eSanatos - sanatatea ta e preocuparea noastra!
    Cauta in site
NutritieBoli
                 Home | Creeaza cont nou | Login membri


Termeni psihiatrici

NAVIGARE RAPIDA: » Pagaina principala » GHID MEDICAL » psihiatrie » termeni psihiatrici

Oligofrenie

Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire



Formeaza un modul al psihiatriei, cu o pozitie mai aparte, in sensul ca aici legatura cu patologia somatica este mare, O. fiind obisnuit consecinta, mai mult sau mai putin directa sau evidenta, a tulburarilor in dezvoltarea SNC. O. oglindesc stadiul atins in dezvoltarea (mai ales cogniti) a intelectualului, instalarea deficitului intelectual confundindu-se de obicei cu dezvoltarea integrala a individului. in multe tari se prefera alte denumiri ca: "mental deficiency" (Anglia), "etats d'arrieration" (Franta), "mental rer-tardation" (Statele Unite). O. pot fi considerate ca un stadiu subnormal de dezvoltare a intelectului existent de la nastere sau aparut in prima copilarie, ca urmare a unor tulburari care afecteaza dezvoltarea creierului, conditionate de o multitudine de factori. Intelectul este rezultatul unui proces indelungat si complex de dezvoltare a SNC, care se intinde de la nastere si pina la maturitate, la realizarea caruia isi dau concursul atit factori genetici, cit si factori de mediu, factori ce pot lida desfasurarea potentialului biologic sau il pot opri in dezvoltarea sa, la diferite nivele. O. sint tributare in special patologiei infantile.

