Multiplicarea virusului in celula gazda este caracterizata, printre altele, de sinteza unor
proteine specifice infectiei virale, care reprezinta, fie componentele structurale ale corpusculului viral, Iic proteine sintetizate in timpul infectiei virale, dar neincorporate in virion. Ioate sint codificate de genomul viral.
Aceste materiale antigenice aparute in celula infectata sint numite "antigene solubile". Ele sint sintetizate inaintea maturarii
virale si in unele sisteme intr-o cantitate mult mai mare decit aceea incorporata in corpusculii virali . Distinctia intre cele doua categorii de antigene solubile specific virale este efectuata, in primul rind. cu ajutorul suspensiilor purificate de virus.
Antigenicitatea virusurilor este determinata de structurile proteice capsidare sau proteolipidice ale membranei de invelis.
Progresele realizate in domeniul constituirii virionilor au dus la caracterizarea unor antigene cu structuri distincte:
Mixovirusurile sint compuse dintr-o nucleocapsida elicoidala invelita de o membrana compusa din proteine,
lipide si hidrati de carbon. Membrana contine o componenta responsabila de activitate hem-aglutinanta si o alta componenta responsabila de activitatea neuraminida-zica a virusului. Tratamentul cu eter separa nucleoproteina numita anti-gen NP, G sau S de antigenele V ale membranei.
Antigenul NP determina tipul serologic. Nucleoproteina extrasa din
virusul gripal purificat, din punct de vedere morfologic si antigenic, este identica cu antigenul solubil din celulele infectate (3) .
Antigenele V determina subtipul si ele contin hemaglutinina si neura-minidaza (21, 38). Corelarea antigenelor V cu
proteinele membranei este bine silita, dar identificarea proiectiilor radiare cu hemaglutinina si neuraminidaza nu este sigura .
A d e n o v i r u s u r i 1 e. in cursul multiplicarii sint sintetizate trei antigene solubile distincte (A, B: C) (}a?) , care sint apoi incorporau-in capsida virala .
Antigenul A (hexon) este specific de grup. antigenul C (fibrilar) este -.pecilic de tip, iar antigenul B (penton) este specific de subgrup.Intre antigenul A si C exista reactii incrucisate. Antigenul B ar fi un complex intre antigenul C si un component antigenic (3 (beta) .
Studiile morfologice au demonstrat asemanarea diinre unitatea morfologica de 80 A si antigenul A (1 IC). Antigenul C este reprezentat de structuri filamentoase, iar antigenul B este format din elemente sferice sau prismatice de 70 A in diametru, atasate la
fibre lungi de 200 A, cu o dilatare de 40 A la o extremitate.
Antigenul B este situat in unghiurile capsidei icosaedriec. fiind marginit de cinci capsomere, de unde denumirea de penton. in mod similar, antigenul A, marginit de sase capsomere, este denumit hexon .
Antigenul fibros, ca si hexonul, par sa aiba o substructura antigenica, date fiind cercetarile care au demonstrat existenta a minimum sapte componente proteice . Activitatea hemaglutinanta este asociata pento-nului.
Picorna virusuri le au o capsida formata din subunitati proteice identice, evidentiindu-se patru componente majore polipeptidice . Proteinele specifice virale au greutati moleculare deosebite si relatii antigenice partiale, ceea ce ar indica diferite grade de polimerizare a lor.
Cunostintele asupra localizarii diferitelor structuri antigenice in particula virala deschid calea cercetarilor asupra mecanismelor neutralizarii virusurilor si a descoperirii unor metode imbunatatite de ccinare cu componente virale purificate.
Proprietati imunogene ale antigenelor izolate din suspensiile de virus au fost demonstrate pentru adenovirusuri ,
gripa (IU),
rujeola . virusul stomatitei ve/icularc (7) (8).
Testarea imunitatii induse de aceste fractiuni antigenice a demonstrai asemanarea cu rezistenta indusa de virusul intreg. Este posibil ca, in viilor, sa se poata sintetiza determinantii antigenici si sa se evite in acest mod riscul posibil al injectarii la om a unor acizi nucleici informationali 'atraini.
"Cartografierea" antigenelor este in curs si pentru alte virusuri. Au fost identificate in categoria antigenelor solubile si proteine care sinr incorporabile in structura virionului, "nesiructurale":
a) enzimele necesare sintezei componentelor virale;
b) substantele care controleaza si regleaza reactiile biochimice din timpul multiplicarii virale;
c) substantele implicate in liza celulara la sfirsitul ciclului de multiplicare.
Existenta acestor proteine a fost demonstrata printr-o serie larga do cercetari .
Deoarece proteinele nestructurale conditioneaza intregul ciclu de multiplicare virala, cunoasterea lor si, implicit, posibilitatea de a le inhiba sinteza deschid noi posibilitati de combatere a infectiilor virale.
Silitatea antigenica este cheia duratei lungi a imunitatii in marea majoritate a virozelor si, invers, mutatii sensibile sint totusi posibile chiar in cazul unor virusuri recunoscute ca sile: ECHO 4 si 6 sint uneori greu de neutralizat de serurile standard. De asemenea, tulpina polio 3 USOL-D bac poate infecta tractul digestiv al unor indivizi imunizati cu tulpina Sabin 3, mult mai frecvent decit o a doua doza de Sabin 3. Este deosebit de important ca in productia de ccin sa fie incluse tulpini cu spectru antigenic larg.
Dozadeantigen, Cinetica productiei de
anticorpi este legata de doza de antigen, ccinurile vii se multiplica in organism, astfel incit realizeaza o cantitate de antigen suficienta chiar daca se inoculeaza ci-te sute DIC50. Pentru ccinurile inactite, potenta esie conditionata de doza, in acelasi mod ca pentru anatoxina difterica sau tetanica. Administrarea unui prim inocul, suficient pentru a produce si anticorpi IgG, este necesara pentru a determina o eficienta marcata a booster-\\\u\. Spatierea rapelurilor este in functie de dinamica anticorpilor.
