale).
El si bazele sale dau in cea mai mare parte gustul acru tutunului, iritind gura, fundul gitului, faringele, "traheea si narile. Iritatia mai este produsa si de alte substante, dintre care amintim, in special, nicotina, gudroanele si un oleu latil. Iritatiile cronice produse de amoniac si de bazele amoniacale dau nastere la faringite cronice, guturaiuri cronice, laringite, tra-heite etc.
Acidul cianhidric. In tigara obisnuita, canti tatea de acid cianhidric este foarte mica si numai in fumul produs de arderea concomitenta a 600 de tigarete se gaseste o doza otravitoare.
O serie de alcooli si in special alcoolul meti-lic, cunoscut in popor ca spirt negru sau spirt de lemn, se gaseste in cantitate de 40 mg in fumul a 1012 tigari obisnuite, adica in proportie de 24%0. Daca proportia trece de 6%0 produce tulburari serioase, in special de vedere.
2. Alte substante rezultate din arderea tutunului. Din cele peste 20 de substante minerale care se gasesc in tutun, arsenul si plumbul sint cele mai toxice, in medie, in fumul de tigara se afla circa 3 10 mg trioxid de arsen/m3 de fum, ceea ce nu constituie un pericol important. In cazul insa in care aceasta cantitate creste, poate aparea pericolul de intoxicatie.
Aldehidele si acroleina deriva din glicerina, cu care se amesteca tutunul pentru comercializare. Aceste doua substante si in special acroleina produce greata si varsaturi.
Un reziduu important din punct de vedere medical il constituie gudroanele, in compozitia carora intra: rasini, hidrocarburi, baze de tip nicotinic etc, care patrund in gura prin capatul umezit al tigaretei. Ele irita caile respiratorii (gura, faringe, trahee) si mucoasa gastrica, incit poate redestepta un ulcer de stomac existent. Dintre hidrocarburi trebuie mentionat benzipirenul, o substanta capabila sa genereze cancerul. In 100 de tigari se gaseste cam 1 jyig. Benzipirenul. ca si alte componente ale gu-droanelor, fac ca tutunul sa predispuna la cancer.

Fumul de tutun, in afara de gazele si substantele mai sus-amintite, mai are in compozitia sa mici particule de nicotina raspindite (micelii). Aceste particule alcatuiesc in caile aeriene superioare si in cavitatea bucala adevarate conglomerate, care sint in parte fixate de stratul protector de mucus al conductelor aeriene. S-a calculat ca prin mucoasa bucala se absoarbe numai 210% din cantitatea totala a particulelor de nicotina, iar prin mucoasa cailor aeriene (trahee, bronhii, bronhiole) pina in plami-nul propriu-zis (alveola pulmonara) se absoarbe 96%.
O parte din nicotina se absoarbe in plamini, sub forma de vapori, impreuna cu vaporii rezultati din arderea tigarii. Astfel, un om care fumeaza 20 de tigari pe zi si care trage fumul in plamini, introduce in timp de 1 an in organism aproape 10 g, de nicotina.
Intoxicatia cu tutun se observa rar in practica, cu toate ca doza toxica de nicotina pentru un om este de 0,01 g, iar doza mortala de nicotina este de 0,08 0,10 g.
S-a mai constatat, de asemenea, ca nicotina extrasa dintr-o tigara de foi de tutun si injectata la om direct in vina (in singe) omoara omul imediat, deoarece cantitatea de nicotina continuta reprezinta doua doze mortale pentru om. Salvarea fumatorilor este ca nicotina se absoarbe prin plamini intr-o proportie mai mica, aproape de 23 ori mai putin, deci este mai putin vatamatoare, iar alta parte se elimina tot prin plamini. De asemenea toleranta indivizilor la actiunea toxica a nicotinei este variabila. Unii suporta tutunul mai bine, altii il suporta greu. Faptul ca nicotina se elimina rapid din organism prin organele de epuratie, ea nu se gaseste acumulata in concentratii mari. Ficatul pare a juca rolul cel mai important in neutralizarea acestei toxine. Din elul alaturat se pot studia variatiile cantitative ale nicotinei inhalate si expirate, precum si cantitatile? retinute de organism la indivizii care aspira fumul si la cei care trag in plamini.

