Asa cum am aratat, organismul uman contine in diferitele stadii de dezvoltare o cantitate de apa de cea 60-95%. Repartitia acestuia in corpul omului se face astfel: 50% din cantitate este cantonata in celule, 45% in spatiile intercelulare si doar 5% in sange. Ca si in natura, in organismul uman apa se afla intr-un circuit continuu, miscarea ei urmarind intretinera orgnismului si primenirea lui de toxine.
Un om normal consuma zilnic 2-3 1 de apa. Totodata, el ingera pe cale bucala cantitati importante de apa pronind din alimente. Unele zarzavaturi si fructe contin intre 75-95% apa. Chiar si carnea cuprinde 65-70% apa. Ceea ce este extraordinar este faptul ca in anumite conditii si limitat, orgnismul isi poate singur produce apa de care are atata nevoie. Nu ne vom ocupa in amanut de procesele din organism in care apa are un rol esential, noi umarind doar scopul lucrarii noastre de a da date cu caracter general si a prezenta mijloacele naturale utilizabile pentru intretinerea si tratarea sanatatii omului.
Scaderea cantitatii de apa din organism poarta numele de deshidratare si se manifesta prin senzatia de sete. Din cauza necesitatii vitale de apa a organismului, omul nu poate suporta lipsa de apa decat un timp foarte scurt (doar cateva zile). Prin piele, deci prin transpiratie in 24 de ore, omul peirde cea 500 ml apa, prin aerul expirat cea 350 ml, iar prin urina in jur de 1200-l600 ml.in functie de varsta, de structura conformationala, cat si de sanatate, corpul omenesc are un procent mai ridicat sau mai scazut de apa. De exemplu un copil are mai multa apa in corp, decat un om matur, iar acesta ii este superior in continutul de apa unui batran. Procesul involutiei este legat deci in mod direct de diminuarea posibilitatilor organismului de a meoliza si de a pastra apa.
Apa este cel mai la indemana si mai simplu mijloc terapeutic pentru calirea orgnismului, pentru vitalizarea lui, dar in special pentru a-l trata de numeroase afectiuni.
Hidroterapia vine de la cuvintele grecesti "hidro" care se traduce prin "apa" si "therapie" care inseamna tratament si reprezinta metoda terapeutica simpla care utilizeaza apa ca mijloc de tratament. "Cura prin apa ce pare actualmente familiara celei mai mari parti a oamenilor, este una din cele ale caror indicatii si mai ales practici sunt in realitate cele mai necunoscute, de marele public si chiar de cel mai mare numar de medici. intr-adevar, manuirea procedeelor hidrice este mult mai delicata decat aceea, de exemplu, a curei de aer si cutare medic crede ca a facut mult mai bine unui bolnav prescriindu-i un dus total rece sau o baie antitermica completa la 12C, cand in realitate el n-a reusit decat sa supraexcite bolnavul si a-l face sa cheluiasca in cateva minute, energia vitala care i-ar fi servit mai bine daca ea ar fi fost repartizata pe un timp mai lung si pusa in joc prin excitatii de slaba intensitate, dar frecnt repetata, spunea doctorul Leon Neuns in lucrarea "Bolnavi vindecati-va prin mijloace naturale" publicata in anul 1964.
Fara indoiala a vindeca este o stiinta, dar nu mai putin o arta.

Bolile sunt relativ putine la numar, dar ceea ce este dificil si complica totul, este faptul ca oamenii sunt extrem de diferiti din punct de dere al manifestarilor fizice cat si psihice.
Avand aceeasi boala, doi oameni manifestau du-se diferit, este necesar sa gasesti tratamentul individualizat si aceasta tine de al saselea simt, de arta de a vindeca. in tratamente, apa reprezinta un remediu si inca un remediu de prim ordin. Apa simpla, normala pe care toti o gasim la robinet sau cea pronita din topirea zapezilor, cea pronita din ploile care racoresc atmosfera rilor toride este tot atat de bine de utilizat in scopul terapeutic daca este folosita de un cunoscator, de un om care are incredere in virtutile ei. Caci arta de a vindeca este legata de arta de a excita, lege descoperita de Fere Acesta ne invata ca trebuiesc utilizate excitatiile moderate care, au un rol tonifiant si sunt usor accepate de orgnismul uman si a evita excitatiile puternice care, deprima si pot aa un efect negativ asupra corpului omenesc. Deci, in hidroterapie se va apela cu prioritate la aplicatii locale sau partiale, derivati, mai curand decat la socuri generale, prea excitante, care violenteaza echilibrul si pot produce efecte malefice.
Durata unei aplicatii hidrice va fi cu atat mai scurta cu cat apa utilizata va aa o temperatura mai scazuta sau caracterul curei este mai general si se va utiliza o cantitate mai mare de apa. Asa cum am aratat mai sus, se va tine cont de individ, de structura lui nervoasa, de starea sanatatii sale.
La pacientii frigurosi, cu circulatie sanguina proasta, aplicatiile vor fi mai variate, de scurta durata, dar repetate.Inainte de a aborda descrierea propriuzisa a diferitelor procedee si tratamente hidrice, este foarte important a inlatura o eroare care, apare in spiritul celor mai multi oameni care, utilizeaza apa in cure terapeutice.
Cea mai mare parte a pacientilor, dar si unele cadre medicale, cred ca apa ar aa virtuti contra inflamatiilor antispasmatice, alterante, rezoluti, astringente etc.