Dupa majoritatea autorilor, frecventa O. riaza intre 3 si 5% din totalul populatiei de virsta scolara. Se pare ca incidenta O. se afla in crestere. Aceasta crestere este pe de o parte relati, in sensul unei depistari mai active a deficientilor mintali in rindul populatiei tinere, pe de alta parte este reala. Exigentele vietii sociale, devenite tot mai complexe, ritmul rapid al industrializarii, procesul de urbanizare etc. solicita un grad de adaptare si un nivel de cunostinte profesionale din ce in ce mai ridicat, scotind astfel la iveala si starile de deficit intelectual usoare care, pina in prezent, treceau neobserte. in ultimele decenii exista si o crestere reala a numarului handicapatilor intelectuali, datorate in parte progreselor- realizate de medicina, prin care se face posibila recuperarea unor cazuri altadata considerate pierdute (copii nascuti prematur, copii cu complicatii grave la nastere, bolile infecto-contagioase din primele luni de viata etc). Etiologie. Deficitul intelectual este un fenomen complex, determinat de cauze multiple, doar partial cunoscute. Factori prenatali. Influenteaza dezvoltarea SNC inca din viata intrauterina. Ei se impart in: 1). Factori genetici care, in functie de modalitatea de transmitere, sint: a). Factori genetici nespecifici. Existenta lor a fost dovedita prin corelarea coeficientului de inteligenta al bolnavului cu cel al rudelor acestuia. Cercetarile lui Juda arata ca 27o/0 dintre fratii oligofrenilor au diferite grade de nedezvoltare intelectuala. Luxemburger si Brugger au demonstrat prin studii statistice ca daca unul din parinti este oligofren, riscul pentru urmasi este de 40%, iar cind ambii parinti sint oligofreni, acesta atinge 80% (dupa Reiter si Osthopp, chiar i 0,7%). Studii mai recente facute de Syogren (1959), pe gemeni univitelini, arata un indice de concordanta ce se apropie de 100%- De mentionat si remarca lui Wildenskon si Penrose care obser o frecventa crescuta a O. in special printre rudele debililor mintali (ativ cu cele ale imbecililor si idiotilor) deoarece in formele severe de O. intervin in primul rind factori externi ce-si exercita influenta noci mai mult accidental asupra individului in cauza. Unii autori considera formele usoare de O. ca simple riatii ale normalului si nu neaparat rezultatul actiunii unor- factori nocivi, tot asa cum o persoana poate avea talie mica datorita unor perturbatii in procesul de crestere sau a unei predispozitii familiale; b) Factorii genetici specifici se refera la participarea unor gene determinante care, transmise pe cale recesi sau dominanta, antreneaza modificari cerebrale organice sau meolice caracteristice, realizind louri clinice individuale. Din aceasta categorie fac parte O. dismeolice si displaziile congenitale; c). Factori genetici cromozomiali; transmiterea caracterelor se face la nivel de cromozomi, de aceea unii autori nu-i considera ca factori ereditari propriu-zisi. Se pun in evidenta prin studiul cariotipului. 2). Factori infectiosi .si parazitari fac parte din categoria factorilor prenatali externi. Teoretic se considera ca orice infectie a gravidei in primele luni de sarcina este susceptibila de a produce leziuni fetale .si, prin urmare, si ale SNC. Cu o importanta practica mai mare se retine: a). Sifilisul mamei, care se transmite fatului, realizind sifilisul congenital, unde, pe linga stigmatele somatice cunoscute, se intil-nesc si nedezvoltari ale intelectului de diferite grade; b) Ru-beola, in primele luni de sarcina, duce la malformatii congenitale ale fatului intr-un procent si o gravitate invers proportionala cu virsta sarcinii. Leziunile provocate de virus in primele saptamini sint de obicei incompatibile cu viata, iar cele din saptaminile urmatoare provoaca cataracte, surdo-mutitate, malformatii cardiace etc, insotite de tulburari neurologice si de nedezvoltare intelectuala; c) Toxoplasmoza este provocata de un parazit care trece bariera feto-placentara, provocind leziuni cerebrale insotite de deficit intelectual. De mentionat ca boala mamei nu se manifesta clinic. Si alte infectii pot avea repercusiuni asupra dezvoltarii intelectului( gripe repetate, parotidita epidemica etc.), atunci cind sint contractate de gravide in primele saptamini de sarcina. 3). Factori toxici, care actioneaza asupra gravidei in timpul sarcinii, au o influenta negati si asupra gravidei fatului. Ei pot fi: a) Exogeni: exista o intreaga categorie de substante chimice care administrate in timpul primelor luni de sarcina pot provoca leziuni fatului. Dintre toxicele alimentare, la noi, cel mai raspindit este alcoolul (consecintele intoxicatiei alcoolice cronice fiind binecunoscute). Efecte negative asupra dezvoltarii fatului mai pot avea intoxicatiile profesionale (acute sau cronice), accidentale sau voluntare (in scop de suicid), precum si utilizarea unor medicamente cu actiune teratogena (ex. talidomida). In legislatia tarii noastre este prezuta intreruperea autorizata a cursului sarcinii la gravidele care au urmat un tratament sustinut, in primele 3 luni de sarcina, cu unele medicamente psihotrope; b) Endogeni: in boli somatice grave cu producere de caoliti toxici sau imposibilitatea epurarii acestora (diabet grav, uremie s.a.) apare o stare de intoxicatie a mamei si fatului cu consecinte asupra dezvoltarii normale a SNC al fatului. 4). Factorii bio-umorali: incompatibilitatea Rh poate produce