Se poate constata din elul de mai sus ca fumatorii care aspira fumul in plamini retin mai multa nicotina (9698) in atie cu fumatorii care nu inhaleaza fumul.
La noi in tara, Lupu si Velican s-au ocupat in mod amanuntit de actiunea fumului de tutun asupra organismului. Ei au cercetat 12 000 de bolnavi cu diverse boli si au constatat ca 53,25% din totalul celor examinati erau fumatori. Jumatate din acesti fumatori prezentau leziuni pe plamini de origine in-flamatorie si scleroasa. Scleroza pulmonara pune plaminii in situatia de a nu mai putea sa functioneze normal, deci sa ofere o cantitate mai mica de oxigen organismului, obosind prin aceasta inima. Multi bolnavi de inima datoreaza aceasta boala tutunului. Bronsita cronica si scleroza pulmonara au fost in-tilnite in proportie de 15% mai mult la fumatori fata de nefumatori.
Din concluziile autorilor de mai sus reiese ca fumul de tutun constituie unul din factorii care produc sclerozele pulmonare, si anume, 7% la nefumatori fata de 815% la fumatori.
Astfel de exemplu, un inginer chimist, in virsta de 25 de ani, care lucreaza de 3 ani intr-o atmosfera cu gaze toxice si fumeaza in acelasi timp pina la 60 de tigari pe zi, prezenta o scleroza pulmonara intinsa cu bronsita cronica. Autorii au mai observat ca din bolnavii cercetati numai 11% din fumatori prezentau un plamin normal. Nu exista un raport silit intre durata fumatului, cantitatea de fum de tigara inhalat pe zi si producerea leziunilor de scleroza pulmonara. De exemplu, unii indivizi, fumatori de curind si care fumeaza putine tigari, se imbolnavesc foarte repede de scleroze pulmonare si bronsite, iar altii care fumeaza mult mai multe tigari, de mai multa vreme, nu fac aceasta boala. Aceasta inseamna ca actiunea fumului de tutun depinde de rezistenta plaminului si a organismului in general si de sensibilitatea particulara a fiecarui individ fata de tutun.

Lupu si colab., cercetind aspectul leziunilor pulmonare la fumatorii decedati de diverse boli in ultimii 15 ani, au constatat cu regularitate depuneri mari de particule de carbune si de alte pulberi in plamini. Depunerea de carbune in plamini, numita si antracoza, este mai intensa la bolnavii fumatori. De asemenea, la bolnavii decedati de inima, care erau si fumatori, s-a constatat o depunere extrem de marc de particule de carbune in plamini si de asemenea mici zone cu alveolele obstruate de carbune si funingine (alveolita antracotica la cardiaci). Aceste depuneri de carbune in plamini sint destul de grave pentru un bolnav de inima, deoarece scad puterea de ventilatie (de oxigenare); cu timpul, in jurul zonei antracotice, se formeaza o scleroza pulmonara, care la rindul ei ingreuiaza si mai mult functia inimii.
Din experientele facute pe animale si din observatiile zilnice ale bolnavilor care aspirau fumul in plamini, autorii de mai sus au constatat ca fumatorii si animalele intoxicate cu tutun au arderi exagerate (meolism ridicat) spre deosebire de indivizii nefumatori, unde aceste arderi si schimburi sint mult mai reduse (meolismul scazut). La animalele de experienta, acest meolism crescut persista atita timp cit ele erau expuse la fumul de tutun. Din aceste observatii rezulta ca la bolnavele care sufera de glanda tiroida si care au deci un meolism ridicat, fumatul va creste si mai mult meolismul La fumatorii patimasi, care inspira fumul adinc in plamini, absorbtia de nicotina este maxima si deci meolismul lor este mai ridicat. Asa se explica de ce acesti fumatori sint aproape intotdeauna slabi ponderali, oricit de bine s-ar alimenta si au o fata palida.
In concluzie, se poate spune ca in fumul produs de arderea a 100 g ac exista in medie: 410 cm3 oxid de carbon, 0,08 g acid cianhidric si hidrogen sulfurat, 0,36 g amoniac, 1,165 g nicotina, 0,146 g baze apropiate de nicotina!
Din toti constituentii fumului de tutun, nicotina este cel mai toxic pentru om. Cantitatea continuta in tutun este de 0,510%, dupa sorturile si dupa felul cum a fost prelucrat. In acul turcesc, in mahorca, nicotina creste pina la 1215%. Tutunul din tigarile obisnuite contine 0,53% nicotina, ceea ce revine la o tigara cam 1012 mg nicotina. Din aceasta cantitate, o parte se arde, o parte ramine in zona inferioara a tigarii (zona de condensare), iar in gura si deci in organism patrunde prin fum cam 1/3 din nicotina unei tigari. Cea mai mare parte din nicotina nu se absoarbe, ci ramine in fumul de tigara, in aerul din camera, care, reinhalat de mai multe ori de fumatori ca si de nefumatori, devine toxic pentru organism.
Dintr-o tigara trec in gura fumatorului 34 mg nicotina, daca tigara este denicotinizata ea tot mai contine 12 mg din care in corp ajung 0,20,3 mg.
Intr-o tigara de foi de 10 g (tip havana) exista peste 100 mg nicotina, dar se absoarbe putin, deoarece fumul tras in piept contine mult amoniac, care irita puternic laringele si traheea, procind o tuse violenta si eliminarea unei cantitati de substante toxice.
Nicotina in doza de citeva centigrame constituie o otrava si fumatul ramine un pericol pentru sanatatea omului.

