Anatomia clinica a sinusurilor paranazale

ANATOMIA CLINICA A SINUSURILOR PARANAZALE

Sinusurile paranazale sunt prelungiri al cavitatilor nazale in oasele invecinate.

1. Sinusul maxilar este cel mai mare si are o capacitate de pana la 15 ml. Se formeaza in osul maxilar. Este rudimentar la nastere. Ostiumul sinusal se afla in portiunea superioara a peretelui medial si se deschide in mea 151j98b tul mijlociu. Aceasta situatie nu permite evacuarea spontana a secretiilor din sinus, dar intr-un sinus sanatos eliminarea acestora se face datorita miscarilor cililor vibratili. Sinusul maxilar se invecineaza superior cu etmoidul si orbita, aici aflandu-se nervul infraorbitar; medial se gaseste fosa nazala, in meatul mijlociu deschizandu-se orificiul de drenaj sinusal; anterior este peretele jugal cu orificiul nervului infraorbitar; posterior se afla fosa pterigopalatina, continand artera maxilara interna, ganglionul pterigopalatin si ramuri din trigemen. seul se invecineaza mai ales cu al doilea premolar si primul molar, suferinta acestora putand produce sinuzitele odontogene. Dezvoltarea completa a sinusului maxilar se produce numai dupa aparitia dentitiei definitive.

2.Sinusul frontal reprezinta o cavitate dezvoltata in grosimea osului frontal, de forma si marime variabila, cu o capacitate de 4-7ml.. Dezvoltarea incepe in jurul varstei de 6-7 ani si este completa la 10-l2 ani. Poate sa fie absent uni- sau bilateral in 3-5% din cazuri. Ductul nazofrontal osos are o directie sinuoasa pana la deschiderea sa la nivelul meatului mijlociu. Sinusul frontal prezinta un perete anterior gros de 4-5 mm, un perete posterior de 1-3 mm ce desparte sinusul de fosa cerebrala anterioara si un perete inferior in raport cu orbita. In 1/3 interna a acestui perete se afla orificiul de drenaj al sinusului.

3.Labirintul etmoidal este format din 6-l0 cavitati (celule) cu o capacitate de 2-3ml.. Din punct de vedere topografic deosebim celule etmoidale anterioare si posterioare toate comportandu-se ca o singura celula, intrucat exista comunicari intre ele. Celulele anterioare care se deschide in meatul mijlociu, iar cele posterioare in meatul superior. Superior labirintul etmoidal se margineste cu fosa cerebrala anterioara si poate constitui o cale de proare a infectilor din fosa nazala. Lateral, lamina papyraceae desparte celulele etmoidale de orbita, posterior se invecineaza cu sinusul sfenoidal. Deseori nervul optic se afla foarte aproape de acest perete sau strabate celulele etmoidale posterioare, infectia acestora explicand numeroasele cazuri de nevrite retrobulbare. Medial, etmoidul se invecineaza cu cornetele mijlociu si superior.

4.Sinusul sfenoidal este situat posterior, in corpul osului sfenoid in zona corespunzand unirii fosei cerebrale anterioare cu cea mijlocie. Incepe sa se dezvolte in a doua decada de viata, ajungand la o capacitate de 0,5- 3 ml.. In 3-5% din cazuri poate sa nu existe. Orificiul de drenaj se afla la nivelul peretelui anterior in recesul sfeno-etmoidal care se deschide in spatele cozii cornetului superior. Peretele superior corespunde fosei cerebrale mijlocii, invecinandu-se cu hipofiza si fiind foarte aproape de orificiul nervului optic si de chiasma optica. Peretele lateral se invecineaza cu sinusul cavernos, cu artera carotida interna si cu nervii cranieni II,III. IV, V, VI. Peretele inferior corespunde rinofaringelui, iar peretele posterior corespunde fosei cerebrale posterioare.

Mucoasa sinusurilor este asemanatoare cu cea din fosele nazale, fiind un epiteliu cilindric ciliat, miscarea cililor vibratili fiind orientata spre orificiile de drenaj.

Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din sistemul carotidian extern, via artera maxilara interna si artera faciala si de artera carotida interna prin arterele etmoidale anterioare si posterioare, via artera oftalmica. Drenajul venos este asigurat de vena oftalmica si faciala, precum si de plexul pterigoid si faringeal.

Sistemul limfatic este constituit dintr-unul anterior ce dreneaza in ganglionii superficiali submandibulari, si dintr-un sistem limfatic posterior care, prin sistemul rinofaringian, dreneaza in ganglionii retrofaringieni si mai departe in ganglionii jugulari.

Inervatia senzitiva este asigurata de ramura maxilara a trigemenului si dintr-o inervatie autonoma asigurata de ganglionul sfenopalatin, care contine atat fibre parasimpatice cu rol secretor si vasodilatator, precum si fibre simpatice cu rol inhibitor si vasoconstrictor.