• atunci cind sarcina este dusa la termen

• icterul grav al noului nascut. Din reactia antigen-anticorp pot rezulta microtromboze si microramolismente cerebrale. Factori intranatali actioneaza asupra fatului in momentul nasterii. 1). Traumatismele obstetricale, deosebit de importante prin consecintele lor (mai ales tardive). Ele apar frecvent in timpul traliilor prelungite sau dupa manevre obstetricale (aplicarea de forceps, vidextractie s.a.) impuse de distocii ale partilor moi sau de malformatii ale bazinului. 2). Circularele de cordon, 15•25A»/0 din totalul nasterilor, prelungesc traliul, provocind frecvent leziuni de tip anoxic. 3). Prezentarile vicioase A«complica nasterea soldindu-se frecvent cu tr.cr.cr., hemoragii, edeme cerebrale sau leziuni anoxice. 4). Asfixia alba si asfixia albastra provoaca leziuni cerebrale de tip anoxic. Procentul lor este destul de ridicat, iar consecintele asupra dezvoltarii psihomotorii ulterioare a copilului pot fi destul de grave. Factori postnatali actioneaza dupa nastere. Ei pot fi: 1). Factori organici, toate afectiunile nou-nascutului, care intereseaza si SNC, vor avea repercusiuni asupra dezvoltarii intelectului. Cei mai cunoscuti sint tr.cr.cr., meningoencefalitele virale sau bacteriene, encefalopatiile post-infectioase, endocrinopatiile grave ale nou-nascutului. Influenta asupra dezvoltarii intelectului este cu atit mai pronuntata cu cit virsta la care actioneaza este mai mica. 2). Factorii psihosociali mai influenteaza direct dezvoltarea intelectului, totusi rolul lor este important, deoarece mediul socio-familial constituie un element indispensabil dezvoltarii intelectului uman. In absenta stimulilor socio-familiali care sa favorizeze dezvoltarea proceselor cognitive sau, cind acesti stimuli sint insuficienti sau inadecti, potentialul biologic uman nu se putea lida (importanta carentelor afective si educative asupra dezvoltarii intelectuale). intre factorii ereditari organici si de mediu social exista o interdependenta strinsa si permanenta, adesea sumindu-se mai multi factori intr-o aderata constelatie in realizarea loului clinic al unei O. Forme clinice. in functie de intensitatea deficitului intelectual. O. au fost impartite in trei forme: debilitate mintala, imbecilitate si idiotie. Unii autori prefera denumirea de forme usoare, mijlocii si grave. Importanta mare in silirea gradului de O. o are coeficientul de inteligenta (Q.I)

• raportul dintre virsta psihica si virsta cronologica inmultit cu 100 (Q.I. =

• X 100)

• si gradul de recuperabilitate. El este masurabil prin teste psihometrice (scala Binet-Simon). impartirea O. in cele trei forme are un caracter arbitrar, in realitate delimitarea nefiind nici precisa nici neta. Trecerea de la o forma la alta se face treptat, chiar in cadrul aceleiasi forme, intelectul uman riind