Cantitatea de nicotina absorbita depinde de o serie de factori.
daca fumatorul "trage in piept" fumul de tigara, nicotina se absoarbe intr-o proportie mai mare (7090 g%), iar daca tine fumul numai in gura, atunci toxicul se resoarbe in proportie de 3040%, deoarece suprafata de contact cu fumul este mai redusa decit in primul caz;
daca tigara a fost umeda intra in gura mai multa nicotina, ceea ce se intimpla in special fumatorilor care obisnuiesc sa tina in permanenta pe buze tigara incalzita. O tigara umeda da cu 5075% mai multa nicotina decit una uscata, deoarece ea nu este arsa in zona de foc a tigarii;
o tigara subtire lasa sa treaca numai jumatate din cantitatea de nicotina fata de o tigara groasa;
viteza cu care este fumata tigara influenteaza si ea cantitatea de nicotina absorbita: daca o tigara este fumata in 10 minute, nicotina este resorbita in proportie de 2 % si eliminata in proportie de 98A/o prin aerul expirat; daca tigara este fumata in 5 minute, nicotina absorbita este de 33% si cea eliminata de 67%; daca tigara este fumata in 2 minute, nicotina absorbita este 81% si cea eliminata de 19%. Adica se absoarbe mai putina nicotina, cu cit tigara este fumata mai incet si invers, deoarece fumatul rapid mareste incalzirea tigarii, scade depunerea ei in tigara, scade condensarea si totodata mobilizeaza prin incalzire mai multa nicotina, astfel ca in zona de foc arde mai putina;
Absorbtia nicotinci poate fi diminuata prin diverse procedee; aplicarea unor filtre de hirtie la capatul tigarii sau folosirea unor tigarete simple; mai ales filtrul reduce mult din procentul de nicotina existent.

Filtrele din vata sau hirtie opresc o parte din nicotina si retin o parte din gudroane si funingine. Cele impregnate cu clorura de fier, sulfura de fier, acid tartic sau din carbune fieros distrug, prin mijlocirea unor procese de catalizare, o parte din nicotina.
Filtrele din tigarete r fi schimbate dupa ce s-au fumat 56 tigari. La primele tigari se retine 415% din nicotina si 1020% din gudroane, dupa care puterea de retinere scade.
Tigarile obisnuite sint mai otravitoare decit tigarile de foi, deoarece din arderea foitei de hirtie rezulta in plus si alti constituenti toxici.
Fumatul este mai putin periculos daca se fumeaza lent, rar, daca tutunul este suficient de uscat si daca se arunca ultima treime din tigara. De asemenea, nu este bine sa se fumeze dimineata pe nemincate si nici inainte de masa de prinz din pricina modificarii cantitatii si compozitiei secretiilor gastrice

