Retinoizii care se gasesc in alimentatia omului reprezinta un grup de sub-stante, in special din regnul animal, ce cuprind, in afara de tamina A preformata (retinol) si derivatii ei sub forma de esteri si protamine A din grupa carotenoizilor (in special, beta-caroten), ce se gasesc in regnul vegetal.
Acestia din urma (aproximativ, 40

50 % din ei) se pot transforma in tamina A prin scindarea moleculei lor sub actiunea unei enzime de la nivelul celulei intestinale sau chiar in tesuturile organismului, unde ajung din consumul alimentar.
In afara de forma aldehidica a taminei A, retinal, de fapt, cea mai abundenta in circulatia sanguina (forma pe care o foloseste pigmentul retinei) se mai cunosc derivati naturali acti rezultati printr-un proces oxidativ de meolizare al taminei A (de fapt, etape de meolizare a acesteia in organism), cum este :all-trans-retinoic acid (tRA), 13-cis- retinoic acid (13cRA), 9-cis-rctinoic acid (9cRA) [228]
In terapie se folosesc si o serie din acesti derivati produsi prin sinteza.
Proprietatile fiziologice ale retinoizilor, tamina A + derivatii ei (ce nu se deosebesc, global, la nivelul tesuturilor si organelor organismului uman) sunt numeroase.
Ele privesc unele tesuturi, in special epiteliile de tip malpighian, asupra cresterii, ritmului lor de proliferare si regenerare, ca si diferentierea lor codificata, reproducerea, actul fiziologic al vederii (sinteza pigmentului retinian, osificarea, imunomodularea, apoptoza etc.
Hipertaminoza cu tamina A, in general, dozele mari intr-un tratament cronic, ca si dozele mari in terapia cu derivatii acizilor retinoici au relevat, in plus, toxicitatea acestui grup, la un consum nerational.
Astfel, ele pornesc de la cele ale modificarile de piele si mucoase (hipercheratoze, discheratoze) ale fanerelor, pierderea apetitului, pierderea in greutate, modificari osoase (osteoporoza), modificari ale elementelor sanguine (leucocitoza, trombocitopenie), marirea presiunii L.C.R., efecte teratogene (edentiate experimental), febrilitate etc.
Stocarea cantitatii de tamina A in organism este destul de buna (in special la nivel hepatic).
Injumatatirea unei doze active administrate se face in jurul a doua saptamani (de aici, atentie la hipertaminoza posibila in tratamentul cronic).