Trebuie spus ca, apa nu are nici una din aceste proprietati, prin ea insasi, apa nefiind un remediu propriuzis, ci un mijloc de stimulare si cu atat ea este mai pretioasa. Apa este un element absolut neutru, care n-are nici o actiune chimica asupra pielii cum credeau hidropatii primitivi, ea nu patrunde nici prin porii pielii, acestia fiind protejati perfect de grasimile pe care le produce corpul ca mijloc de protectie. Apa prin actiunea fizica sau mecanica la suprafata pielii nu face decat o [ spalare a ei, o curatire fizica usor de rificat.
Actiunea apei este o actiune absolut fizica si consta in efectul fiziologic utilizand stimuli legati de variatiile de , temperatura, prin efectele legate de volatilizare rapida precum si prin actiunea strict mecanica a unor mase de apa.
Concluzionand se poate spune ca actiunea apei este deci actiunea stimulativ generatoare si intaritoare; in aplicatiile partiale actiunea sa poate fi derivanta sau calmanta.
Stimuland organismul, apa ii creiaza posibilitatea acestuia de a se debarasa de deseurile toxice si in felul acesta isi resileste echilibrul fiziologic rupt prin imbolnavire.
Pentru tratamente, este important sa determinam clar diferitele temperaturi ale apei si astfel sa se sileasca precis reactiunea fiziologica terapeutica.
O clasificare este urmatoarea: - bai de abur

- 50 C - apa fierbinte

- 42-45 C - apa foarte calda I - 37-42 C -apa calda

- 25-35 C - apa calduta -l 5-20 C -apa rece

- 5 C - apa foarte rece
Apa fierbinte nu este indicata niciodata, ea deprima, nu este tonica si are efecte fiziologice negati asupra corpului omenesc.

Fiind bai cu efect stimulator foarte puternic, asupra organismului in general si asupra sistemului circulator, central si periferic in special, ele pot dezechilibra chiar un individ robust, sanatos si de aceea noi nu le recomandam.
Apa calda si foarte calda (37-45 C) are asupra canalelor pielii o actiune mai intai de constrictie (care contracta), apoi de dilatare de unde aplicatiile sunt cu caracter derivativ. Daca actiunea lor se prelungeste mai mult timp, orgnismul reactioneaza contra excesului de temperatura prin transpiratie; acesta este dealtfel unul din scopurile aplicatiilor foarte calde, cum ar fi baile de aburi. Se obliga astfel organismul sa se debaraseze de produsele vatamatoare care-l intoxica. Apa calda la o temperatura cina celei a corpului (36,5-37 C) nu are nici o actiune fiziologica, ea incalzeste inutil corpul fara a-l provoca la nici o reactiune fie ea vasculara sau sudativa. Din aceasta cauza, baile cu apa calda de cea 37 C sunt rar recomandate. Le vom intalni mai des la baile cu te, dar acolo efectul terapeutic nu este al baii, al apei, ci al telor. Apa calduta (30-35 C) are mai ales actiune sedativa. Sunt indicate pentru a calma pe supraexcitati.
Daca actiunea ei se prelungeste, astfel de bai pot fi antitermice mai ales daca ele se vor raci treptat. Baile cu apa cu
o temperatura potrivita (20-30 C), asa numitele "bai fraiche", sunt cu efect sedativ mai pregnant cu cat se apropie de baile
caldute si au caracter mai tonic cu cat sunt mai apropiate de
temperatura bailor reci.

La temperatura medie, de 25 C, aceste bai au un caracter

dublu: sunt atat tonice cat si sedati. Se intrebuinteaza mai alesIn febre mari, congestii etc.