ca si in timpul unei munci fizice, din cauza diminuarii cantitatii de aer proaspat necesar organismului in efort.
Compozitia chimica a tutunului si influenta nicotinci asupra organismului. Compozitia chimica a tutunului a fost bine studiata si astazi este cunoscuta cu exactitate. Foaia de tutun contine, ca orice ta, o mare cantitate de apa, ajungind pina la 88%, din greutatea sa totala. Se intelege ca tutunul din comert, prelucrat si uscat, a pierdut foarte multa apa din compozitia sa. in plus, tutunul contine substante minerale si substante organice:
Substantele minerale sint reprezentate prin saruri minerale: calciu, magneziu, oxid de fier, potasiu, precum si o serie de acizi minerali, ca acidul azotic, acidul sulfuric, acidul clorhidric etc.
Substantele organice sint reprezentate de un principiu cunoscut in medicina sub numele de nicotina. Acest alcaloid vegetal, cum i se spune in chimie, este o substanta foarte otravitoare. in afara de aceasta substanta se mai gasesc si alti compusi organici vegetali, cum ar fi acidul acetic, acidul citric, acidul oxalic, diverse rezine, ceara si alte materii azotoase si celulozice.
Aroma fumului de tutun este datorita tot unei substante vegetale numita colidina, care provine din arderea nicotinei si care este foarte toxica. Din arderea tutunului uscat ramine 20o/0 cenusa, care este formata din numeroase saruri minerale. Nicotina este cunoscuta de multa vreme si intr-o sectiune din Florenta, tiparita pe la anul 1752, se rbeste de otrava

oleum acii

care omoara animalele de experienta in 7 minute. De asemenea, intr-o sectiune de chimie (a savantului Lemery), in anul 1696, se descrie procedeul de distilare a tutunului si producerea unui ulei foarte toxic pentru animale.
Nicotina este un extras din tutun si mai ales din varietatea de tutun salbatic. in forma pura se prezinta ca un lichid uleios, latil, incolor, inodor, solubil in apa, alcool etilic, uleiuri etc. Este clasificata tn toxicologie ca un produs de contact, dar actioneaza si ca fumigant si ca toxic de ingestie, procind o paralizie a sistemului ners si moartea prin paralizia centrului respirator.

Introducerea nicotinei in organismul diferitelor animale de experienta a aratat modul de actiune si tulburarile care se produc prin aceasta intoxicatie.
Marele fiziolog, cu renume mondial, CI. Bernard, ale carui lucrari au relutionat medicina si in special fiziologia, spunea in anul 1856 despre nicotina urmatoarele: "Nicotina este o substanta care se extrage din tutun. Acest alcaloid este una din otravurile cele mai violente cunoscute pina astazi. Citeva picaturi puse pe carnea unui animal il omoara aproape instantaneu".
Nicotina se absoarbe prin mucoase foarte repede si trece in organismul omului sau animalului. Pentru orice animal este suficient a-i pune pe limba sau a-i injecta sub piele 12 picaturi ca sa moara in citeva secunde sau minute. S-a constatat ca oameni care au inghitit o picatura din aceasta substanta, in mod accidental sau in scop de sinucidere, au simtit imediat o senzatie de arsura in git, care se lasa pe i'esofag pina in stomac, dupa care simte o caldura ras-Jpindita uimitor de repede in tot corpul, urmata, la fscurt timp, de o racire a miinilor si picioarelor si de |transpiratii reci; in acest moment nu mai pot sta in picioare, isi pierd puterea si simt neia sa se intinda, in momentele urmatoare apar greata si varsaturile, care apoi se repeta destul de des, pulsul devine rapid si slab si daca nu i se da primul ajutor isi pierde cunostinta si moare intoxicat de nicotina, chiar dupa doza mica de numai 1/16 g.
Doza mortala de nicotina este de 0,080,10 g. O % tigara obisnuita contine 0,0010,002 g nicotina, iar o tigara de foi contine 0,0050,01 g nicotina. O tigara : de foi sau 5 tigari obisnuite, mestecate si inghitite, ; contin doza mortala de nicotina.
Trebuie retinut faptul ca pe cind cantitatea de nicotina din 23 tigari, absorbita de un om neobisnuit s cu fumatul, este suficienta pentru a-i produce o intoxicatie, la fumatorii vechi, o cantitate de 1020 de ori mai mare nu produce un efect imediat. De aceea, la un neobisnuit cu fumatul, doza de 1 mg nicotina absorbita produce greturi si varsaturi, in timp ce la un fumator vechi nu apar tulburari nici dupa 10 mg de nicotina.
Aceasta inseamna ca fumatorul prezinta o mare toleranta, in functie de gradul de obisnuinta, la dozele de nicotina. Cauza acestui fenomen, care apara pe fumator de intoxicatii, consta in faptul ca organismul fumatorului distruge rapid o parte din nicotina, in special in ficat, iar o alta parte se elimina prin urina.
Actiunea nicotinei in doza mica asupra diverselor aparate din organismul animalelor de experienta se manifesta in modul urmator:
ea produce la inceput o ridicare a temperaturii corpului, apoi o scadere brusca;
asupra aparatului respirator produce o congestie a mucoasei bronsice si paralizeaza perisorii sau cilii de pe mucoasa bronsica, care au rolul de a misca mucusul de pe bronhii inafara, face sa creasca secretia de mucus. Determina o crestere a ventilatiei pulmonare prin marirea numarului de respiratii pe minut, care sint si mai ample decit in mod obisnuit (inspiratia si expiratia sint mai profunde). Aceasta se datoreste legaturilor care exista intre plamini si sistemul ners prin care, pe cale reflexa, excita terminatiile nerase, determinind modificarile respiratorii descrise;
influenta nicotinei asupra sistemului ners: / cantitatile mici de nicotina introduse in organism \ modifica procesele de excitatie si inhibitie din scoarta
creierului, iar omul sau animalul de experienta prezinta o scadere a reflexelor. Cantitatile mai mari produc paralizii ale sistemului ners, cu tremura-turi usoare;


