Unii par de felul lor mai activi si mai mobili, altii sunt linistiti si timizi. Unii sunt mai usor de crescut, altii va scot peri albi. Va place sau nu, nu puteti "comanda" felul de copil pe care vi-l doriti ci trebuie sa acceptati realitatea. Ce se intampla daca temperamentul copilului difera de cel pe care v-ati gandit ca-l doriti? Din propria mea experienta, aceasta poate reprezenta o sursa majora de dispute intre parinti si copii, daca nu tineti seama de ea. Bineinteles, parintii au, la randul lor, personalitati bine conturate care nu se pot schimba peste noapte. Un cuplu de oameni blanzi poate fi ideal pentru a creste un baiat cu o fire sensibila, dar se poate dovedi complet nepregatit in fata unui baiat cu un temperament energic si asertiv care pare sa le zadarniceasca eforturile si pe care l-ar considera procator, indiferent de cat de mult l-ar iubi. Un alt cuplu s-ar putea descurca cu usurinta si chiar cu bucurie daca ar avea un copil zbantuit si agitat, dar ar fi dezamagiti de unul prea linistit si ganditor.
Nu conteaza daca parintii sunt persoane inteligente care inteleg ca nu pot decide care este temperamentul pe care l-ar prefera pentru copilul lor. Fiind simpli oameni, au sperante irationale si nu pot suporta gandul de a le abandona.In plus, pe masura ce cresc, copin ne pot reaminti, inconstient, de un frate, de o sora, de un tata sau de o mama care uneori ne-au facut viata grea. O fiica poate avea trasaturile surorii mai tinere a mamei, cu care aceasta nu s-a inteles bine niciodata, iar marna totusi nu poate constientiza ca acesta este motivul pentru care fata ei o scoate adesea din sarite. Un tata poate fi extrem de preocupat de
timiditatea de care da dovada fiul sau si cu toate acestea sa nu realizeze niciodata ca, de fapt, aceasta are legatura cu propria sfiiciune din copilarie pe care a depasit-o cu atatea eforturi.
Unii denumesc aceasta drept "potrivirea sortii" - adica in ce masura sperantele, telurile,
visele si aspiratiile pentru propriul copil se potrivesc cu harurile si temperamentul cu care acesta se naste. Aceasta potrivire va juca un rol semnificativ in felul in care r decurge lucrurile pentru dumneaastra si pentru copilul dumneaastra pe masura ce va veti angaja in educarea sa.
Din proprie experienta pot afirma ca aceasta "potrivire a sortii" este cea care pare a genera cele mai multe probleme de disciplina si nu numai pentru parinti. Daca, de exemplu, sunteti profund dezamagit de copilul dumneaastra, care nu este un as al matematicii sau e prea imprastiat si daca insistati prea mult incercand sa-l transformati in ceea ce nu este (si pentru care nu are un talent innascut), atunci va pot garanta ca problemele bat Ja usa, atat pentru dumneastra, cat si pentru copilul dumneaastra. Daca, pe de alta parte, puteti invata sa va acceptati si sa va iubiti copilul pentru felul in care este (si nu pentru ceea ce ati vrea sa fie) atunci viata dumneaastra impreuna cu el este de asteptat sa fie mult mai usoara.