Apa rece reprezinta agentul tonic prin excelenta in jurul

caruia graviteaza toata hidroterapia. Baile reci valorifica reactia
pe care o imprima organismului bolnav pe care-l excita si-l
stimuleaza prin sedinte de scurta durata, dar repetate. PrimaImpresie este de frig: organismul isi contracta vasele cutanate si impinge sagele catre interiorul corpului. Acest fenomen constituie ceea ce se numeste "actiunea". Din momentul ce prima senzatie de frig a trecut si mai ales actiunea a fost corect proportionata cu forta organismului, se produce reactiunea, care reprezinta de fapt fenomenul cel mai important in orice cura terapeutica cu agenti fizici.
Fara fenomenul ce atesta reactiunea nu poate exista vindecare.
Ceva si mai mult, fara reaepune orice aplicatie rece nu poate fi decat vatamatoare pentru pacient. Prin urmare, este de o importanta capitala, de a se forta producerea reactiunii, dupa orice aplicatie cu caracter terapeutic. Pentru a pune organismul in postura de a reactiona contra frigului, trebuiesc indeplinite anumite conditiuni:
- Mai intai, este de o importanta vitala atitudinea mentala a pacientului fata de tratament. Credinta in eficacitatea tratamentului, dorinta de a se face sanatos, participarea directa si cu optimism la vindecare sunt indispensabile. Ca in orice terapeutica, sugestia si autosugestia sunt deosebit de importante. Frica de apa rece poate duce la o reactie rea. Aceasta teama de apa nu este justificata, caci daca bolnavul este tratat de un medic, acesta va sti sa dozeze si sa gradeze aplicatiile in functie de starea de sanatate a bolnavului. Tratamentul se va incepe cu baile de apa mai putin excitante si treptat repulsia bolnavului fata de tratament va fi eliminata.Inaintea oricarei actiuni cu bai reci, bolnavul trebuie pus in anumite conditii fiziologice pe care, este foarte important a le realiza in prealabil. Astfel, daca pacientul este friguros, daca are extremitatile reci, daca tremura sau clantane din dinti, cea mai simpla aplicatie rece poate sa-i faca rau sau chiar un foarte mare rau. in aceasta situatie, este recomandabil ca, el sa ia o bautura calda, sa-si regularizeze circulatia si temperatura extemitatilor corpului prin frictiuni cu mainile sau cu un material aspru. in cazul cand nu reusiti, aplicati pacientului caramizi sau sticle calde la picioare. Daca pacientul este in stare, puneti-l sa faca usoare exercitii de gimnastica pana cand temperatura corpului se va echilibra. Numai in situatia cand aceste preliminarii vor aduce corpul in conditii normale, ceea ce se numeste "preactiune", se va recurge la actiunea apei reci. Reactiunea se manifesta prin inrosirea pielii, printr-o senzatie de caldura ce indica faptul ca sangele impins in interior de actiune, revine si circula cu toata intensitatea la suprafata. Daca reactiunea intarzie a se produce, ea va trebui provocata prin frictiune, exercitii de gimnastica, prin miscare sau plimbari in aer liber.
Reactiunea produce efecte multiple dintre care cele mai importante sunt:
a) stimularea sistemului nervos si a organismului in general;
Se realizeaza astfel eliminarea otravurilor, oxidarea deseurilor si eliminarea lor, cat si fabricarea de antitoxine contra microbilor;
b) derivatia spre piele a sangelui ce congestioneaza organele interne si se indeparteaza astfel caldura de prisos;
c) aportul spre periferie a sangelui intern incarcat cu deseuri care, se vor elimina partial prin piele. Se realizeaza totodata si fixarea de oxigen de-alungul porilor pielii, pe globulele ce se inghesuiesc in vasele dilatate.
d) prin aplicatiile locale (baie de sezut rece, spalaturi reci, comprese abdominale reci, bai de picioare foarte calde, urmate de stropiri reci ale gambelor, derivatii ale sangelui unui organ congestionat, de exemplu al capului, al plamanilor, catre o parte a corpului de mare capacitate vasculara de exemplu bazinul si membrele inferioare);
e) intarirea organismului, tonificarea lui, marirea capacitatii lui fizice si psihice, cresterea vitalitatii lui.In ceea ce priste apa foarte rece si apa inghetata, ea nu este deloc indispensabila in hidroterapie. Aceasta stimulatie obliga organismul la un efort caloric foarte puternic pentru reactiune si corpul ramane rebegit, amortit, cu pielea inasprita, cel mai ades inactiva. Din aceasta cauza este inutil de a spune ca aplicatiile locale de gheata ale alopatilor, ca si mersul cu picioarele goale pe zapada preconizat de Kneipp, nu au adevarate actiuni terapeutice. Noi recomandam mai bine o compresa rece locala, care poate fi frecnt reinoita si mersul descult prin iarba uda, la o temperatura mai mare de 5 C.