Pe linga varietatea aceasta care intra in alcatuirea alimentatiei omului, mai exista altele doua: sfecla furajera, destinata vitelor, si sfecla de zahar, din care se extrage zahar si alcool. Toate trei provin din beta comuna maritima de pe tarmurile Mediteranei si ale Atlanticului.

a Principalii constituenti cunoscuti: vitaminele A, B, C, PP; zahar uri din belsug; potasiu; magneziu; fosfor; rubidiu; siliciu; var; fier;cupru; brom; zinc; mangan; acizi aminatiasparagina, betaina, glutamina.

a Proprietati si indicatii:
Foarte nutritiva si energetica, sfecla rosie este aperitiva, racoritoare, si usor digerabila.
Se recomanda in anemii, demineralizatilor, nervosilor, deopotriva contra nevritelor, a tuberculozei si chiar a cancerului (prof. Ferenai

Ungaria). Foarte folositoare in timpul epidemiilor de gripa. Ea este contraindicata diabeticilor.. Se consuma in genere coapta^ Dar este preferabil s-o adaugam cruda, trecuta pe o razatoare fina, in salatele de cruditati. Se recomanda zilnic un pahar de suc de sfecla, pur sau intr-un amestec, vreme de o luna.
Unii o folosesc drept cafea higienica: curatam sfeclele, le taiem in rondele de circa 34 cm grosime, le punem sa se usuce la soare, pe o leasa de nuiele, sau intr-un curent de aer, insirate ca margelele. Le prajim in cuptor. Apoi le spargem si le macinam intr-o masina de macinat cafea. Praful obtinut il pastram intr-un recipient de lemn. "Cafeaua" aceasta se imbunatateste pe masura ce se incheste.

N.B.
1) Sfecla rosie este al doilea element getal apreciat pentru bogatia lui in potasiu, dupa drojdia de bere.
2) "Rosul de .sfecla" este un aditiv tolerat sub numarul E 162.
3) Aceste precizari apartin dr. Guierre, caruia i-ar face placere, ca anumite proprietati medicinale sa fie precizate prin rificari riguroase si controlabile.