influenta nicotinei asupra glandelor cu secretie interna, la animalele de experienta, se traduce prin secretie marita de hormoni din glanda suprarenala (glanda situata deasupra rinichilor) cu descarcare marita de adrenalina (unul din hormonii glandei suprarenale), capabila sa determine o constrictie a vaselor si consecutiv ridicarea tensiunii arteriale. Nicotina creste si secretia altor glande cu secretie interna (hipofiza, tiroida etc), tulburind o serie de functii importante. De asemenea, ovarul si testiculul '.animalelor de experienta sufera tulburari in ciclul de 'maturatie;
asupra sistemului cardiovascular, nicotina produce o accelerare a batailor inimii si o crestere a presiunii din vasele periferice (creste tensiunea arteriala). Ea produce modificari si asupra aparatului l'digestiv, exprimate printr-o secretie bogata in fermenti si mucus, care mareste aciditatea in stomac; totodata accelereaza tranzitul intestinal, si dupa unele cercetari, nicotina ar fariza producerea ulcerului gastric;
influenta nicotinei asupra singelui: nicotina injectata la animalele de experienta, determina o crestere a zaharului din singe, precum si a altor constituenti sanguini. Globulele albe incep sa creasca, iar globulele rosii scad, producind anemie; vitamina C scade, lipsind organismul de puterea de aparare fata de microbi.
Mai sint si alte tulburari observate in experientele pe animalele intoxicate cu nicotina, care sint numai probabile, ca de exemplu diminuarea vazului, arturi repetate, producerea de arterioscleroza etc.

Este usor de inteles ca aceste modificari produse de nicotina asupra organismului animalelor de experienta pot aparea si la om.


Galerie de imagini si poze medicale: tutun


imagine cu tutunimagine cu tutun imagini tutunimagini tutun poza despre tutunpoza despre tutun


Alte materiale medicale despre: fumatul

Laptele de vaca are un continut hidric de 87,5% si 12,5% substanta uscata. Proteinele: sunt in cantitate de 34 g/l, laptele de vaca -fiind de [...]
Cercetarile au dus, dupa diferiti autori, la identificarea a 18 substante cu structuri chimice diferite. S-au descris: acidul cinamic si alcoolul [...]
Tigara ascunde in ea o fabrica ucigasa care genereaza 2000 de compusi cunoscuti. in principal acestia trebuie grupati in: nicotina, [...]

Copyright © 2010 - 2017 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre fumatul

Advertisements


Alte sectiuni


Ai o problema medicala?
Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

Intrebarea in cateva cuvinte
Intrebarea cu toate detaliile
Unde se incadreaza problema medicala?
Scrie codul din imaginea alaturata
Scrie codul din imaginea alaturat

Vezi toate intrebarile