• dupa F. Ro-berts

• intr-o maniera continua de la idiot la geniu. 1). Debilitatea mintala reprezinta forma cea mai frecvent intilnita in cadrul O.; se caracterizeaza printr-un Q.I. cuprins intre 80•60, ceea ce corespunde aproximativ unei virste psihice de 8•10 ani. Randamentul scolar al debililor mintali este scazut, fiind, in timpul scolarizarii elementare, cu 2•4 ani in urma copiilor de aceeasi virsta. Aspectul clinic al debilului poate prezenta particularitati somatice; cind acestea exista, constau din malformatii discrete ale buzelor, dintilor, urechilor etc. Examenul psihic deceleaza in primul rind deficiente in sfera cogniti. Vorbirea desi este relativ bine dezvoltata, de multe ori apare defectuoasa. Perceptiile sint putin exacte, lipseste descri-minarea fina a analizatorilor, care, impreuna cu labilitatea si lipsa de tenacitate a atentiei influenteaza procesele cognitive Afectivitatea ramine imatura predominind forme mai elementare ca: afecte si emotii, cu toate ca uneori debilii mintali pot da doda de sentimente puternice. Ceea ce caracterizeaza afectivitatea debililor este insa o mare irascibilitate si un slab control cortical al acesteia. Debilul mintal reactioneaza in fata unor situatii conflictuale sau nemultumiri fie prin descarcari afective violente, fie printr-o stare de inhibitie psihomotorie cu negativism si incapatinare, totdeauna existind o disproportie intre intensitatea reactiei si cauza care a determinat-o. Gindirea debilului se desfasoara greoi; se opereaza in general cu notiuni concrete, abstractizarea si generalizarea fiind insuficient dezvoltate. Debilul mintal este incapabil sa extraga esentialul dintr-o problema, pierzindu-se in amanunte nesemnificative. Personalitatea debilului este insuficient structurata, puerila cu sugestibilitate crescuta si imaturitate psiho-afecti. De obicei este incapabil sa ia decizii importante, sa-si apere singur interesele. Intrucit nu-si poate prevedea consecintele actiunilor sale, se pune adesea in situatii delicate, pe care nu le poate depasi decit prin reactii violente, minciuna sau incapatinare. Debilul face cu greu fata unei situatii noi, care necesita o analiza prealabila a dificultatilor, dind doda in acest sens de o remarcabila lipsa de imaginatie. Principiile etico-morale sint de obicei acceptate mecanic si respectate cu strictete; uneori insa ele sint respinse in totalitate. Egocentrismul, limitarea sferei intereselor la persoana proprie, precum si lipsa umorului, completeaza personalitatea debilului mintal. Activitatea voluntara este insuficient coordonata, deprinderile formindu-se cu greutate. Printr-o scolarizare speciala si o orientare profesionala adecta poate duce o viata independenta, dar adaptarea sociala depinde si de toleranta colectivitatii. Sub aspectul comportamentului se deosebesc doua forme clinice: debilul armonic, docil, harnic, meticulos, care se adapteaza satisfacator; debilul dizarmonic, iriil, insil, exploziv, turbulent, cu reactii violente si disproportionate la situatii conflictuale. Delicventa este crescuta in rindul debililor, atit datorita sugestibilitatii si impulsivitatii, cit si discernamintului diminuat, fapt evident cind debilii ajung in torasia psihopatilor. Exista o tendinta crescuta la toxicofilie, prin imitatie, precum si la perversiuni sexuale si gabondaj. 2). Imbecilitatea reprezinta forma mijlocie a oligo-froniilor, avind o frecventa de 18•20o/0 din totalul O. Se caracterizeaza printr-un Q.I. de 20•50, ceea ce corespunde unei virste psihice de 3•7 ani. In general, imbecilul este considerat partial recuperabil. Clinic, este usor de recunoscut, datorita faciesului caracteristic, precum si prezentei anomaliilor somatice si malformatiilor pe care le prezinta: strabism (convergent sau divergent), buze groase, dantura cu imtatie vicioasa, macroglosie, dezvoltarea dizarmonica a diferitelor segmente ale corpului etc. Spre deosebire de debil, imbecilul prezinta si un sindrom neurologic, sub forma unei simptomatologii difuze, reziduale. Vorbirea prezinta frecvent tulburari de tip dizartrie; fondul lexic este redus, iar limbajul scris lipseste, imbecilul nefiind in stare sa invete sa scrie corect. Perceptiile sint inexacte (fragmentare), memoria infidela si scurta, iar atentia prezinta o hipoprosexie accentuata cu o mare labilitate, avind o tenacitate scazuta, volum si distributie restrinse. Memoria poate avea, la unii imbecili, o dezvoltare exagerata, monstruoasa (hipermnezia mecanica a calculatorilor fenomenali). Gindirea opereaza numai cu elemente concrete, abstractizarea fiind aproape imposibila. Din aceasta cauza si formarea notiunilor este mult ingreunata, iar scolarizarea se limiteaza la intarea unui numar restrins de cuvinte. La imbecil se pot forma unele deprinderi practice printr-un antrenament adect dar acestea au un grad redus de complexitate, facindu-i apti numai pentru munci simple, necalificate si fara caracter de initiati, improvizatie. O data formate deprinderile ramin sile, bolnavii adap-tindu-se cu greu la situatii oare ies din stereotipul tar dinamic. Personalitatea rudimentara este oaraoterizaita printr-o sugestibilitate crescuta, prin lipsa discernamintului, prin dezinhibitia instinclivo-afecli cu manifestari elementare, zgomotoase la care participa cu tot corpul, ele fiind insotite de puternice reactii neu-rovegetative. Unii prezinta exhibitionism, masturbatie, zoofilie, prostitutie, si pot comite o serie de acte antisociale. Nu sint in stare sa se intretina singuri sau sa intretina o familie, fiind dependenti sociali. Crizele epileptice se intilnesc intr-un procent de 42% (consecinta leziunilor neurologice centrale). 3). Idiotia, forma cea mai gra a O., reprezinta stadiul oel mai profund al nedezvOiltarii intelectului, Q.I. fiind sub 20, ceea ce corespunde unei virste psihice de 1•3 ani. Frecventa este mai scazuta, reprezentind 5% din totalul O. Idiotul este considerat total nerecuperabil, el necesitind o ingrijire si o supraveghere permanenta in institutii spitalicesti de profil. Aspectul somatic al idiotului este dizarmonic, caracteristic, datorita malformatiilor produse prin leziuni centrale precoce: craniul micro sau ma-croencefalic, gura de lup, macroglosie, nistagmus cu secuse rapide sau lente, strabism, buze groase, gura intredeschisa, din care se prelinge sali, privire fixa sau ratacita, mimica stearsa, inexpresi, hipomobila. Tulburarile neurologice sint grave si constau din hemiplegie sau paraplegie spastica, contracturi ox-trapiramidale, tulburari de statica, dinamica si de motricitate (prin lipsa de coordonare a miscarilor), tulburari sfincteriene. Unii prezinta miscari ritmice de balansare a corpului. Vorbirea nedezvoltata, consta in articulari monosilabice si mai rar in intarea unor cuvinte simple prin care-si exprima dorintele si simtamintele. Perceptiile sint nediferentiate nu disting gusturile, mirosurile, adesea nu simt decit durerea puternica, se musca, se ranesc. Atentia hipoprosexica, cu o mare labilitate, poate merge uneori pina la aprosexie. Memoria slaba permite doar fixarea mecanica. Formarea notiunilor nefiind posibila, gindi-rea idiotului ramine nedezvoltata. Activitatea voluntara se caracterizeaza prin miscari necoordonate, stereotipe sau prin hi-pokinezie. Instinctele sint intotdeauna modificate, ele pot fi exagerate, scazute sau pervertite (bulimie, coprofagie, scaderea instinctului de conserre). Unii idioti sint linistiti, apatici, pe cind altii sint mobili, agresivi ou tendinte elastice. Se disting doua forme clinice mai bine conturate: idiotul superior, cu Q.I. in jur de 20 si o virsta psihica de aproximativ 3 ani, care articuleaza cite cuvinte, se poate alimenta singur, intelege comenzile simple: idiotul inferior, cu virsta psihica in jur de 1 an, care nu vorbeste, scoate numai cite sunete nearticulare, este gatos, nu se alimenteaza singur si prezinta semne neurologice grave, asociate cu diverse tulburari senzoriale.



Frecventa crizelor epileptice este ridicata datorita multiplelor leziuni neurologice centrale existente. Anatomie patologica. In O. usoare, modificarile pot lipsi; ele sint necaracteristice fata de i factorii etiologici. in formele grave ele sint intotdeauna pre-
zente si constau din leziuni degenerative, leziuni encefalopatice sechelaire, agenezii cortioale, microgirii, pahigirii, anomalii de corp calos, malformatii ventriculare (hidrocefalie interna sau externa), scleroze, leziuni cicatriciale. Histologic se gasesc celule embrionare, heterotopie, proliferari gliale ete. Forme clinice etiologice. Mentionam cite dintre cele moi importante, numarul lor fiind extrem de mare. O. fenil-piruvica, face parte din cadrul O. dismeolice si a fost descrisa de Fol-ling (1934). Se datoreste lipsei enzimei care transforma fenil-alanina in tirozina, caolismul oprindu-se la acidul piruvic. Clinic se manifesta printr-o retardare intelectuala gra, ce apare intre 1 si 4 ani. Somatic: craniu mic, facies caracteristic de inger cu trompeta, par blond, talie mica. Semnele neurologice constau dintr-o hipertonie extrapiramidala, miscari ate-to/.ice, tremuraturi. Boala se transmite genetic printr-o gena autosomala recesi. Diagnosticul se pune pe baza aspectului clinic caracteristic, al retardarii psihomotorii si a examinarilor de laborator care evidentiaza prezenta fenilalaninei in urina (cu perclorura de Fe). Descoperita precoce, prognosticul este bun. Tratamentul consta in regim alimentar cu excluderea fenilalaninei din alimentatie, cel putin pina la virsta de 15 ani. Idiotia mongoloida (v. LANGDON-DOWN) Hidrocefalia interna sau externa datorita obstiruarii gaurii lui Luscka sau apeductului Sylvius, duce la cresterea volumului craniului, dehiscenta suturilor oaselor calotei craniene si protruzia globilor oculari (ochi in apus de soare). Aspectul clinic arata disproportia dintre craniu si masivul facial, pe de o parte, si intre cap si trunchi, pe de alta. Tulburarile neurologice constau din semne piramidale, cerebeloase si crize convulsive. Psihic, se intilneste o ne-dezvoltare intelectuala de intensitati foarte diferite. Idiotia ama-urotica familiala (v. TAY-SACHS si SPEILMAYER-VOGT). Scleroza tuberoasa Bourneville face parte din displaziile congenitale si se datoreste unor factori mecanici, chimici etc., in general putin cunoscuti, care perturba dezvoltarea histologica normala a SNC. Aspectul clinic este putin caracteristic: slaba dezvoltare a intelectului este prezenta in 70•80% din cazuri. Semnele neurologice constau in crize convulsive jacksoniene sau generalizate. Diagnosticul se pune mai ales pe baza modificarilor anatomopatologice caracteristice, oare evidentiaza mase scleroase in creier, acesta avind un aspect conopidiform. Prognosticul este grav, decesul survenind intre 5 si 15 ani. Micro-cefalia se datoreste lipsei de dezvoltare a cutiei craniene, de obicei prin sutura precoce a oaselor craniene si impiedicarea cresterii acestora, cauzata de factori foarte diferiti. Clinic constatam o micsorare a craniului, frunte tesita, turtirea regiunii occipitale. Tabloul psihic cel mai frecvent este al unei imbecilitati. Neurologic se constata rigiditate si hiperreflexie. Examenul anatomopatologic arata agenezii cerebrale, microgirii, agirii etc. Embriopatia rubeolica apare dupa contractarea unei rubeole de catre gravida, in primele 3 luni de sarcina. A fost descrisa de Gregg (1941). in primele 2 luni de sarcina, malformatiile ating un procent de 80•100o/0 din cazuri, multe din ele fiind incompatibile cu viata. Dupa luna a 2-a, procentul lor scade la 50%, iar gravitatea se reduce. Anomaliile de dezvoltare a SNC realizeaza si l ouri psihice caracterizate printr-un deficit intelectual riabil, ce merge de la debilitate si pina la idiotie, in functie de gravitatea leziunilor cerebrale. Semnele neurologice constau in crize convulsive, miscari atetozice s.a. Leziunile anatomopatologice sint diverse. Embriopatia toxo-plasmatica (v. TOXOPLASMOZA). Incompatibilitatea Rh, prin micTOtrombozele pe care le provoaca, dau leziuni cerebrale difuze sau de focar, manifestate prin semne neurologice ca: dizar-trie, modificari de reflexe, distonii musculare, rigiditate etc. Tabloul psihic se caracterizeaza printr-o debilitate usoara. Diagnosticul pozitiv. Sub aspectul evidentierii deficitului intelectual si a incadrarii in una din formele clinice, acesta nu ridica probleme. Pentru formele grave, diagnosticul se face pe baza examenului psihic. Pentru formele usoare, cele de limita, sau atunci cind dorim mai multa exactitate, se recurge si la testari psihomotrice cu ajutorul carora se apreciaza Q.I. (scala Binet-Simon etc). Diagnosticul etiologic este dificil si nu totdeauna posibil. Diagnosticul diferential al O. in general se face cu dementele infantile in care intelectul a atins un nivel normal de dezvoltare, dar s-a degradat sub influenta unor leziuni cerebrale de natura riata; cu neurozele in cazul debilitatii mintale cu acuze neurotice, frecvent intalnite prin dificultatile de adaptare la mediul social si a capacitatii reduse de intelegere si rationalizare a unor situat


ii psihotraiumatizante; testarile psiho-metrice evidentiaza insa fondul intelectual deficitar. Psihopatiile trebuie diferentiate de O. care adesea prezinta tulburari de comportament (debil dizarmonic). Sugestibilitatea crescuta, diminuarea sau lipsa discernamintului precum si Q.I. scazut, transeaza diagnosticul; cu epilepsia, datorita frecventei cu care apar crizele convulsive mai cu seama in O. grave; spre deosebire de epilepsiile idiopatice sau secundare, la O. se gasesc, pe linga tulburarile de intelect, si tulburari grave neurologice, consecinta a leziunilor cerebrale. Evolutia si prognosticul O. depind de forma clinica si de factorul etiologic. Prognosticul este benign sub aspect vital in formele usoare, fara malformatii sau leziuni organice, si devine cu atit mai grav cu cit aceste leziuni sint mai exprimate. Tratamentul curativ se rezuma de obicei la aplicarea masurilor medicale si psihopedagogice speciale. Se vor corecta tulburarile endocrine cu preparate hormonale, se stimula activitatea cerebrala prin administrarea de ce rebrolizine, aminoacizi, importanti pentru meolismul cerebral, encefabol, glutarom, vitamine B. in formele cu agitatie psihomotorie se administreaza psihotrope si sedative (clorpro-mazin 75•100 mg/zi, haloperidol, 2•5 mg/zi, tioridazina 100• 150 mg/zi, diazepam 20•50 mg/zi etc). in formele depresive si apato-abulice, dispozitia poate fi stimulata cu timoanaleptice. La bolnavii cu tulburari de comportament se recomanda neu-leptil (10•30 mg/zi). Masurile psihopedagogice vizeaza educarea si instruirea O. -recuperabili (debili mintali si imbecili la limita superioara). Pentru acestia exista unitati profilate, incadrate cu pedagogi, psihologi, psihoterapeuti cu pregatire speciala care, prin munca in echipa, indruma si stimuleaza potentialul intelectual, potrivit cu disponibilitatile si inclinatiile fiecarui bolnav, reusind formarea unor indeletnici practice si acumularea unui bagaj de cunostinte teoretice necesar pentru desfasurarea unei munci sociale utile. Bolnavii cu forme grave de O., socotiti irecuperabili, sint spitalizati in unitati speciale unde beneficiaza de asistenta medico-sociala necesara (camine-spitial). Unii pot fi intati sa aiba o serie de deprinderi simple, folosite in activitati ergoterapeutice si in scopuri practice. in instituirea masurilor psihopedagogice, in asistenta debililor mintali o contributie de seama si-a adus-o si scoala clujeana de oligofrenologie, reprezentata de prof. D. D. Rosea si Al. Rosea si colab. Expertiza capacitatii de munca. Se pune mai cu seama pentru debilii mintali care au intat o meserie si desfasoara o munca sociala utila, organizata si remunerata (tapiteri, timplari, zidari etc). Datorita iriilitatii, susceptibilitatii, lipsei de suplete in relatiile interpersonale etc, pot intra in conflict cu colectivitatea in care muncesc, reactionind fie violent, fie prin stari depresive si de demisie. Pentru evitarea acestorsituatii, mediul trebuie sa fie mai tolerant si in prealabil pregatit sa fie intelesi, ajutati si stimulati. Se poate de asemenea recomanda munca cu orar redus in unitati de productie profilate (ex. cooperativele de inlizi). Expertiza mcdico-ic-gala. De muie ori O. (debili dizairmonici sau imbecilii la limita superioara) ajung sa comita acte antisociale, mai ales in torasia unor psihopati (furt, viol, incendiu, gabondaj etc). in aprecierea responsabilitatii penale se tine seama de gradul de sugestibilitate si de diminuare a discernamintului, intrucit paralel cu scaderea Q.I.



Alte materiale medicale despre: termeni psihiatrici




Tulburare de comportament, caracterizata printr-o existenta fara un domiciliu stabil, fara o profesie. V. se intilneste la psihopati, toxicomani; uneo [...]
Procedeu standardizat utilizat in vederea declansarii anomaliilor EEG, care nu s-au evidentiat prin inregistrari de rutina. Printre cele mai utilizate [...]
Preocupare intensa si uneori exclusiva de a gasi mijloace pentru crearea unei stari de buna dispozitie. E. apare in isterie, psihopatie. [...]


Copyright © 2010 - 2022 : eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii -
Confidentialitatea datelor - Contact



Despre termeni psihiatrici

    Alte sectiuni


    Ai o problema medicala?
    Daca vrei raspunsuri scrie intrebarea mai jos:

    Intrebarea in cateva cuvinte
    Intrebarea cu toate detaliile
    Unde se incadreaza problema medicala?
    Scrie codul din imaginea alaturata
    Scrie codul din imaginea alaturat



    Vezi toate intrebarile